3,476 matches
-
ÎNCHEIERE În concluzie, apare evidentă opțiunea argheziană pentru o poezie a existenței totale, cu frumusețea fragilă a ființei umane imperfecte și tot urâtul existențial. Această viziune modernă despre locul și menirea artistului în lumea contemporană ni se co munică prin sintaxă poetică originală, prin inovații stilistice și prozodice, prin limbajul unic care „atribuie cuvântului o forță cosmogonică și existențială“ (Al. George). - VARIANTA 8 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Matei Vișniec, Ultimul Godot) 1. sinonime: himeră - iluzie, fantasmă; să vorbim - să comunicăm
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al României (peste 3500) sunt redactate ,,într-o limbă latină surprinzător de corectă”. Dacii, care învățau latina cuceritorilor, adaptau cuvintele la deprinderile lor fonetice. Influența substratului geto-dacic asupra latinei de la Carpați, Tisa, Nistru, Dunăre și Marea Neagră a fost definitivă. Morfologia, sintaxa și stilistica latinei vorbite în acest vast teritoriu au fost influențate de limba autohtonilor. Marea majoritate a lingviștilor este de acord că evoluția latinei spre limbile romanice s-a încheiat în secolele al VI-lea și al VII-lea. Limba
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ceea ce aceste simboluri au comun stă relația internă a imaginii cu ceea ce descrie sau reprezintă ea. (3.344: „Acel ceva din simbol care desemnează este ceea ce au comun toate acele simboluri prin care poate fi înlocuit cel dintâi, potrivit regulilor sintaxei logice.“) Precizarea că propoziția are sens independent de modul cum stau lucrurile în realitate este esențială deoarece indică distincția fundamentală care se face în Tractatus între sens și adevăr. Înțelegem propoziția când înțelegem ceea ce se spune prin ea. „A spune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
expresiile limbajului comun forma logică nu se prezintă adesea în mod clar. De aceea, expresii care sunt, din punctul de vedere al formei lor logice, nonsensuri, ne pot apărea drept propoziții cu sens. În contrast cu expresiile în cazul cărora încălcarea regulilor sintaxei logice este evidentă (exemplul dat în 4.003 este întrebarea „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient 138
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate în mod obișnuit de către vorbitorii limbajului cotidian, chiar dacă ei nu sunt în stare să spună care sunt acestea și să le folosească drept norme
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate în mod obișnuit de către vorbitorii limbajului cotidian, chiar dacă ei nu sunt în stare să spună care sunt acestea și să le folosească drept norme de corectitudine. Este sensul în care Wittgenstein admite că propozițiile limbajului cotidian sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un răspuns simplu și direct.50 Heidé Ishiguro apreciază că expresiile „obiect“ și „lucru“ sunt înșelătoare deoarece sugerează că ceea ce are în vedere autorul sunt entități identificabile independent de limbaj. În realitate, prin aceste expresii, Wittgenstein desemnează elemente constitutive ale sintaxei logice a limbajului, și anume acele elemente pentru care stau numele. Ishiguro apreciază că deși pentru Wittgenstein obiectele nu sunt entități care ar exista în afara gândirii, ele sunt, ca semnificații ale numelor, entități „extralingvistice“, dar nu și independente de limbaj
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
drept un simplu paradox. A citi Tractatus-ul astfel înseamnă a omite tot ceea ce îl desparte de „orientarea științifică“ din filozofia vremii, acea orientare care promova empirismul în filozofia cunoașterii și a științei, precum și „depășirea metafizicii“ prin analiza limbajului cu instrumentele sintaxei și semanticii logice. Este ceea ce nu au făcut acei membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au înțeles să se delimiteze.81 Tânărul Wittgenstein a fost, ce-i drept, apropiat de filozofi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și sensului existenței de a spune ceva „ce nu se poate spune“63. Wittgenstein accepta drept neproblematic conceptul semnificației și sublinia însemnătatea precizării semnificației expresiei limbajului. El afirma, în spiritul Tractatus-ului, că limbajul nostru este în ordine „de îndată ce îi înțelegem sintaxa“64. Acelorași interlocutori le va spune, în ianuarie 1930, că o propoziție descrie întotdeauna ceea ce poate fi și altfel, adică este contingent, că nu există, prin urmare, propoziții logice. În decembrie 1930, reia tema și susține că „binele“, ca valoare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
privitoare la simbolism: (1) condițiile pentru sens mai degrabă decât pentru nonsens în combinațiile simbolurilor; (2) condițiile pentru unicitatea semnificației sau referinței în simboluri sau în combinații ale simbolurilor. Un limbaj perfect din punct de vedere logic posedă reguli ale sintaxei care previn nonsensul și are simboluri care posedă întotdeauna o semnificație definită și unică. Domnul Wittgenstein este interesat de condițiile unui limbaj perfect din punct de vedere logic, nu în sensul că orice limbaj este perfect din punct de vedere
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cea mai durabilă asupra dezvoltării pozitivismului logic și a analizei logice.“ (A. J. Ayer, Sprache, Wahrheit und Logik, Reclam, Stuttgart, 1970, p. 231.) Sunt aprecieri care au reprezentat mult timp un loc comun. 71a Într-un paragraf din cartea sa Sintaxa logică a limbajului, intitulat „ Logică a științei în loc de filozofie“, Carnap scria: „Teza mai precisă că filozofia nu poate să fie nimic altceva decât analiza logică a noțiunilor și propozițiilor științifice (adică ceea ce vrem să numim logica științei) a fost susținută
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cunoașterea extralingvistică prin desemnare (Bezeichnung) și fiind dependentă de determinările contextuale. Nivelul limbii și nivelul vorbirii acționează ca formă abstractă (mentală) și ca formă actualizată și instanțializată nu numai în cazul lexicului, ci și în acela al fonologiei, morfologiei și sintaxei, încît întotdeauna folosirile concrete din vorbire sînt raportate la aspectele funcționale ale limbii, mobililitatea acestor aspecte fiind determinată în ultimă instanță de particularitățile acestor folosiri. Privită din perspectiva organizării elementelor ei și a modului de relaționare a acestor elemente, s-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comunitar, și neohegelieni (împreună cu Coșeriu), potrivit cărora adevăra-ta inovație nu poate fi decît un fenomen al uzului individual. Schimbarea se produce în mod diferit în fiecare caz în care are loc și în fiecare compartiment al limbii (fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular), dar are și trăsături generale. Prin modul în care se raportează la stările limbii, se pot avea în vedere două aspecte de bază, schimbarea ca înlocuire și schimbarea ca adăugare, care au ponderi diferite în fiecare dintre compartimentele limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
faptul că sporul cantitativ este un indicator incontestabil al progresului, astfel încît o limbă care poate reda mai multe raporturi de subordonare trebuie considerată mai evoluată decît una care are raporturi mai puțin numeroase. Pe de altă parte, în compartimentul sintaxei, un element nou nu scoate din uz pe cele care l-au precedat și, de aceea, în același stadiu al limbii, dar cu frecvență diferită, se întîlnesc mai multe posibilități de redare a aceluiași conținut, încît propoziția bimembră nu a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o flexiune simplă, cu desinențe mai puțin nume-roase, este mai avantajoasă în raport cu una foarte complicată, pentru ca apoi August S c h l e i c h e r să specifice că pierderea formelor flexionare este compensată de un progres în sintaxă și în stilistică (deși, ca adept al naturalismului, el ajunge în final tot la concluzia despre decăderea limbii în epoca modernă). În primele decenii ale secolului al XX-lea, lingvistul danez Otto J e s p e r s e
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiecărui membru al grupului, conține ca element constitutiv forma abstractă a sunetelor limbii proprii acelui grup, concretizîndu-se prin aceasta atît ca formă a coeziunii grupului, cît și ca formă a distinctibilității lui de alte grupuri. În mod similar, la nivelul sintaxei, prin redarea deseori deosebită de către fiecare limbă a structurilor de adîncime (cu caracter cvasiuniversal) se probează faptul că structurile logice sînt prelucrate de conștiința lingvistică în acord cu principiile de funcționare ale uneia sau alteia dintre limbi. La nivelul morfologiei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
problema emancipării culturale, se pune implicit și problema unei renovări lingvistice, căci, în evoluția culturală, ideile noi se asociază întotdeauna cu mijloace lingvistice noi. Transformările culturale nu necesită însă modificări corespunzătoare în toate compartimentele limbii, astfel încît fonetica, morfologia și sintaxa pot sluji foarte bine diferite etape ale culturii sau chiar culturi diferite fără nici un impediment și, în consecință, se poate afirma că, de obicei, limba urmează numai în lexic schimbările din planul culturii, iar aceste modificări lexicale pot duce la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau prin îmbogățiri și schimbări de conținut la cuvintele existente. Împrumuturile lexicale noi pot genera și anumite prefaceri, de durată mai lungă sau mai scurtă, în subsistemele morfologiei și preocuparea insistentă pentru perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă. Limba latină, de exemplu, a preluat din greacă nu numai elemente lexicale, ci și tipuri morfologice, în primul rînd clase sub-stantivale, iar engleza și germana păstrează încă desinențe divergente sistemului lor tradițional, preluate din latină. Studiind elementele vocabularului din perspectiva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
situația în cazul oricărei cercetări), ci și ca mijloc de investigare a fenomenelor studiate, iar cercetarea limbii nu se poate realiza fără a apela la modelele logice, la principii, structuri și relații caracteristice nivelului logic. Dintre compartimentele limbii, vocabularul și sintaxa sînt în mod nemijlocit în relație cu gîndirea. Elementele vocabularului exprimă noțiunile, iar relațiile sintactice exprimă raporturile dintre noțiuni, încît în primul caz se manifestă gîndirea constatatoare, iar în cel de-al doilea gîndirea operativă. Cuvintele presupun activitatea gîndirii prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de structurile limbii, fiind dependentă de capacitatea membrilor propoziției și frazei (enunțului) de a exprima prin însăși forma lor funcțiile sintactice pe care le îndeplinesc, astfel încît ea este mai liberă în limbile sintetice decît în cele analitice. Progresul în sintaxă se produce prin creșterea complexității unităților sintactice, care reflectă evoluția gîndirii spre forme tot mai complexe 295. Limbă și psihic Psihologii subliniază că fără înțelegerea adevăratei na-turi a vorbirii omenești, cunoașterea dezvoltării intelectului uman ar rămîne superficială și inadecvată. Limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realitatea obiectivă (realizată prin desemnare), fiindcă însuși-rile, stările și acțiunile nu sînt atribute universale, ci sînt caracteristice numai anumitor grupuri de realii. Asemenea relații dintre anumite clase de unități lexicale favorizează cristalizarea "regulilor de proiecție", așa cum au fost concepute în cadrul sintaxei transformaționale dezvoltate de Noam C h o m s k y și de școala sa. Sub raportul extensiunii, cosmosul (lumea obiectivă) pare a avea o sferă mai largă decît antropocosmosul și, implicit, decît orice glosocosmos, căci niciodată cunoașterea umană nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
axa sintagmatică a discursului prin relațiile lui cu alte elemente ale limbii care-l anturează (în primul rînd verbe și adjective), în funcție de el operîndu-se selecția acestor elemente, precum și flexionarea și poziționarea lor. Discutînd despre axa sintagmatică vine în atenție, desigur, sintaxa limbii, mai puțin avută în vedere în evaluarea relației dintre trăsăturile limbii și caracteristicile filozofării, dar presupusă de fiecare dată ca participînd implicit la finalizarea unei astfel de relații. La acest nivel, particularitățile cuvintelor se pot manifesta și în alt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
originară (epoché, ignoratio elenchi, Dasein), care însă nu mai au același statut ca în textul original, deși sînt preluați de acolo. Se constată astfel că, fiind construit prin procedee pro-prii, în parte diferite de cele ale textului-sursă, și structurat potrivit sintaxei limbii-scop, textul tradus nu poate fi o imagine în oglindă a originalului, dar este o variantă a acestuia în măsura în care trăsăturile lui pot fi receptate corect pe terenul limbii-scop și al culturii primitoare. Reconstrucția textului în traducere În mod realist, Paul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și determinate de atribuirea sau nonatribuirea anumitor note și, prin aceasta, de crearea unor afinități sau de excluderea unor afinități cu alte noțiuni. În mod firesc, semnificațiile termenilor filozofici urmează aceste situații și contribuie, alături de unele aspecte ce țin de sintaxă, la conturarea discursurilor individuale, a tipurilor de discurs, a variantelor de limbaje filozofice și a limbajului filozofic în general. Existența discursului individual bine conturat în cazul limbajului filozofic dovedește că acest limbaj este puternic marcat de subiectivitate, deși se prezintă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dicționar enciclopedic de pragmatică, Editura Echinox, Cluj, 1999 Moore, George Edward, Philosophical Studies, London, 1922 Morris, Charles, Writings on the general Theory on the Signs, Mouton, The Hague Paris, 1971 Munteanu, Ștefan, Scrieri alese, Editura "Clusium", Cluj-Napoca, 2003 Nagy, Rodica, Sintaxa limbii române. Unități, raporturi și funcții, Institutul European, Iași, 2005 Negulescu, P. P., Opere inedite. I. Problema cunoașterii, Editura Academiei, București, 1969 Neț, Mariana, Lingvistică generală, semiotică, mentalități. O perspectivă de filosofie a limbajului, Institutul European, Iași, 2005 Nida, Eugene
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]