1,491 matches
-
absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în sprijinul sugestiei sale intepretative. Din capul înspăimântător combinat cu un corp armonios rezultă o figură hibridă, a cărei natură rămâne enigmatică. Inserându-se într-o binecunoscută tradiție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în sprijinul sugestiei sale intepretative. Din capul înspăimântător combinat cu un corp armonios rezultă o figură hibridă, a cărei natură rămâne enigmatică. Inserându-se într-o binecunoscută tradiție simbolistă, feminitatea devine la Filip Marin monstruoasă și înfricoșătoare"264. Aliajul se înscrie în siajul sensibilității decadente pentru care ambiguitatea sexuală constituie expresia predilectă, fondatoare, având în vedere că pe trupul masculin este lipit un cap feminin. Într-un fel, tratarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dualitatea ca pe un clivaj insuportabil, o schizoidie dureroasă încifrată în imaginarul eminescian printr-o narcisică resorbție într-o unitate primordială. În acest caz, putem interpreta cele două sculpturi ale lui Filip Marin prin prisma acestei dinamici dualiste de reflex simbolist, care imprimă un relief indelebil construcției operei. Figura eminesciană care încearcă să se smulgă blocului inform suportă și atracția inversă către amorf, către increat. În schimb, Oscar Han este acuzat de a fi stilizat portretul acestuia întruchipat de masca luată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În schimb, Oscar Han este acuzat de a fi stilizat portretul acestuia întruchipat de masca luată de Filip Marin, a cărei interpretare reușită se regăsește reprodusă pe coperta cărții lui George Călinescu, ediția Princeps. Oscar Han se îndepărtează de expresia simbolistă, eliminând orice particularism deformant, orice ambiguitate, orice detaliu biografist, sfârșind prin a cantona reprezentarea într-un spațiu ideal, atemporal, neoplatonic, un spațiu hiper-eonic. O astfel de reprezentare se deschide kitschului și întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că sculptorul se inspiră din prima fotografie a artistului la tinerețe. Oscar Han plănuia un ansamblu alegoric, din care fac parte două Elegii din 1933 și 1934, care trebuiau să înconjoare soclul statuii. Un moment edificator pentru interpretarea în cheie simbolistă a figurii eminesciene îl constituie proiectul pentru un monument Eminescu realizat de sculptorul Dimitrie Paciurea. De-a lungul întregii cariere artistice a lui Dimitrie Paciurea există obsesia unui monument dedicat lui Eminescu, monument care nu s-a materializat. În 1909
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se proiectează vizionar în zare, și blocul de piatră, stânca pe care sunt înlănțuite prometeic trupurile, corpul propriei sale creații. Sculptorul reia mitul lui Prometeu -, vehiculat în literatura și iconologia romantică -, al geniului pedepsit pentru cutezanța sa, însă îl deturnează simbolist. Corpurile înlănțuite, cărora Mircea Deac le atribuie o funcție alegorică, stau sub semnul unui prizonierat dureros al materiei, sunt suferinde, asemeni corpurilor antrenate într-o spirală haotică din cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina. Un corp
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care tronează capul poetului, devine un corp de substitut, menit să reflecte acest travaliu prometeic. Într-un interesant studiu, "Paciurea, le monument d'Eminescu et Rodin", Ioana Vlasiu insistă asupra filiației rodiniene a acestei sculpturi și implicit asupra caracterului ei simbolist, prin ruptură cu tradiția academică și conceptul de monument public în secolul XIX. Perioada de formare pariziană a lui Paciurea, 1894-1899, coincide cu travaliul artistic rodinian pentru edificarea celebrei sculpturi de atmosferă dantescă, Poarta Infernului, finalizată și expusă abia în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contopite în piedestal, așa cum o demonstrează seria desenelor preparative aflate în Cabinetul de Stampe al Muzeului Național de Artă și la Biblioteca Academiei, dezechilibrarea proporțiilor supradimensionat, capul lui Eminescu patronează întregul ansamblu -, toate aceste particularități conduc către edificarea unei estetici simboliste afine celei rodiniene, având ca verigă esențială tema geniului, caracterizat în primul și în primul rând prin capacitatea sa cognitivă ridicată la nivelul unei viziuni. "Pentru Paciurea, în mod egal, atributul esențial al poetului este gândirea"271 -, facultate ilustrată de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figuri nu poate fi decât Gânditorul lui Rodin, nu numai din cauza asemănărilor exterioare amplificarea analoagă a unei musculaturi herculeene ci mai degrabă pe planul semnificației"272. Gândirea, meditația, reveria constituie forme de sublimare ale materiei în perfectă concordanță cu estetica simbolistă, cum observă Ioana Vlasiu, temă vizibilă ulterior și în ciclul Himerelor. Trebuie remarcată totuși diferența între sfinxul paciurian în consonanță cu Zeul Războiului, sculpturi între care se stabilește un spațiu de rezonanță, și monumentul Eminescu, unde figura eminesciană nu mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unul ținând de Renaștere, celălalt de modernitate, cu o rezultantă simbolisto-decadentă. Dând curs fanteziei, ce-i drept una la confiniile cu delirul și coșmarul, proiectul lui Paciurea pentru un monument Eminescu ilustrează caracterul excesiv al figurii geniului, temă circumscrisă esteticii simboliste și decadente. Măștii mortuare a poetului îi corespunde aici chipul litificant al Meduzei, dinamica ofidiană a podoabei capilare a monstrului recuperează aluziv ceva din agitația figurilor rodiniene imolate în masa sumbră a Porților Infernului. Mutatis mutandis, Frunzetti, ca și Adriana
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își găsește niciunde mai fidel expresia decât la Paciurea. "Paciurea, ca și Eminescu, declarat sub influența acestuia, a văzut viața ca vis"276. De asemenea, un bronz al lui Paciurea, intitulat " Masca geniului", relevă ponderea pe care o conferă sensibilitatea simbolistă abordării temei geniului. Fruntea acestuia apare deformată spre monstruos, exagerarea circumscrisă expresionist are în vedere reprezentarea capacității cognitiv-vizionare a geniului. Sculptorul alege să ilustreze printr-o licență anatomică faptul că gândirea poetului ca geniu iese din sfera performanțelor obișnuite. Părul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vedea în machetele pentru Monumentul Eminescu. În alt crochiu pentru un proiect de monument, Poetul aflat pe soclul său apare asaltat de himere, expresie a acestui univers halucinator, "universul chimeric", patronat de prezența aproape supranaturală a geniului. În aceste abordări simboliste ale geniului eminescian, istorismul, anecdoticul sunt puse între paranteze, gânditorul-poet devine expresia propriilor sale viziuni care-l asaltează. Într-un alt proiect de monument, aflat printre nenumăratele crochiuri ale sculptorului, bustul Satirului (Capul de satir) se află pe un soclu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să cugete, să trăiască în lumea ce-o visa". Toate aceste detalii descriptive din poezia "Singurătate", nu apar în desenul lui Luchian. El optează pentru un alt decupaj ca text însoțitor pentru portret. Poezia eminesciană constituie cadrul adecvat trasării coordonatelor simboliste ale reprezentării, caracterul ei oniric-vizionar oferă premizele reflectării imaginii eminesciene sub semnul unei transcendențe. Pictorul este interesat de o imagine generică, o imagine simbol, evocatoare a unei idei, și nu de realizarea unui "simplu portret", așa cum îi mărturisește lui Titu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceva difuz; Luchian nu descrie un simplu efect de percepție, ci o imagine reamintită sau extrasă prin intermediul visului din propria sa imaginație. Un alt tablou se intitulează Melancolie, un pastel, ca și primul "reprezentând chipuri feminine, motive preferate ale artei simboliste"278. Referința la poezia eminesciană nu mai este directă, însă tabloul constituie o expresie a unei état d'âme simboliste. În stil Art-Nouveau, Ottilia Michail-Oteteleșanu a realizat la Berlin un portret al lui Mihai Eminescu pe care l-a păstrat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa imaginație. Un alt tablou se intitulează Melancolie, un pastel, ca și primul "reprezentând chipuri feminine, motive preferate ale artei simboliste"278. Referința la poezia eminesciană nu mai este directă, însă tabloul constituie o expresie a unei état d'âme simboliste. În stil Art-Nouveau, Ottilia Michail-Oteteleșanu a realizat la Berlin un portret al lui Mihai Eminescu pe care l-a păstrat în preajmă toată viața. În monografia inevitabil lacunară pe care i-o consacră Tudor Octavian 279 este reprodusă o ilustrare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
visului care imprimă chipurilor starea de transă. Se poate decela totuși o influență a lui Franz von Stück în ce privește modelajul wagnerian al acestor chipuri, care au un aer de familie cu Lohengrin (1850). Într-o mare măsură, manifestarea unei sensibilități simboliste în opera lui Gh. Petrașcu vine în siajul liricii eminesciene. Supralicitând, criticul Popescu- Gogan susține chiar o afinitate structurală a pictorului cu poezia lui Eminescu astfel încât: "Poetica petrașciană este o poetică eminesciană prin excelență..."280. Într-adevăr, o mare parte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Petrașcu vine în siajul liricii eminesciene. Supralicitând, criticul Popescu- Gogan susține chiar o afinitate structurală a pictorului cu poezia lui Eminescu astfel încât: "Poetica petrașciană este o poetică eminesciană prin excelență..."280. Într-adevăr, o mare parte a picturilor cu caracter simbolist poartă amprenta acestei afinități: o "pictură-poem" (Popescu-Gogan) Scrisoarea IV (1897) o nocturnă, Oră de dragoste (1904), un moment din "Luceafărul", Seară de dragoste, Nud la malul mării (1931)281, Natură moartă (1935) și Flori (ofrandă lui Eminescu) (ulei pe pânză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu doar primește din partea Poeziei sale un chip, dar portretul său idealizat se insinuează într-o serie de ilustrații ale poeziilor sale. Arta grafică include și ea o tratare a liricii eminesciene de o manieră decorativistă și cu o sensibilitate simbolistă. Ilustrația de carte sau cea de revistă este contaminată de curentele fin de siècle, în special Secession-ul și Art Nouveau-ul. Mai mult sau mai puțin simboliste, operele unor ilustratori precum V. Antonescu, Mina Byk-Wepper, Dem. Demetrescu, Aurel Dragoș, Dem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o tratare a liricii eminesciene de o manieră decorativistă și cu o sensibilitate simbolistă. Ilustrația de carte sau cea de revistă este contaminată de curentele fin de siècle, în special Secession-ul și Art Nouveau-ul. Mai mult sau mai puțin simboliste, operele unor ilustratori precum V. Antonescu, Mina Byk-Wepper, Dem. Demetrescu, Aurel Dragoș, Dem. Iordache, Constantin Jiquidi, Florian Mureșianu, Ary Murnu, Victor Ion Popa, Octavian Smigelschi, Stoica D., Francisc Șirato, creează o imagine ideală a poetului, imagine difuzată unui public larg
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
larg. Pamphil Polonic ornamentează un exemplar al ediței a IV-a Poesiilor lui Eminescu (1889), cu aproape șaptezeci de "tablouri" de factură postromantic-simbolistă, din care, din păcate, nu a rămas decât pelicula cu negativele alb-negru, și nu exemplarul propriu-zis. Eclectismul simbolist al reprezentării care incorporează recuzita mitologică greco-latină, satiri, nimfe, himere, demoni etc. este recuperabil și din integrarea unor simboluri cu un grad mai înalt de abstractizare, și a unei mistici care impregnează sumbru feeria eminesciană. "În "tabloul" cu numărul 57
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însemn al "căderii" prin cunoaștere, Șarpele, însemn al spiritului îndemnător la cunoaștere, Coasa simbol al morții violente și nu al morții de "moarte bună", îngeri și demoni, nimfe, satiri, himere"282. Himerele și satirii fac parte și din recuzita picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai tendința de a scoate basmul din sfera alegoriei și a recuzitei decorative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărbuni, tempera, laviuri etc., Leonard Salmen, nu este însă un simbolist autentic. Importanța sa survine, mai degrabă, popularității de care s-au bucurat cărțile sale poștale realizate după diverse poeme din opera emiensciană, câteva dintre ele prezentând o edulcorată tentă simbolistă, înecată în notele dulcege ale unui romantism minor, împins spre idilism. "Nu există corp de corespondență din epocă, public sau particular, să nu conțină cărți poștale ilustrate din această serie. Între 1895 și 1925, depozitele universale "Șaranga" și "Socec" își
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al Adevărului literar și artistic, însoțită, de asemenea, de versuri: Iar ea vorbind cu el în somn, / Oftând din greu suspină:/"O dulce-al nopții mele Domn, / "De ce nu vii tu? Vină!"289 Mina Byk Wepper imprimă o ușoară tentă simbolistă ilustrațiilor unor poezii care nu sunt toate simboliste: Doina lui Șt. O. Iosif 290 Linda Raia de Vasile Alecsandri 291, Copacul lui Traian Demetrescu 292, Fatma de G. Coșbuc 293, Isus de Panait Cerna 294, Spre Cythera de Dimitrie Anghel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de versuri: Iar ea vorbind cu el în somn, / Oftând din greu suspină:/"O dulce-al nopții mele Domn, / "De ce nu vii tu? Vină!"289 Mina Byk Wepper imprimă o ușoară tentă simbolistă ilustrațiilor unor poezii care nu sunt toate simboliste: Doina lui Șt. O. Iosif 290 Linda Raia de Vasile Alecsandri 291, Copacul lui Traian Demetrescu 292, Fatma de G. Coșbuc 293, Isus de Panait Cerna 294, Spre Cythera de Dimitrie Anghel 295 etc. Theophile-Alexander Steinlen, francez de origine elvețiană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salmen reprezintă o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism Tema geniului ca artist (scriitor, muzician, pictor, sculptor, actor, dramaturg etc.) ajunge în posesia simboliștilor și decadenților însoțită și de o concepție tragică asupra existenței, modelată de filozofia schopenhaueriană, preludiu al unei estetici a dezolării care caracterizează întreaga sensibilitate simbolist-decadentă căreia i se va ralia histrionic și Alexandru Macedonski. Acești "copii ai secolului" părăsesc scena
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]