34,705 matches
-
testamentul regelui Carol I, din care o clauză prevedea că pensia Mitei Kremnitz de douăsprezece mii lei, de pînă acum, va fi plătită pînă la moartea ei. Să reținem observația: "Carol I era suveranul prin excelență, expresia puterii supreme: un simbol personificat. Suveran este numai regele; greșit deci se întrebuințează pluralul: suveranii, în loc de majestățile lor, deoarece regina nu e suverană. El era omul datoriei, lucrînd fără patimă și avînd în vedere numai interesele țării. N-avea prieteni și, prin urmare, nici
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
revendică. Oniria. Jurnal de vise (1985-1995) este o confesiune deghizata a conștiinței creatoare, încorporată în realitatea literei. Aceasta se mișcă că un duh pe deasupra apelor, fiind un reper permanent și necesar. Nu degeaba am făcut această comparație pentru că apa (principal simbol al inconștientului în psihanaliza) constituie, în plan simbolic, "pastă" onirica însumînd caracteristicile fluidității, românul stînd sub pecetea unei metamorfoze continue. Chipul operei se schimbă pe masura ce se împlinește, notația fulguranta închegîndu-se în scurte povestiri autonome care estompează "curgerea". Fluiditatea amenință cealaltă
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
narativ, descriptiv, dialogic) care îi structurează discursul, ceea ce se reține încă de la primă lectură sînt două "figuri" dominante, metafore ludice sau grave, după caz: bufnita și cîrtita. Ele polarizează, de altfel, întreaga încărcătură afectiva a poeziei. Interesantă, în cazul primului simbol, e construcția lui printr-un amestec de decupaje descriptive, adevărate planșe de morfologie a obiectului și a mediului sau ("Bufnita avea urechi ascuțite și ochi roșii și pleoape/și vise roșii./ Dacă stătea așa, împietrita, răspîndea în jurul ei/ o noapte
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
vîrful fiecărei gheare,/ cu inima în loc de inimă,/ cu gura croita pe masura hăulitului nupțial;/ bufnita/ crestată-n nisip în Elada și Byblos/ cioplita în lemn, în piatră și mai ales in neant" - Inima în loc de inimă) și de abstractizări jucăușe ale simbolului: De dormit, bufnita nu doarme niciodată./ E o aparentă/ e un eres și somnul ei de peste zi, și starea ei pe loc,/ și înțelepciunea și, mai ales, viața ei fără de moarte" - Din evocările ornitologului amator (2). Lucrurile stau puțin diferit
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
E o aparentă/ e un eres și somnul ei de peste zi, și starea ei pe loc,/ și înțelepciunea și, mai ales, viața ei fără de moarte" - Din evocările ornitologului amator (2). Lucrurile stau puțin diferit în cazul celui de-al doilea simbol, al cîrtitei. Nu numai spațiul textual de construire a lui e mai mic (patru poeme alcătuiesc grupajul Eseu despre cîrtita, față de șaisprezece din O bufnita tînără pe patul morții, titlu-parodie a celebrei poezii a lui Bolintineanu), dar modul de a
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
preajmă-i./ Ea-i Talpă europaea sau talpă pămîntului/ sau talpă iadului", sau de adoptare pur și simplu a unui ton abstract-mitologizant (Povară cercului). Legătură cu visul (care are în subtext prăbușirea, coborîrea lentă, interioritatea) e mai clară în cazul simbolului cîrtitei. De altfel, aceste motive fac parte dintr-o rețea mai largă a simbolurilor coborîrii prezenta și în celelalte grupaje ale volumului. Și mă refer, în primul rînd, la cel al "oglinzii de marmură" și al "oului violet", puternic încărcate
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
adoptare pur și simplu a unui ton abstract-mitologizant (Povară cercului). Legătură cu visul (care are în subtext prăbușirea, coborîrea lentă, interioritatea) e mai clară în cazul simbolului cîrtitei. De altfel, aceste motive fac parte dintr-o rețea mai largă a simbolurilor coborîrii prezenta și în celelalte grupaje ale volumului. Și mă refer, în primul rînd, la cel al "oglinzii de marmură" și al "oului violet", puternic încărcate și că reprezentare coloristica. E de notat că ceea ce unește cele două simboluri predilecte
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
a simbolurilor coborîrii prezenta și în celelalte grupaje ale volumului. Și mă refer, în primul rînd, la cel al "oglinzii de marmură" și al "oului violet", puternic încărcate și că reprezentare coloristica. E de notat că ceea ce unește cele două simboluri predilecte ale lui Ioan Floră este subtextuală și obsesiva imagine a morții - divulgata, nu întîmplător, abia în finalul volumului, în Sfîrșitul morții (în varianta ei "neutralizata".) Din acest punct de vedere, titlul volumului e doar aparent modelat pe suportul intertextual
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
militantismul gherist în sînul junimismului, sămănătorismul în plină epoca simbolista ori tradiționalismul ca reacție la și în modernism. Și anii limită pot fi discutați. Eu i-am legat fie de manifeste (Introducția la "Dacia literară"), fie de reviste ("Convorbiri literare", "Simbolul"), fie de volume (1966), fie de apogeul operei unor personalități caracteristice pentru curent (1883, anul de vîrf al lui Eminescu). Etapele se suprapun deseori la capete. E firesc. Întreaga schemă se prezintă simplă și clară.
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
acesteia" (L^âme et la vie, Paris, 1963). Prin urmare tărîmul fantasmagoric al visului nu exclude o cauzalitate, o finalitate, o dinamică obiectivă a psihicului. Dramaturgia lui se pare că nu e complet incontrolabila, fiind în stare a resuscita vechi simboluri, deci a restabili legăturile de spirit, fundamentale, dintre om și real, după cum s-ar exprimă Mircea Eliade. Sub acest unghi, creația poetica ar corespunde visului vizionar al romanticilor, care ne transpune într-o lume imaginara, în virtutea unor puteri pe care
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
materialului (lumea sub toate formele ei haotice) aparține în această poezie unui Subiect care urmărește o coerentă semnificativă, incluzînd toate gesturile noastre mărunte, cele mai banale (repetînd elemente mitice uitate), scoase din mecanică uzuală și reinvestite cu substanță (sensibilitate, spirit, simboluri etc.). Selecția subiectului nu e făcută à batons rompus, cititorule, privirea este dirijata în așa fel încît să prindă (și să prinzi) un fir invizibil și inextricabil". Ne amintim de observațiile similare ale lui Ion Vianu, care decela în oniric
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
prea mulți: Nicolae Manolescu este cel mai des citat) apar citați scriitori precum Foucault, Baudrillard care pot lămuri și nu prea textele propuse de autoare. Relația gemelara din Nostalgia lui Mircea Cărtărescu este tratată, la un moment dat, cu ajutorul Dicționarului simbolurilor (coordonat de Jean Chevalier și Alain Gheerbrant) și al cărții La Transparence du Mal de Baudrillard. Citatele șunt frumoase, incitante, bineînțeles, însă cu ce ne ajută în înțelegerea Nostalgiei eternele observații asupra "metastazei" valorilor actuale etc.? Concluziile" cuprind și mult-asteptata
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
omoare semenii fără a clipi, sau dimpotrivă, să îi divinizeze, să îi idolatrizeze, așa cum o face cu Cybula, bărbatul la care rîvnind ani la rîndul ajunge numai după ce a fost între timp femeia oricui și a tuturor. Cora este chiar simbolul acestui univers în care și dragostea e convertibila în demență și crimă, un univers fără Dumnezeu în care tocmai de aceea poziția divinității e disponibilă pentru oameni, însă cei ce ajung să o ocupe sînt sortiți singurătății, dezgustului și disperării
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
țară de adopție)/ acolo (țară de origine). Nostalgia va constitui în acest cadru cea mai importantă piedică în constituirea noii identități, în anularea alterității, condiție a reușitei integrării psihice. Același sentiment va ornamenta rapid locul natal cu varii mitologii și simboluri sacre. Pentru Dan Damiano nu mai există România, ci Dacia Felix, sub puterea lui Zamolxis. Situarea retractila a țării de origine într-o vîrstă precreștina, cu o soliditate simbolică greu de zdruncinat, oferă totodată fundament pentru refuzul noii paradigme existențiale
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
se traduce printr-un raport antagonic al termenilor crestin-păgân. Prin urmare, "semnul capital al diferenței" îl reprezintă "legea" (în înțelesul vechi la termenului, anume acela de "religie". În spațiul - mental - românesc civilizația creștină ("omogenizata - măcar la nivel teoretic - confesional, prin simboluri, prin asumarea în comun a unor semne ideologice și culturale") sau legea strămoșeasca (ortodoxia) ("coincidență, timp îndelungat cu ideea de identitate") intra în conflict cu "ceilalți", cu "păgânii" ("niște barbari în raport cu creștinii: textele noastre vechi chiar îi numesc pe turci
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
care vin în contact. Acestei fragilități identitare - personajul lui Mariaș este cumva volatil, spațiul și timpul îl alterează sau îl redimensionează - este contrapotentată de însuși spiritul Oxfordului, tern dar și etern, de o statornicie exasperanta și în același timp reconfortanta. Simbolul desăvîrșit al acestei lumi este bătrînul portar Will, un nonagenar cu privire limpede, îmbrăcat mereu în aceeași salopeta albastră, care pur și simplu nu știe în ce zi trăiește. În fiecare dimineață el decide, după o logică necunoscută celorlați, ce
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
matasea, părând când un studiu savant, când un joc literar, când un poem critic. Iată, ca eșantion, un pasaj în care se evocă-regretă-ironizează preferință scriitorilor din secolul trecut pentru simbolistică tinereții și a primăverii: "Pentru secolul trecut tinerețea este un simbol și o obsesie: epoca întemeietoare, secolul XIX alege primăvară că anotimp preferat și junețea că vârsta afișată. Cea mai importantă grupare a secolului trecut se numește Junimea. Începutul primăverii, 1 martie sau 1 mai (Armindeni) sunt date simbolice, despre care
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
gradației) - coloana de manifestanți mărșăluind spre Piața Palatului, elicopterul care survolează orașul, TAB-ul singuratic "bolovan din oțel cambrat pe la colțuri, care se rostogolește acum alunecând în tăcere și fără a da socoteală la nimeni aici... pe asfalt" (asfaltul ca simbol al habitatului urban, dar și al unei lumi uniforme, cenușii, în care până și câinii i-au împrumutat, printr-un fel de "mimesis", culoarea) și, în sfârșit, trasoarele care brăzdează cerul, anunțând, cumva, "începutul sfârșitului". Dihotomiei interior-exterior îi corespunde, totdeodată
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
le-ar culege pur și simplu, oferindu-le o dimensiune în plus. Tîrguri și tîrgoveți, sate părăsite și uitate, vînzoleala de pe lîngă sinagogi și rumoarea dinăuntrul lor, fragmente dintr-o Polonie bîntuita de nenorociri, o mistica iudaica în șoapte, gesturi, simboluri, ore și zile. O confluenta ciudată de vechi și magic, de folclor și simboluri închise, de fantastic cu o realitate dura și pregnanta într-o Polonie în descompunere. Am aflat ca Bashevis Sînger a scris și teatru doar atunci cînd
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
tîrgoveți, sate părăsite și uitate, vînzoleala de pe lîngă sinagogi și rumoarea dinăuntrul lor, fragmente dintr-o Polonie bîntuita de nenorociri, o mistica iudaica în șoapte, gesturi, simboluri, ore și zile. O confluenta ciudată de vechi și magic, de folclor și simboluri închise, de fantastic cu o realitate dura și pregnanta într-o Polonie în descompunere. Am aflat ca Bashevis Sînger a scris și teatru doar atunci cînd Teatrul Național din Iași l-a invitat pe Alexander Hausvater să monteze, iar el
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
unui limbaj ezoteric) prin cel al comunicării (tinere prezentatoare, glume, surprize vizuale, dezinvolutură, limbaj colorat de colocvialisme). Ziarele s-au angajat mai puțin în transformare, ele rezervînd de obicei meteorologiei un colț pur informativ, cu date prezentate succint (cifre, hărți, simboluri). De mai multă vreme, se manifestă totuși un caz destul de interesant din punct de vedere stilistic: strategia folosită de cotidianul "România liberă" (RL) pentru rubrică să meteorologică constă în utilizarea unui dublu limbaj - popular, colocvial și glumeț în titlu - dar
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
un alt tablou, intitulat că și românul lui Rushdie The Moor^s Last Sigh. Aceeași temă este reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în tablourile sale, Maurul apărea că o figură metaforica a pluralismului modern, simbolul noii națiuni indiene, el ajunge în ultimii ani ai Aurorei, când este pictat în exil, o figură a râului, a impurității, a distorsiunii. Trăind în contextul incoerent al gunoaielor orașului, Maurul intra într-o lume a fantomelor, devenind el însuși
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
mai tînără, am cultivat prietenia cu Adolfo Morganti, directorul Editurii "Îl Cerchio" din Rimini, om cultivat și admirator al culturii românești din exil (Eliade, Cioran, Vintilă Horia...) care mi-a publicat cărțile: Paradoxuri ale secolului XX, Exil, precum și volumele dedicate simbolului în arta romanica: Solstițiul etern (bazilicele din Italia centrală) și Proverbe de piatră (domul din Piacenza și Ferrara). - Cu oficialitățile românești ați mai avut în vreun fel relații? - Reacția autorităților din țară, după fugă în Occident, era previzibilă. Cînd fiul
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Gravitație, coplaps) și Mircea Cărtărescu (Jocul sMendebilult) ilustreacă capitolul "Gen și societate", în vreme ce "Vocile orașului" răzbat din Moartea și maiorul a lui Ion Băiesu, Jurnalul unui locatar al lui Răzvan Petrescu și Paraphernalia lui Ion Manolescu. De la povestea încărcată de simboluri magice a lui Voiculescu, la realismul crud al lui Petru Dumitriu sau D.R.Popescu, la călătoria fantastică a "Bisericuței din Albac" din povestirea Anei Blandiana sau fantasticul de tip Edgar Allan Poe din superbă proza a lui Culianu, la fervoarea
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
încearcă să o rezolve cumva. La Tournier, acest imbold reparatoriu se manifestă ca didacticism agasant. Unele dintre cele mai frumoase texte din Piticul roșu au sincope produse de intervenția autorului care insistă să explice tehnica folosită, să atragă atenția asupra simbolurilor, să comenteze asupra unei construcții importante sau mai subtilă. Pe undeva, Tournier nu are încredere în cititorii săi, îi trage de mînecă, explică și învață, dublează prin parafraze, parazitîndu-i propriul text cu un fel de poluare pedagogică. Recunosc, am mare
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]