963 matches
-
un deget, nu pierdea nici o clipă din ochi spectacolul, nu voia să-i scape nici un amănunt al luptei și trăgea cu coada ochiului să vadă dacă nu cumva vine vreo călugăriță, toate astea În același timp. Cei din banda lui Silva erau din ce În ce mai nehotărîți, de cîteva clipe Silva era trîntit pe spate, nu putea să scape de strînsoarea celuilalt, care se afla acum deasupra. Și lucrurile mergeau din ce În ce mai rău, aproape că nu se mai mișca deloc, bătaia avea să ia sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochi spectacolul, nu voia să-i scape nici un amănunt al luptei și trăgea cu coada ochiului să vadă dacă nu cumva vine vreo călugăriță, toate astea În același timp. Cei din banda lui Silva erau din ce În ce mai nehotărîți, de cîteva clipe Silva era trîntit pe spate, nu putea să scape de strînsoarea celuilalt, care se afla acum deasupra. Și lucrurile mergeau din ce În ce mai rău, aproape că nu se mai mișca deloc, bătaia avea să ia sfîrșit foarte curînd, fiindcă Arzubiaga stătea călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rău, aproape că nu se mai mișca deloc, bătaia avea să ia sfîrșit foarte curînd, fiindcă Arzubiaga stătea călare pe pieptul adversarului, strîngîndu-l ușor de gît, din ce În ce mai tare, așteptînd ca celălalt să spună gata: „Te dai bătut?“ Întreba, așteptînd, dar Silva nu scotea o vorbă; Încă o strînsoare ușoară, bine calculată, aproape binevoitoare, te dai bătut? Și tot așa, pînă cînd se auzi un geamăt afirmativ și bătaia luă sfîrșit. Silva plecă plîngînd, plecă singur și asta Îl durea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
celălalt să spună gata: „Te dai bătut?“ Întreba, așteptînd, dar Silva nu scotea o vorbă; Încă o strînsoare ușoară, bine calculată, aproape binevoitoare, te dai bătut? Și tot așa, pînă cînd se auzi un geamăt afirmativ și bătaia luă sfîrșit. Silva plecă plîngînd, plecă singur și asta Îl durea cel mai tare. Trebuia să-i fi văzut pe cei din bandă: voiau să-l ridice pe sus, să-l ducă pe brațe pe Arzubiaga, se strânseseră roată În jurul lui, voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-sa să le spună pe nume, lui și grăsanului, voia ca Susan să Învețe cum Îi cheamă pe toți prietenii lui. — Nu, mămico; cel gras e Martinto și vreau să-l invit la noi; cel care l-a bătut pe Silva e Arzubiaga, e mai mare, la anul trece la școala călugărilor de la Santa María... — Da, darling; și care din ei e prietenul tău? — Amîndoi, mămico... Atunci invită-i pe amândoi... Nu, mămico, Arzubiaga e Într-a treia; o să-l invit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
descurajat. A doua șarjă a fost de natură masivă; am trimis la nu mai puțin de patruzeci de organe simultane sonetul În Betleem și apoi, continuând bombardamentul, decimele Moralizez. Aceeași soartă au avut-o, n-ai să-mi crezi, și silva intitulată Covorul de smarald și un ovillejo intitulat Pâine de secară. Această aventură nespus de stranie au urmărit-o, cu simpatic suspans, autoritățile și personalul oficiului nostru poștal, care s-au grăbit să o popularizeze. Rezultanta a fost previzibilă: doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu foaia literară, că nu-mi putea mulțumi pentru serviciile aduse, pentru că nu-i ardea de glumă și că să-mi iau tălpășița. Îți spun sincer: după mine, concedierea trebuie atribuită, oricât de incredibil ar părea, publicării fortuite a vestitei silva intitulate Atacul indienilor, care evocă un episod mult Îndrăgit În acest ținut, al devastatoarei incursiuni Întreprinse de araucani, care au făcut totul harcea-parcea. Istoricitatea flagelului a fost pusă la Îndoială de mai mulți iconoclaști din Zárate; este indiscutabil că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este indiscutabil că acesta a inspirat eroicele versuri ale lui Lucas Palau, ciocănar și nepot al directorului nostru. Când tu, tinere, vei fi aproape gata și numai cu puțin Înainte să te urci În tren, am să-ți arăt acea silva, căci am pus-o În ramă. O publicasem, după regula mea, fără să mă uit nici la semnătură, nici la text. Bardul, mi-au zis, s-a năpustit cu alte versuri proaste, care și-au așteptat rândul și n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
izolate supraviețuiesc În prezent În Paraguay (unde sunt majoritari) și Brazilia. Hernández, José. Scriitor (1834-1886) considerat marele bard național argentinian, autor al poemului epic El gaucho Martín Fierro (1872), urmat de La vuelta de Martín Fierro (Întoarcerea lui Martín Fierro, 1879). Silva. Poem scris În endecasilabi, uneori combinați cu heptasilabi, dispuși fără o ordine precisă, În care numărul versurilor și rimele depind de gustul poetului. Herrera y Reissig, Julio. Poet modernist uruguayan (1875-1910); sub influența lui R. Darío și L. Lugones, scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trăiau acolo. Mai mult, de acum încolo nu mai îngăduie nici unui misionar să mai pună piciorul în Japonia. Și tu, și solii japonezi... trebuie să vă lăsați păgubași. Scrisoarea era un înscris oficial datat noiembrie 1614. Iscălitura guvernatorului Juan de Silva țopăia ca un pitic pe ultimul rând. Velasco își păstră cumpătul. În momentul acela îi trecea prin fața ochilor imaginea judecății episcopilor din Madrid. Chipul acelui episcop cu înfățișare de vultur pleșuv care citise în fața lui scrisoarea sosită de la Macao. — Vaticanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
M., Rigani N., Radian Ion Șt., Rădulescu Const., Rădulescu Marin, Stăiculescu George, Ștefanovici A.E., Scherer Solomon, Schwartz V., Succin M., Stein Leon, Segala B., Stoianovici I., Savini Nic., Șapcaliu I., Schlandt, Spartali I., Șerman Adolf, Șabner-Tuduri Al., Stoenescu G., Silva Pandele, Scurea George, Sănduleanu, Staicovici Nic., Soiu Ion, Stinghe Nicolae, Tomescu N. C., Tucic C. D., Tătaru A., Țonciu G., Țanu A., Ținc Dumitru, Tiron V., Theodoriu Luca, Tomasian O., Tătăranu G., Tănăsescu G., Tănăsescu A., Vasilescu G., Virgiliu, Vrabie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
încremeniseră câțiva fluturi de noapte minusculi. Petru zăcea ghemuit în dreptul becului, lângă ușă, pe un covoraș cât palma, un preș de șters picioarele adus, pesemne, de el. Își respira tânguirea, zgâria cu unghia panoul ocru al ușii. * Pedro Miguel da Silva, dintr-un sat de la nord de Bahia, a trăit 40 de ani înlănțuit de trunchiul unui copac, într-o peșteră. La vârsta de 21 de ani, din cauza unei probabile crize nervoase, el fusese înlănțuit acolo de cumnatul său. După decesul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Pădurea era obștească. Mă uit acum la personajul de un jalnic pitoresc, senatorul Lupu. Ăla cu restituția forestieră. Țăranii actuali taie tot ce mișcă, îi doare-n cot dacă o să cadă malul peste ei. Restituțio forestier o să lase Transul fără silvă. Da’ cui îi pasă? Uneia ca mine, care își amintește cum se refugia în pădure la ciuperci și mure? Eram tare mândră vara. Până la 14 ani am mers cu vacile, și seara aduceam acasă cina: ciupercile, laptele, fructele de pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Klee, de care s-a dezbărat cu greu. Adaug pe Leonardo da Vinci din ultima lui perioadă, când deve nise aproape abstract și declara: „Nu picta ceea ce vezi, ci ceea ce simți.“ Am mai avut o mare pasiune: pe Vieira da Silva, o pictoriță portugheză genială care trăia la Paris. Într-un elan de admirație, i-am trimis un buchet imens de floarea-soarelui. Nu știu de ce mi s-a întors înapoi. Am cunoscut-o cu puțin înainte să ne părăsească. Nu-ți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
un elan de admirație, i-am trimis un buchet imens de floarea-soarelui. Nu știu de ce mi s-a întors înapoi. Am cunoscut-o cu puțin înainte să ne părăsească. Nu-ți poți imagina ce tristă am fost atunci... — Vieira da Silva era o discipolă de-a lui Klee? — Nu, n-avea nimic în comun cu arta lui. Compo zi ți ile ei sunt liniare, unele sunt ca niște biblio teci, altele sunt orizontale, dar posedă un simț unic al culorii. Scul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mărturisirile unor artiști (Klee, da Vinci, Baudelaire, Mac Avoy, Poussin, Delacroix, Renoir, Monet, Sisley, Braque, Valéry, Steiner, Goethe, Picasso, Brâncuși etc.) aleși să-i fie tovarăși de drum, de inspirație. Printre ele am găsit și o meditație a Vieirei da Silva asupra sonorității culorilor: „Eu nu privesc un tablou, ci îl ascult.“ Prejudecăți — Ce părere ai despre cei care nu dau nici o atenție îmbrăcămintei când merg la o sindrofie? am întrebat-o „electronic“ pe Ioana. — Gazda face o petrecere, se chinuie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
când a apărut monografia lui Pabòn. Aduc mulțumirile mele conducerii Secretariatului Propagandei Naționale din Lisabona, care mi-a pus la dispoziție un mare număr de lucrări inaccesibile, precum și d-lor Antonio Ferro, Dr. Tavares d'Almeida, Dr. Manuel Mùrias, Dr. Silva Dias, Pedro Correia Marques, Joîo Ameal și Eduardo Freitas de Costa, care mi-au înlesnit - prin publicații, documente sau informații personale - redactarea acestei lucrări. *** Mulțumesc și pe această cale d-lui Ministru Victor Cădere, care a citit lucrarea de față
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
angajează să înceapă insurecția pe vasele de război. Se hotărăște, printr-o convenție între republicani și disidenții liberali, să se ceară abdicarea Regelui. Campania antimonarhică crește necontenit în intensitate. Machado dos Santos menține legăturile cu marina, iar Antonio Maria de Silva organizează "artileria civilă". Numele acestea se bucurau de o mare popularitate printre revoluționari. Creatorul și organizatorul "artileriei civile", inginerul Antonio Maria de Silva, era și unul din stâlpii carbonarismului lusitan, organizație secretă, care își propusese transformarea francmasoneriei într-un instrument
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Campania antimonarhică crește necontenit în intensitate. Machado dos Santos menține legăturile cu marina, iar Antonio Maria de Silva organizează "artileria civilă". Numele acestea se bucurau de o mare popularitate printre revoluționari. Creatorul și organizatorul "artileriei civile", inginerul Antonio Maria de Silva, era și unul din stâlpii carbonarismului lusitan, organizație secretă, care își propusese transformarea francmasoneriei într-un instrument politic energic și violent. Ideea carbonarismului o avusese cel dintâi un bibliotecar municipal, Arthur Luiz de Almeida, tânăr melancolic și sumbru, lector neobosit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bibliotecar municipal, Arthur Luiz de Almeida, tânăr melancolic și sumbru, lector neobosit al romanelor de aventuri istorice, care organizase încă de pe vremea studenției Junta Revoluționară Academică, nucleu ce avea să dea naștere mai târziu carbonarismului. Împreună cu inginerul Antonio Maria de Silva și Machado dos Santos, Luiz de Almeida alcătuiește un triumvirat al carbonarismului, având conducerea organismului suprem, Alta Venta. Carbonarii activau în același timp și în masonerie, exercitând o influență decisivă în Loja Montana, care le ușura comanda asupra întregului Mare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
începe o aprigă campanie pentru intrarea în război, efectivă, alături de Franța, și acuză pe Pimenta de Castro de germanofile. Complotul se întemeiază pe forte secrete, dar puternice: masoneria, condusă de Magalhaes Lima, Afonso Costa și Bernardino Machado; carbonarii lui da Silva; "furnica albă" și marinarii. Pentru că Adunarea Deputaților nu se deschide la 4 martie, grupul parlamentar democrat, în frunte cu patriarhul Machado și Costa, se adună într-o școală și lansează o moțiune prin care declară Guvernul ilegal, iar Președintele Republicii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
noului periodic este Manuel Concalves Cerejeira, iar șeful redactor Francisco Veloso. La sediul Imparcial-ului din Rua dos Penedos apare într-o seară un student îmbrăcat modest, care propune un articol despre problema educației. Salazar - care semnează cu pseudonimul Alves da Silva - continuă să creadă în importanța excepțională a educației, singura în stare să schimbe oamenii. Urmează și alte articole, scrise în aceeași proză limpede și totuși viguroasă, care-l fac cunoscut în cercurile catolice. În curând, ajunge secretarul "Centrului Academic de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
silit să demisioneze la 5 noiembrie; nu apucase să guverneze trei săptămâni. Urmează un minister Maia Pinto de șase săptămâni și altul Cunha Leal, cam de aceeași durată. La 5 februarie 1922 i se încredințează guvernul lui Antonio Maria da Silva, care reușește să se mențină la putere aproape doi ani. Cum se explică misterul acestui record ministerial? Antonia Maria da Silva este un vechi complotist și creatorul "artileriei civile" din ultimii ani ai Monarhiei. El va înarma mai târziu și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
altul Cunha Leal, cam de aceeași durată. La 5 februarie 1922 i se încredințează guvernul lui Antonio Maria da Silva, care reușește să se mențină la putere aproape doi ani. Cum se explică misterul acestui record ministerial? Antonia Maria da Silva este un vechi complotist și creatorul "artileriei civile" din ultimii ani ai Monarhiei. El va înarma mai târziu și va dirija din umbră "Legiunea Roșie", formidabilă organizație comunistă, cu care vor avea de luptat toate guvernele și chiar dictatura militară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
decembrie 1923. De altfel procesul, care se sfârșește cu condamnarea lui Dinte de Aur la temniță grea pe viață, nu aduce nici o lumină asupra cauzelor și adevăraților autori ai asasinatelor din noaptea de 19 octombrie. Guvernarea lui Atonio Maria da Silva nu se deosebește de cele precedente decât, poate, prin numărul masiv de deportări politice, care au loc la 20 iunie 1922. Grevele continuă, dar nu au intensitatea celor din anii trecuți. O încercare de răscoală monarhică, în octombrie 1922, este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]