7,756 matches
-
-l satisfacă întrucâtva și oarecum să-l dumirească. Ei bine, era pe la sfârșitul lui septembrie, atunci când acesta avea să ajungă curând într-un loc în care nu mai fusese, până atunci, niciodată. Într-o zi, un bun prieten al său - singurul, de altfel, pentru care sufletul său vibra cu adevărat - îl rugase pe Victor să meargă până la sărmana sa mamă în locul lui, care se afla închisă într un ospiciu. Tot ceea ce trebuia să facă - îi mai spusese prietenul - era să găsească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
le consumase dânsul la început, acum se prefăcuseră în totalitate în prafuri foarte puternice, ce le consuma nesățios în cantități tot mai mari, încât mai că ajunsese să stârnească mirarea până și-n rândurile celor deja îndelung versați. De fapt, singurul și cel mai important criteriu, pe care ajunsese tânărul să se bizuie în alegerea și în consumarea drogurilor, era: mult bine, puțin-rău. Alte criterii, în privința aceasta, nu mai avea deloc și nici nu se mai străduia să-și formeze, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-mă, decât să-mi caut fericirea, atât. Drogurile nu reprezintă decât un simplu mijloc în a mi-o dobândi. Ai priceput? Într-adevăr, așa este și cască-ți bine urechile, ca să ții minte; acesta este tot adevărul, adevărul curat și singurul. De când mă știu, numai ai râs de mine și ai știut să-ți apleci urechea la durerile și la necazurile mele doar în chip de batjocură, nimic mai mult. Niciodată nu ai dorit să mă iei, întradevăr, în serios, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tocmai aceea În care omul nu se exprimă pe sine, ci dă glas „cuvântului tăcut” al ființei, după o prealabilă ascultare a lui. Dar nu toți oamenii sunt capabili de o asemenea ascultare și, deci, de o asemenea vorbire autentică. Singurii capabili să perceapă, În suita ascunderilor și dezvăluirilor ei ”glasul ființei” și să-i reproducă adresarea sunt gânditorii și poeții. Gândirea gânditorului care rostește ființa poartă În ea modestia esențială a celui care știe că În gândire el nu se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să urască marea. Pentru că nu au putut merge la mare vorbeau la telefon, în niciun caz pe mobil, fiindcă ura acest mod de a lăsă lumea să-ți cotropească intimitatea, erai ca în piața publică, văzuse într-un film, poate singurul la care se uitase în ultimii zece ani, cum un bărbat făcea dragoste cu "femeia vieții lui" în timp ce perfecta o afacere prin telefonul mobil. O zguduise în așa măsură acea scenă încât a jurat că ea nu va vorbi în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi ura pe țigani, îi era doar rușine de ei, într-un anume fel, dar îi înțelegea atât de bine. Voia să demonstreze că orice țigan poate trăi ca ceilalți oameni, și mai voia să demonstreze că nu ei sunt singurii de vină pentru viața de câine la care cei mai mulți erau condamnați. Aici trebuia pusă problema păcatului, a jertfei și a ispășirii. Dar nu în manuale și biblioteci, ea trebuia sădită în carnea și răsuflarea fiecărui om. Trebuiau reconstruite conceptele. Cum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
glas. Veni însă Alex cu îndemnul: - Haideți să mâncăm ceva, mai avem și alte treburi astăzi. Alex luă de pe masă ceva în fugă, grăbindu-se să plece la serviciu, iar Ina rămase cu aceeași bucată de pâine în mână, neîncepută. Singurul care mâncă fu Mihăiță. Ina, venind lângă băiat, îl alintă, dar privind ceasul îl îndemnă mai mult din priviri decât cu vorbe că e timpul să plece la școală. Mihăiță își luă geanta, o sărută pe obraz, cum făcea în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la punct unele lucruri, dar în genere, pot spune că dispun de cunoștințele cerute participanților la concursul de admitere. Se înțelegea că Mihăiță își stabilise, având o convingere fermă, că drumul ce preconiza să-l urmeze în viitorii ani, era singurul lui drum. - Bineeee...! Dar tu, Vișinel, ce cale ți-ai ales? Vișinel stătu o clipă în cumpănă, apoi, punctându-și fiecare cuvânt cu o reținere ce domină în mod firesc asemenea momente, se exprimă: - Eu, eu mă opresc aici. Anii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Pe lângă statutul de sportiv legitimat la echipa „Bradul” Vama, am devenit component de bază al echipelor de fotbal, de volei și de handbal ale liceului, participante la competițiile interliceale. Tenisul de câmp l-am practicat pe terenul bitumat de la stadion, singurul cu dimensiuni oficiale, omologat, construit de sondorii din județul Prahova, veniți pentru prospecțiuni geologice pe dealurile comunei, cu o suprafață de o sută de kilometri pătrați. Totuși, sporturile în care am excelat au fost cele individuale: schiul, tenisul de masă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Nici măcar pozele pe care mi le făceam periodic nu mă redau prea bine, erau șterse sau neclare și întotdeauna ușor tremurate. Nu le puteam spune celorlalți despre handicapul meu, îmi era rușine să admit că nu mă cunoșteam la fel de bine. Singurii care mă acceptaseră erau rudele și câțiva prieteni, iar eu mă resemnasem că aveam să rămân așa pentru tot restul zilelor. Călătoream mult și îmi făcusem un obicei, de câte ori intram în camera de hotel primul lucru pe care îl încercam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și prinse contur. — Ai număr? — Nu. — Nici eu. Așa a început. Un timp au vorbit despre rațele din Cișmigiu, apoi au povestit puțin despre copilărie și despre ultima excursie la munte. Din când în când Moni zâmbea și Alex era singurul care putea să o asculte și apoi s-o iubească, până când Moni avea să devină din nou serioasă. Totul venea în fragmente care se potriveau altor fragmente, și Alex le lipea între ele ca pe bucățile de puzzle, iar legătura
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ba unii renunțaseră la meserie, la carieră pentru a ocupa un loc în imensa echipă a criticului. Deja se putea vorbi de un fenomen care crescuse prea mult, iar din clipă în clipă se aștepta să explodeze în vreun fel. Singurul care părea rupt de realitate era Orlando Zara, pentru care tot ce se întâmpla reprezenta o nouă treaptă în ierarhia onorurilor până în momentul în care, inevitabil, în timp ce privea nerăbdător unul din rapoarte, se gândi că de fapt ceea ce știa acum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tocmai propria lui viață, omul caută, Înainte de toate să-și „salveze sufletul” datorită necesității de a-și salvgarda și afirma În mod real universalitatea ideală a propriei substanțe. Fiecare din acțiunile sale trebuie deci să poarte amprenta acelui caracter metaempiric, singurul care poate să-i asigure autonomia și pacea conștiinței și care Îl poate pune Într-o ideală armonie cu ansamblul umanității. De aici decurge subordonarea plăcerii ideii de datorie, a pasiunii de rațiune, al corpului de spirit, al egoismului de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
presiunea socială care se exercită din exterior. Astfel, În dreptul public, aceasta din urmă este cea care poate acționa adeseori singură. Dar aceste mijloace sunt ineficace În raport cu activitățile interioare, cu convingerile, sentimentele sau cu trebuințele reflectate, În aceste cazuri, agentul este singurul care poate acționa, dacă acceptă ideea că a comis o injustiție sau o imoralitate și, În consecință, În el se naște remușcarea; cât despre alte persoane, acestea nu pot acționa decât prin convingere, ceea ce exclude ideea unei forțe materiale sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din absolut fiecare pensie. Mare scandal a fost cu pensiile militarilor de rang înalt, în special a generalilor, pe care i-au umilit și chinuit, mai rău decât pe hoții de cai. Căutând, verificând și reverificând, au ajuns la Prunariu. Singurul român, care, până la acea dată, zburase în cosmos. Nu i-au putut găsi trei ani de activitate. și l-au penalizat, pentru asta. Erau anii în care el s-a pregătit pentru zborul respectiv, împreună cu alți cosmonauți. Tâmpiții! Altuia, care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
stare să fac asta, fără să am pretenția, firește, că o să iasă un eveniment artistic : ajunge că e un eveniment de senzație... Dar ce m-a Încurajat, nu de mult, În consolidarea acestui vis personal? Știrea următoare : ” Arca rusească e singurul lung metraj (96 de minute) tras dintr-un foc, Într-o singură secvență. Au fost folosiți 2.000 de actori .” Păi dacă un film de peste o oră jumate, cu 2.000 de actori, poate fi tras Într-o unică secvență
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
clar că Mihaela Michailov sau Cristina Modreanu, Marina Constantinescu sau Ion Parhon, nu scriu mai bine decît Adrian Țion. Dar ultimul publică ( din cîte știu) mai mult În revistele clujene, deci scrisul său are handicapul unei restrînse circulații. Nu e singurul care merită o audiență superioară : la Oradea, Iași, Bacău, Constanța, Craiova, Ploiești, Sibiu, TÎrgu Mureș trăiesc și scriu mulți alți critici valoroși. Dacă n-au inspirația să publice multe cărți ; dacă n-au norocul ca aceste volume să și circule
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
poarta larg, căutând să n-o izbească de perete și să facă zgomot. Ieri îi unsese balamalele și rulmenții, așa că acum se mișca cât se poate de silențios. Nu că s-ar fi sinchisit cineva de ce anume face el acolo. Singurul care și-ar fi dat seama de ghidușiile lui nea Vasile ar fi fost domnul director Ciucurel. Dar și acesta o întinsese pe la prânz la un grătar cu amicii, având masă reținută mereu la o terasă de-aia cu încălzitoare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Scroafa aia guiță tare și peste tot pe unde apucă. Eu zic că ar fi cazul să te gândești cu seriozitate la chestia asta." "Acuma ai venit pe capu' meu să mă dăscălești?", mârâi baba. Profesorul oftă: "Înțelege că sunt singurul care îți ține partea în situația asta. Lămurește-mă odată și pe mine! Ce s-a întâmplat?". "Păi, nu ți-am spus?" " Ce mi-ai spus, măi, femeia lui Dumnezeu?" "De gândacii ăia..." "Tu te auzi ce vorbești? Gândaci care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el și râsul lor îl făcu să se regăsească, ieșind din fascinație (...) Era el împotriva celorlalți. Și în clipa aceea îl deosebi, pe tânărul care cânta veselul cântec de 1 Aprilie și pe un domn înalt și posomorât, lângă el, singurul care nu râdea, și mai ales în centru, cea mai importantă nu pentru că era femeie, o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide, mai pure. O
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
numai cel care ocupa postul de administrator trebuia să se vadă obligat a coborî la munca de jos, ci și ceilalți lucrători angajați la unitatea socialistă pe care cu onoare, o conducea, chiar dacă aceștia erau mai școliți decât el însuși. Singurul pe care-l păsuia de prestări servicii, cum îi plăcea să spună batjocoritor, la mai marii funcționari de la Primărie, era tovarășul Regizor. Probabil pe acesta îl păsuia ori că era mai în vârstă, ori că acesta pusese de la început piciorul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
frumoasă și pentru a fi percepută mai profund, trebuie să ținem seama de faptul că ea se sprijină pe câțiva piloni foarte importanți și stabili, cum ar fi: Vvoință; I - iubire; A-adaptare; }-țeluri; A-atracție, iar aceștia nu sunt singurii, dar eu am să-i dezvolt doar pe ace știa. Dezvoltând aceste componente, care definesc și formează acest minunat cuvânt, numit VIA}|, încerc să fiu și să-mi fiu utilă. Lectura aceste cărti, va fi deosebit de captivantă și va cuprinde
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Pâcule? N-o fă pe niznaiul cu mine. Îs cal bătrân și ochii aiștia au văzut și văd încă bine... Nici nu-ți închipui cât de bine se vede din dosul vălătucilor de fum scoși de lulea. Eu sunt - poate singurul - care îți înțelege sufletul, băiete... Uite-te și tu mai cu perdea, că Costache nu-i prost. Și nu de alta, dar ai strica toată treaba cărăușiei. Și ar fi păcat... Eu zic... Da’ ce mă bag eu?... Eu cred
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mașina l-a... — Ne scuzați, a intervenit tânărul. Îmi spune c-a văzut un accident sau așa ceva. Cică un băiat... — Vezi? am strigat către Gioconda, În timp ce mă străduiam să deschid capota. — Eu? Tu ești cel care are vedenii. Nu sunt singurul, i-am spus, arătându-i-o pe fată. Unde-a dispărut băiatul cu șapcă albastră? — De unde-a apărut. Poate că și-a mutat afacerile la altă mașină. — Lăsându-și uneltele aici? i-am spus, indicându-i cu bărbia T-ul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În culturile moderne, unde bușirea unei palme peste creștetul televizorului asigura revenirea promptă a imaginii. Urma trântirea demonstrativă a portierei, astfel Încât animalul să știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful. Pe măsură Însă ce constatau că nu erau singurii aflați În acea situație, uimirea lua locul mâniei, Însoțită și de o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]