14,124 matches
-
englez, care rămîne nenumit, un fel de fan Diderot al zilelor noastre, află de prezența acestuia la Sankt Petersburg și se hotărăște să se îmbarce și el într-o călătorie pe Marea Baltică pentru marea întîlnire a vieții sale. O întîlnire simbolică, pentru că ea se va consuma între un personaj în viață și o fantomă istorică. O întîlnire care se consumă între individ și un spațiu devenit topos simbolic grație prezenței lui Diderot, cu secole în urmă. În acest voiaj inițiatic, englezul
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
într-o călătorie pe Marea Baltică pentru marea întîlnire a vieții sale. O întîlnire simbolică, pentru că ea se va consuma între un personaj în viață și o fantomă istorică. O întîlnire care se consumă între individ și un spațiu devenit topos simbolic grație prezenței lui Diderot, cu secole în urmă. În acest voiaj inițiatic, englezul e însoțit de alți fani, membri ai unui așa-numit "Proiect Diderot", cu care, evident, conversează. Numai că spre deosebire de spiritualul, electrizantul Diderot (și ca filozof, dar chiar
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
trăiește. În plan contemporan, acțiunea e plasată la începutul anilor '90, într-o Rusie guvernată de Boris Elțîn. Ca și Bradbury însuși, romancierul său e fascinat de Diderot, de Iluminism, de un secol al ideilor, al conversațiilor strălucitoare - toate reunite simbolic în toposul Ermitajului. O întrebare elementară pe care și-au pus-o criticii și de care vor fi sîcîiți și cititorii fără pretenții, este următoarea: de ce preferă Bradbury să scrie un roman despre Diderot, cînd e limpede că interesul său
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
foarte răspândit pentru a desemna metonimic cetățeanul-tip, reprezentantul generic al unei etnii sau al unei categorii sociale, e un fenomen cultural universal; în Nume de persoane (1965) Al. Graur ilustrează fenomenul, printre altele, prin numele pe care le consideră simbolice pentru rus, german, român: Ivan, Fritz, Popescu). într-un studiu din 1928 (Divagazioni semantiche rumene), C. Tagliavini aduna o bogată serie de nume românești folosite pentru a desemna "omul simplu", "omul prost"; lista începe, nu întîmplător, cu Gheorghe (exemplul cel
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
cum spune și autorul său - că orice experiență zguduitoare, inedită, este, prin definiție incomunicabilă". Pe un text redus la "schema" celor două tragedii, Cornel Țăranu a compus o muzică ce concentrează, la rândul ei, în embleme, ipostazele celor câteva personaje simbolice. Accentele "grecești" ale muzicii, rafinat filtrate, în prelungirea marelui exemplu enescian, au punctat partiturile tensionate ale vocilor într-un joc, cum ar zice Ion Barbu, de o "dificilă libertate": obligat la o maximă concentrare, discursul muzical a apărut deopotrivă esențializat
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
nouă. Sau să creadă că secolul XX a fost cuprins între 1914 și 1989, fiind, adică, unul dintre cele mai scurte și concentrate în evenimente. Chiar dacă se va întîmpla așa, și am unele motive s-o cred, ne rămîne satisfacția simbolică de a fi printre cei aleși să pășească acest triplu prag. Și de a putea să ne facem unii altora, noi, norocoșii, în premieră, o urare nemaiauzită (cu o mie de ani în urmă, acest obicei nu exista) care nu
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
în tiparul unei anumite circularități și ciclicități. (O ambiguitate asemănătoare poate fi ușor identificată și în poezii mai programatice, dar nu total asfixiate de program, precum Ctitorii sau chiar La zăvoi, în care mobilitatea apei e echilibrată de prezența albiei simbolice, care face din curgere o paradoxală permanență și din albie un drum deopotrivă în mișcare și imobil. Tot așa, poezia interioarelor, a obiectelor vechi, a naturilor moarte pillatiene poate atrage o lectură similară, sub semnul aceleiași ambiguități simbolice: în lucrurile
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
prezența albiei simbolice, care face din curgere o paradoxală permanență și din albie un drum deopotrivă în mișcare și imobil. Tot așa, poezia interioarelor, a obiectelor vechi, a naturilor moarte pillatiene poate atrage o lectură similară, sub semnul aceleiași ambiguități simbolice: în lucrurile vechi e și curgere a timpului și permanență, și trecere și sedimentare. În fond, chiar un spațiu central cum este "casa amintirii" e lizibil în dublul registru al teluricului peren și al fluidității ca și acvatice a timpului
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
ca ritm manifestat al eternității", dar pare a ezita totuși să acorde o mare importanță tocmai acestei "cooperări" în mișcarea dialectică a imaginarului pillatian, fiind mai puțin convins de momentele de echilibru ale viziunii decât de cele în care "competiția" simbolică e câștigată decisiv de elementarul acvatic. În continuare, pot fi citite paginile dense, pline de foarte fine observații privind "confruntarea dintre memorie și imaginar", "convergența dintre imaginar și anamnetic", care argumentează de fapt tocmai în sensul susținerii unor soluții de
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
vine în continuarea a ceva pe care se sprijină. Imposibilitatea identificării unui moment al începuturilor nu a împiedicat însă, ci, dimpotrivă, a amplificat fascinația pentru acesta, transformîndu-l într-o adevărată obsesie care a dus la postularea axiomatică - și cu valoare simbolică - a Literaturii originare. Monica Spiridon utilizează termenul de cratilism (preluat de la Platon, via Genette) tocmai pentru a desemna "acea nostalgie a originilor care îmbibă toate palierele literaturii de memoria tiparelor primordiale și a principiilor întemeietoare de sens" sau, cum aflăm
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
Monica Spiridon demonstrează faptul că memoria culturală și conștiința descendenței se imprimă la toate nivelele textului, de la stratul diegetic (personaje coborînd dintr-o cazuistică literară, secvențe narative recognoscibile, destine ce se încadrează în anumite serii etc.) pînă în planul topografiilor simbolice sau în cel stilistic (în spatele oricărei metafore ascunzîndu-se, în fond, "mitul structural al Literaturii"). Orientarea regresivă nu este însă doar o funcție a creației, ci - într-o măsură decisivă - și una a lecturii. Reprezentînd, la urma urmei, un efect perceptiv
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
produce opere cu valoare estetică, autentice, pe cînd practicată după evoluția și autonomizarea esteticii, în condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît sunete false, cel puțin pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din rațiuni propagandistice, e tentată să utilizeze capitalul simbolic al scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o sensibilitate retardată, proletară, condamnîndu-i (pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N. Labiș, R. Cosașu) nu puteau face abstracție de achizițiile
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
detaliu analiza lui Birkert, dar mă voi opri la acele aspecte care mi s-au părut cele mai importante. Textul tipărit operează conform unei logici lineare, controlate de imperativele sintaxei limbilor naturale: citind, parcurgem un traseu mental de la o configurație simbolică la alta, și pentru aceasta avem nevoie de atenție și concentrare. Tiparul este un topos al privatului și intimității, căci lectura unei cărți ne face să ne retragem în noi înșine, chiar dacă ulterior vom împărtăși cu alții acea experiență. Convingerea
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
ea este unul din beneficiile certe ale ingerințelor (atît de dese și, aproape totdeauna, atît de crude) ale politicului în lumea literaturii; vizitele reciproce ale delegațiilor de scriitori, traducerile (foarte multe la număr), schimbul de filme și de alte bunuri simbolice au început spre sfîrșitul anilor '50, iar unul dintre primii scriitori români care au ajuns acolo a fost Mihail Sadoveanu; e drept, în calitățile sale oficiale din acea vreme. Care era China pe care a văzut-o marele prozator? Una
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
special cele derivate din materialele, tehnicile, suporturile și tehnologiile noi. Conform acestei reprezentări, în ideea de contemporaneitate ar intra doar acele acțiuni artistice care folosesc mediile electronice, lumea informaticii, spațiile virtuale și intervențiile directe ale artistului asupra spațiului natural, social, simbolic și, la rigoare, asupra propriului său corp. Cum această limitare a contemporaneității la un singur segment al ei, și în nici un caz la cel mai autoritar, chiar dacă cel mai siptomatic, nu poate funcționa în mod real, cei care încearcă să
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
deschidă singur ușa mașinii, cu gestul reflex al oricărui muritor. Deprinderea demnitarilor de a aștepta impasibili să li se deschidă ușa - reprimându-și astfel nu numai reflexul fizic al mișcării, ci și reflexul democratic al egalității - este pentru mine semnul simbolic al dependenței lor de privilegii și al nelibertății de mișcare. [...] Indiferent dacă explicațiile acestei deprinderi sunt abisale sau patologice, simbolice sau minore, și indiferent dacă privirea mea alarmată este exagerată sau nu, stop-cadrul analizat cu uimire în această pagină vorbește
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
ușa - reprimându-și astfel nu numai reflexul fizic al mișcării, ci și reflexul democratic al egalității - este pentru mine semnul simbolic al dependenței lor de privilegii și al nelibertății de mișcare. [...] Indiferent dacă explicațiile acestei deprinderi sunt abisale sau patologice, simbolice sau minore, și indiferent dacă privirea mea alarmată este exagerată sau nu, stop-cadrul analizat cu uimire în această pagină vorbește despre prizonierii care ne conduc." Uimitor este până cât de departe poate duce Ana Blandiana o demonstrație de acest fel
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
Iugoslavia. Peste noapte, spre surprinderea unora, dar și spre disperarea furioasă a multora, au răsărit în spațiul public lucrări de sculptură în metal, forme artistice cu iz testamentar care au consfințit eșecul industrial și au reciclat monstruozitatea într-o ordine simbolică înaltă, semnate de cîțiva dintre cei mai importanți sculptori români din generația de mijloc: Titi Ceară, Laurențiu Mogoșanu, Radu Dumitru, Gheorghe Zărnescu, Sava Stoianov, Vlad Ciobanu, Vasile Ivan și Ionel Cojocariu, cărora li se adaugă și colegul lor ceva mai
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
zburdat, din revistă în revistă, o lustră. Elaborarea stilistică a fost pentru toată lumea evidentă. Dar nimeni nu a observat sau nu a vrut să observe că "acel frumos obiect luminos, cristalin, complicat, circular și simetric" desena, de fapt, o hartă simbolică a speranței. Doldora de procedee, care mai de care, cu deturnarea ironică a logicii genurilor literare, în amestec postmodern de realitate și ficțiune, Lustra profesorului de poetică și semiotică Eugen Negrici a fost, până acum, poezia anului 2000. Compusă în
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
până acum, poezia anului 2000. Compusă în trepte cu trei teme aparent neomogene, creează prin jocul atributelor o curbă descendentă (binecrescut, imposibil de modernizat, emfaze dizgrațioase și amenințătoare). Acumulările de tensiuni negative pun în valoare surpriza, cu întreaga ei energie simbolică (lumina). Cu alte cuvinte, "finalul în poantă", "structurare cu adaos de sens", modelul de producere cel mai simplu, ca execuție (oare?), dar prin care se emite mesajul cel mai puternic, cel mai angajant și cel mai încrezător: ieșirea din tragic
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Analizat în rațiunile și traseele lui, cu o bună companie interdisciplinară, acest du-te vino între tehnicismul poeticilor moderne și ancorajul metafizic al poeticilor premoderne s-ar putea să fie una din principalele surse de viitor în cercetarea literară. Implicațiile simbolice ale clasificării, analizele de determinism, modelajul axiologic, toate acestea impun Arca drept operă fundamentală, nu numai în literatură, dar și în multe alte planuri. La aceste "multe planuri" va trebui să fim atenți. Din împământarea istorică a comentariului, din acel
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
se proiecta în viitor. Dacă a fost și comuniune, solidaritate, acel "împreună", la care visează acum foarte multă lume, asta rămâne de discutat. Cert este că, cel puțin în planul imaginarului, ele s-au armonizat cumva, în astfel de configurații simbolice, care, cu o bună asistență critică, pot asigura literaturii române un profil original și un loc între marile literaturi.
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de haine și schingiuit, trupul victimei este de două ori înstrăinat, drept care el devine o închisoare care emite sunete de durere, disperare și solitudine. Pielea rănită este ultimul zid de apărare al trupului înainte ca acesta să fie, în mod simbolic, jupuit. Or, torționarul așteaptă exact acest lucru: ca victima să emită sunete și cuvinte care să legitimeze violența suferită. Chipul victimei este o "carte", iar gura este "ușa" acestei cărți tăcute care, într-un fel sau altul, va deveni vorbitoare
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
angelismul de care tatăl, treptat, devine conștient. Și tot treptat, printr-o fină, uimitoare translare, copilul chinuit și totuși senin se transformă într-un învățător al părintelui său. Numele unei școli la care Matthew a învățat, Harmony, e întru totul simbolic. Tatăl învață să se armonizeze cu fiul său atât de special, să intre pe lungimea sa de undă, să micșoreze, cu dragoste, atenție și infinită răbdare, traumatizantele distanțe. E drept că nu ajung să comunice așa cum o fac autiștii între
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
ea se face prin aceasta tot mai iubită de Mirele ei, care, răsplătindu-i râvna și ostenelile, o apropie tot mai mult de El, pregătindu-i intrarea în cămările fericirii cerești 39. Inspirându-se din vocabularul extrem de bogat în termeni simbolici al Cântării Cântărilor, Sfântul Grigorie de Nyssa folosește o serie de numiri și comparații, care indică progresul duhovnicesc al sufletului. El descrie acest progres tot sub chipul miresei, care, întorcându-se de către păcat prin Botez, „a îmbrăcat pe Hristos” 37
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]