1,724 matches
-
Gabriela Duda și Micaela Duda, prefață de Gabriela Duda, Editura Univers, București, 1988. CAILLOIS, Roger, Eseuri despre imaginație, în românește de Viorel Grecu, Prefață de Paul Cornea, Editura Univers, București, 1975. CARAMAN, Petru, Pământ și apă, Contribuție etnologică la studiul simbolisticii eminesciene, ediție, prefață, note și indice de Gheorghe Drăgan, Editura Junimea, Iași, 1984. CARAMAN, Petru, Studii de folclor, vol. II, Ediție îngrijită de Viorica Săvulescu, Studiu introductiv și Tabel cronologic de Iordan Datcu, Editura Minerva, București, 1988. CARAMAN, Petru, Colindatul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
București, Editura Minerva, 1983. CARAMAN, Petru, Descolindatul în Orientul și sud-estul Europei, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită și postfață de Ion H. Ciubotaru, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1997. CARAMAN, Petru, Pământ și apă, Contribuție etnologică la studiul simbolisticii eminesciene, Ediție, prefață, note și indice de Gheorghe Drăgan, Editura Junimea, Iași, 1984. CARAMAN, Petru, Studii de folclor, vol. II, Ediție îngrijită de Viorica Săvulescu, Studiu introductiv și Tabel cronologic de Iordan Datcu, Editura Minerva, București, 1988. CERNĂUȚEANU, Viorica, Pojorâta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ed. cit., p. 41. 248 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. II, De la Guattama Buddha până la triumful creștinismului, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991, p. 18. 249 Petru Caraman, Pământ și apă, Contribuție etnologică la studiul simbolisticii eminesciene, Ediție, prefață, note și indice de Gheorghe Drăgan, Editura Junimea, Iași, 1984, pp. 62-63. 250 Ibidem, pp. 114-115. 251 Ibidem, p. 112. 252 S. Fl. Marian, Nașterea la români, Ed. cit., p. 41. 253 Nicolae Macovei, mss. 254 S.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Capitolul 29 SIMBOLURILE CULTURALE ALE SEXUALITĂȚII Definiție și caracteristici Nici un domeniu al vieții psihice nu este mai încărcat de simboluri și nu se exprimă mai bogat într-un limbaj imagistic codificat, de factură culturală, decât sexualitatea. Trebuie să vedem în „simbolistica sexualității” atât o modalitate de exprimare, cât și una de manifestare a unor pulsiuni fundamentale ale inconștientului, reprimate în forma lor de manifestare directă, imediată, nudă, de către o complicată și complexă rețea de „interdicții” de factură morală, religioasă, social-juridică etc.
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
avea caracterul unor conduite, individuale sau colective, de tip ritualic-simbolic, care să le confere o anumită configurație prin care se pot „realiza/descărca” de energia psihică, în calitate de pulsiuni, și de a se putea manifesta astfel în societate. Ceea ce a generat „simbolistica sexuală” au fost interdicțiile de „normare a activității sexuale”. În locul „actelor de manifestare liberă” a „tabuurilor” au apărut miturile. Miturile sexualității, construite din instinctele și dorințele sexuale, sunt reprezentări fantasmatice vaste și multiplu nuanțate, mituri, imagini, scene, personaje fabuloase, situații
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
de catharsis. Funcțiile „miturilor erotico-sexuale” sunt îndeplinite de personaje care au „roluri” bine definite: Afrodita, Cupidon, Priap, Dionisos, Leda etc. Ritualurile erotico-sexuale sunt serbări periodice colective care cultivă fie castitatea (Vestaleleă, fie beția orgiastică (Bacanteleă. De la individ și grupul comunitar-uman, simbolistica erotico-sexuală se extinde la planul cosmic. Lumea este constituită bivalent, din „perechi complementare” care, evident, se completează/compensează reciproc după modelul „cuplului”: „Cer/Pământ”, „Aer/Apă”, „Soare/Lună” etc. În felul acesta, concepția mitică, de factură panteistă a Lumii, tinde
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
depășire a prezentului, cu caracter de aventură, reclamând nevoia de schimbare și de descărcare pulsională, cu caracter de „violență”, corespunde „arhetipului patern”. În plus, trebuie remarcată nevoia de posesiune și supraestimare. Din cele de mai sus se poate desprinde că simbolistica culturală a sexualității este de o mare complexitate și diversitate. Ea reprezintă forma sublimată de „manifestare liberă”, necenzurată a sexualității, construită în jurul unor modele arhetipale și exprimată prin conduite stilistice corespunzătoare acestor arhetipuri. Ordinea organizărilor simbolice se raportează la „imaginea
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
axa pulsiunilor” și reunește Inconștientul cu Supra-Eul trecând prin Eul personal. Axa orizontală este „axa stilistică” și exprimă „istoria devenirii Eului personal” dinspre Trecut (arhetipul maternă către Viitor (arhetipul paternă. Este axa istoriei individuale, diacronice a persoanei. Rezultă așadar că „simbolistica erotico-sexuală” este, ca modalitate de reprezentare, în concordanță cu organizarea somatocorporală a individului. Ea are în centrul său Eul personal, ca „zonă a prezentului” cu caracter de reper permanent la care se raportează întreaga viață a persoanei (emoții, acte, conduite
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
personal reprezintă instanța în care se întâlnesc și la care se raportează toate „problemele” persoanei. El este „zona de concentrare” a valorilor persoanei, precum și a stilurilor de „a fi” ca „mod de manifestare” a acesteia. Din acest motiv considerăm că „simbolistica corporală”, în raport cu sfera emoțională de factură erotico-sexuală, este esențială în înțelegerea semnificațiilor intime ale persoanei. Simbolurile culturale ale sexualității reprezintă o „expansiune erotică” a energiei psihosexuale, care poate fi comparată, prin înrudirea sa, cu „elanul vital”. Ea reprezintă o „replică
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
bătrân, moare el,/ Vine altul apoi/ și din tălpile lor se ia vara pământ pentru flori,/ Se bea vin și până la urmă,/ nunta se sparge-ntr-un ulcior." În poemul intitulat "Baladă" aflăm cine sunt "zeii neatenți" și care este simbolistica jocului lor. Existența este un joc de copii și vom muri adolescenți: "Bem apă toți din pietrele cu care/ Se joacă un copil/ și moare mâine un bătrân". Sau, ca-n "Familialul obicei" al lui Adrian Păunescu, aflăm că: "Rând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Tramvaiele algebric legănate". În poezia lui Leonid Dimov, obiectele se metamorfozează ca la suprarealiști; dar fără să-și piardă, parcă, determinările reale. Asistăm, mai ales în volumul "A. B. C.", volum de selecție la o evoluție de la formula barbiană, de la simbolistica încifrată, la formula alegorică a horelor argheziene; de la lumea interioară a propriului eu la "cea exterioară a adevărului", cum spunea Apollinaire. Fără să facă cronică, poetul știe să ne sugereze într-un context fantezist sau fantastic faptele existenței, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adevărului și ne trimit la Mircea Ivănescu: "Nu. Nu s-a întâmplat tocmai așa./ Eu stăteam pe-o bancă/ Și o fată a venit./ Și s-a așezat lângă mine..." "Poemele mecanice" se subordonează sferei, fără să se greveze pe simbolistica cunoscută în poezia lui Nichita. Invocarea corpurilor geometrice nu creează stări lirice, nici nu leagă simboluri care să trimită la perfecțiune, la angoasă, la inefabil; sfera presupune doar un contur al numelor pe care poetul nu reușește să-l umple
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau " Iese un bărbat frumos și femeia lui". Imaginea morții este redată în acele păpuși de piatră, (preluate din folclor), în crini (simbol al purității, dar și al morții) și în nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului". Ileana Mălăncioiu riscă să ajungă la manierism. Ioana Diaconescu "Furăm trandafiri", E. P. L., 1967; "Jumătate zeu", Eminescu, 1970; "Adagio
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se nasc cimitirele pe pământ; deci căutarea formelor perfecte, în ultimă instanță, este sensul existenței noastre până la moarte. Călătoria descoperă un schelet al unei mări ce a fost asemeni pustiei. Pustia a cunoscut foarte multe interpretări în critica noastră literară. Simbolistica, sensul acestei metafore-simbol îl deschide însuși poetul spre înțelegerea noastră. Astfel pustia este drumul spre cunoaștere, așa se explică inerența în cuprinsul ei a sentimentului bucuriei: Din când în când din margini de Pustie/ Pornește un fel de imn de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timpului, istoria este cea a lui Ștefan, Ion Vodă, Decebal, Basarab, Bogdan, Neagoe, importanți în războaie pentru închegarea și consolidarea neamului, dar și pentru faptele lor de cultură. Cu exces de rafinament în expresie este prezentată istoria medievală într-o simbolistică clară, sub semnul ocultismului și al magiei: Inorogul, balaurul, Licoarna, Formica, Vasiliscul și Faraoanca, Zimbrul, Pasărea măiastră, Grifonul, visează întemeierea Țării Românești, vremile lui Vlad Țepeș, Ion Vodă, războiul de in-dependență, dezvoltate în personificări ciudate, cu onomastică neobișnuită până la manieră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Gheorghe, în poem el ține trei crini, simbol al fecioriei și al purității. Dacă urmărim și alte poeme, le descoperim în icoanele care au ca temă botezul, învierea, răstignirea, coborârea de pe cruce. Ion Gheorghe știe să "citească" o icoană, accentuând simbolistica și culoarea. Elemente decorative, scene de compoziție, un anume schematism, îmbogățit de limbajul frust, susținute de o ritmică a gesturilor, a timpului, a spațiului dau vigoare poemelor. Icoanele sunt profane, poetul implică în ele marile teme viața, moartea, nașterea, timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dar când cuvintele sunt reprezentări ale lumii acesteia, în care obiectele și ființele îl sufocă, caută un loc pustiu, un refugiu: "Gândesc un loc pustiu" ("Elogiu"). Cauza acestei dorințe de evadare este timpul și spațiul care-l limitează. De aceea simbolistica vocalelor și a consoanelor este sensibilizată de ideea de timp: Ce tragedie cuvântul iubito/ după litera I urmează U,/ după litera E litera I/ apoi O.../ Și asta-i ca și cum ar trece un timp între I și O". Desfăcut în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
l-a izgonit din rai/ Pentru suprarealism." ("Adam"). Atâta vreme cât Marin Sorescu se vrea singurul public al gândurilor lui, poezia este un act de sinceritate. Dar să-l credem? Poetul își ia o anumită libertate în interpretarea miturilor, creând o noua simbolistică, cu deschideri spre existența noastră, nu numai lipsită de strălucire, ci și grotesc de banală. El vrea să ne convingă că existența omului contemporan este sufocată de civilizație și protestul tragic se transformă în discurs epigramatic și caricatural, absurd sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bătrân și naiv și flămând,/ L-a visat pe Dumnezeu ". Adrian Păunescu, ca și ceilalți poeți ai generației lui, încearcă într-un anumit fel receptarea folclorului, adică asimilarea lui în asemenea măsură încât cu mare greutate îi dibuim motivul și simbolistica. Astfel, în versurile citate de Ion Chițimia 6, nunta înseamnă moarte: "Și de nunta ta te gătim/ Fata mea te mărităm/ Cu pustiul negru lut". La Păunescu, strămoșii vor încerca un "Surâs de nuntă", frângând nunta. De aici și titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
actorului ce își recită versurile care parcă încă nu au fost scrise și totul se desfășoară la marea improvizație, de aici și sentimentul de tumult, de explozie de stil neîngrijit, când transcrie mituri, Păunescu le răstoarnă, le dă o nouă simbolistică în ipostază de revoltat sau de supus umil; când neagă miturile, le distruge sau imaginează un univers haotic. Un sentiment legat de o tematică tradițională apare și în "Istoria unei secunde", unde poetul resuscită cultul strămoșilor, al brazdei, al țării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe recuzita compozițională care vine în completarea atitudinii interioare. * Al III-lea grup: simplifică și accentuează formele (ex.: mărirea irisului pentru exprimarea inocenței). * Al IV-lea grup: modifică schemele structurale pentru reliefarea sentimentelor. * Al V-lea grup: schimbă culoarea carnației (simbolistica imaginii). Prin analiza lucrărilor realizate și discuții frontale, se va evidenția puterea de sugestie a culorilor și a formelor folosite. Portret (Cristea Alexandru) "Portret" (Ficuț Paul) La portretele realizate se pot adăuga noi elemente, altele decât cele reliefate, pentru stimularea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cum se făceau prin epocă (revin asupra aceluiași cadru, moartea lui Gherlaș în târgul de vite populat de o lume mărginită și crudă care odată cu ridicarea aparatului pe macara "dispare", fiind înlocuită de animale). Cât adevăr de viață într-o simbolistică curajoasă oricând dar mai ales atunci, în 1981! În acel an, proaspăt absolvent al Facultatății de Film, neavând acces la o invitație pentru seara de gală m-am strecurat în sală, folosind vechea mea legitimație de student și-am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
darul de a lega în simbol și cele mai cumplite întâmplări ale realității imediate. Biserica În mijlocul apei, ancorat, un vas obosit, vechi, ruginit, cu scheletul înălțat spre cer ... prefigurând o turlă. Triunghiul, cu triunghiuri în conturul său, cu multipla lui simbolistică, domină proiectat pe cer. Pentru mine e Ochiul Domnului. Este filmat într-o lentă, amplă mișcare circulară pe apă... Vasul pe care cei trei și-au găsit loc de întâlnire, vasul pe care, după moartea lui Ion, rămân El și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
semnat de Alexa Visarion, fie în teatru, fie în film. Că Înghițitorul de săbii este un veritabil film de autor mi se pare în afara oricărei discuții; recitind cu ochii cineastului modern textele lui Al. Sahia, Alexa Visarion și-a apropiat simbolistica lor intrinsecă, concepându-și filmul ca pe o parabolă a condiției artistului într-o alcătuire socială indiferentă dacă nu ostilă față de adevăratele valori... Cu obstinație, ideea revine în cel puțin trei dintre "întâmplările" importante ale filmului: dezvelirea monu mentului (secvență
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
creatoare și purificatoare (Ezechiel, 36, 25). Și biserica despre care vorbește mereu și la realizarea căreia visează permanent eroul filmului ca la un ideal (cel mai înalt pe care trebuie să-l atingă el cu puterea sa de creație) are simbolistica ei, pe care o putem descifra în filmul Ana În viziunile lui Hildegarde din Bingen (sec. XII) biserica apare cu chip de femeie, iar pentru Durand, episcopul de Mende, ea simbolizează micro cosmosul și sufletul omenesc. În alte viziuni biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]