3,963 matches
-
de la Dumnezeu și legea e lege, dai de dracu!” ,, Eu, dom’ sergent? Să fur eu ? Neam de neamul meu n-a avut obiceiul ăsta !”. și cum termină el vorba, se-auzi din senin, întâi mai încet, apoi din ce în ce mai tare urletul sirenelor. Iar fac ăștia exerciții de alarmă !” - își dădu cu părerea Praporică. Mie parcă mi s-a înfipt un cuțit în inimă...și mă întreabă Praporică :,, da’ ce dom’ sergent ți-e frică de moarte ?” ,, Mi-e frică, Praporică, eu am
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
Spiritul Focului păstrează căldura din inima naturii. Ținând o torță aprinsă, se opri la stânga sicriului... Spiritul Aerului, în mantie de stele, cel care creează inteligența ființelor, s-a postat la capul regelui, aducând Cartea Cunoașterii... Spiritul Apei, însoțit de naiade, sirene, ondine, menține prospețimea lumii. A depus la picioarele regelui pocalul cu conținut secret. Spiritul Pământului-certitudinea materială, așezat în dreapta... Spiritul Eterului deține piramida absolutului. El încheia izvorul celor cinci nivele ale eternității. Șoaptele se lăsau purtate de adierea ușoară de vânt
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
ațipit. A trezit-o pendula.. Ora 22, nici urmă de Frank. Băutura din sticlă scădea simțitor. O furase somnul ... Soneria de la ușă țipa strident. Musafirul nerăbdător uitase degetul apăsat pe buton. -Imediat..imediat! soneria se încăpățâna, să sune ca o sirenă.. -La naiba, mi-ai spart timpanul, deschise grăbită. În sfârș ... Vorbele au rămas nerostite..arătarea proțăpită la ușa ei, era o statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață ... -FFF..rank??? -Fantoma lui! șopti tremurat, arătarea
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
după un ritual și o muzică știute numai de ea Argintul stropilor îi făcea corpul strălucitor Nisipul, iarba, copacii și chiar valurile mării cântau odată cu ea Numai vântul o acoperea cu frunze ca niște solzi scânteietori Înainte de ivirea zorilor o sirenă se îndepărta de țărm Referință Bibliografică: Dansatoarea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 541, Anul II, 24 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DANSATOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357643_a_358972]
-
se plimbă cu șeile în spate Figurile triste ușor resemnate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-întrebării De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 533, Anul II, 16 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357674_a_359003]
-
aproape, picurându-ne praf de stele peste visul furat. Iubește-mă ca un copil cu luna în privire pe țărmul scăldat de iluzii... Iubite, atinge-mă cu gândul, să simt acum talazul fericirii cum se zbate-n mine. Șoapte de sirenă îți voi dărui în asfințitul aprins de dorințe... Pescărușii, cu cântul lor, ne vor duce spre orizontul pictat în veșnicie. Lavinia Elena Niculicea (Poezia face parte din vol. Ploaie de gânduri, 2012) Referință Bibliografică: Sunt ploaie / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe
SUNT PLOAIE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357727_a_359056]
-
ziduri mușcate de caninii timpului câinos, pietre legendare, odăi, morminte, ceramică...” Ne trezim pe “urme de umbre” și “pași ancestrali” și parcă auzim “suflări stranii de lumi din vechime”. Decorul ne vrăjește, ne cheamă, ne amețește cu tânguirile ca de sirene. Dar, cel care ne hipnozizează cu un cântec la balalaică, “plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!) - este de data aceasta, nu o zână a lacului, nu o știmă sau o naiadă, ci un profesor din Cluj, care “își
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
te-ai întins cu bagabonții prin localuri, icni de pe podea soțul. - Vrei să spui.. vagabonzii. H ipopotam analfabet. Si erau streapperi tineri, frumoși ... capabili. Își îndesă în geantă, cardurile, banii ascunși, pusi deoparte, câștigați prin munca ei. Afară, se auzea sirena poliției. Vecinii sunaseră alertați de scandal. Bătăi puternice în ușă: -Poliția! Deschide! Cu pistolul îndreptat spre soacră-sa, i-a făcut semn să se conformeze. Femeia s-a repezit spre ieșire, țipând: -Ajutor! Ne omoară, are pistol! Ajutooor ... Oamenii legii
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
a propășirii, dar informația și criteriile de la care pornim, după cum se vede, pot fi denaturate, tăinuite sau distruse. De aceea informațiile trebuie să fie selectate, fie prin raportarea lor la setul valorilor consacrate cu mare atenție la „ademenitoarele cântece de sirenă”, fie prin verificarea demonstrației care le susține. Acesta este și motivul pentru care articolul intitulat „Arheologia lingvistică în slujba istoriei religiilor” se sprijină pe o demonstrație ușor de verificat prin care se arată că teritoriul României reprezintă cu adevărat spațiul
PAIDEIA* ŞI UNITATEA RELIGIOASĂ de GEORGE LIVIU TELEOACĂ în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358585_a_359914]
-
îndoieli de iarnă, timid când dor se-aprinde În mugure sub soare și-albastre fulgerări; De ce mă plânge vara, de ce se-nchid mirări? Și mă pândește ochiul închis spre neuitare Din vara cea pierdută în cântecul de mare- Descântec de sirenă când dimineți se-ascund; De ce mă doare valul,în tainicul rotund? Pe glezna-mi neatinsă de fluxul înserării Aștept sărutul verii-n apusul roșu-al mării- Petală desenată-n parfum de trandafiri; De ce-am pierdut și zborul,de ce-
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse din urmă grămada de fiare rămase din Maserati și se auzi explozia, iar o flacără puternică ilumină fundul râpei. Din șosea se auzeau sirenele celor de la SMURD și ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la fața locului. Cineva sunase la numărul unic de urgență. Ștef așteptă sosirea celor de la SMURD care știau mai bine decât el ce trebuiau să facă în
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
asemenea situații. După ce îi verificară din nou pulsul și constatară că este în viață, i-au pus victimei masca de oxigen apoi au ridicat-o și transportat-o pe o targă purtată de toți cei coborâți în râpă. Salvarea cu sirenele pornite plecă în trombă spre Brașov. Pompierii au rămas să stingă focul din prăpastie. I-a ajutat și ploaia care nu contenea să cadă. Revenit lângă mașina sa, Ștefan constată că are răni pe brațe și că este plin de
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
-nchin cu dor hrănit de-o boală veche. Mă perpelesc în vis și treaz cu-nchipuiri ne-ndurătoare, ce-atât de-aproape mi te-aduc ca pe o dulce-nfiorare, și ca-ntr-o transă te implor să fii cum arătai cândva - sirena marelui danez, iubind până la jertfa sa... Sunt robul vrerii tale crude cât voi trăi pe-acest pământ - mă poți salva, dar tu preferi să mă împingi înspre mormânt. CU INIMĂ SAU FĂRĂ EA? O, Tată, la ce doar inima mi-
POEME DE PAŞTI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344688_a_346017]
-
CUVINTE Te caut în floarea de vară Și-n lacul lucios străveziu În pajiștea verde de plaur Și-n codrul măreț arămiu Tu ești un destin plin de farmec Și ești vocea umbri-mi pustii Ești sunetul dulce de cântec Sirenă sublimă ce-îmbii Și ești raza mea de lumină O stea ce lucești sus pe cer Ești vântul duios ce suspină Și-mi mângâie trupul arcer Te vreau, te doresc ca un astru Ce périndă spațiul etern Să nu treier
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > POEME HAIKU DEDICATE EMINESCULUI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului pescăruș depunând o pană la statuia Poetului * mare bântuită de doruri: La steaua care-a răsărit * sirenă pe valuri căutând umbra Poetului * luna pe mare pescar lopătând mai am un singur dor * după o zi de coasă doi îndrăgostiți sara pe deal * oglinda apei în vârful boltei Hyperion veghează * noapte, furtună pânzele ridicate dintre sute de catarge
POEME HAIKU DEDICATE EMINESCULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358919_a_360248]
-
mai respire de teamă, să nu fie descoperit. Un peisaj din altă lume se desfășura în fața lui. Apa se tulbura, un trup gol, alb ca laptele tâșni din adâncuri, poleit de razele argintii ale lunii. Salturile ei păreau jocurile unei sirene. Părul des îi atingea mijlocul. Spiralele corpului ei în aer îi înfiorau simțurile. Picături fierbinți de sudoare i-se prelingeau pe piept și pe tâmple, umezindu-i pletele de abanos. O naiadă! De unde apăruse? Ținuturile ei se aflau in legende
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
dădea semnalul începerii unei vieți. Era anul când începea ofensiva lui Montgomery împotriva lui Rommel la El-Alamein, în Egipt. În orașul Drăgășani, mai târziu, s-au simțit bombardamentele americane care ținteau podul de fier de peste Olt. În timpul acela, când sunau sirenele anunțând un nou bombardament, tata și mama cu mine în brațe, punându-mi pălăria lui tata în cap să mă ferească de soare, fugeau pe Dealul Viilor adăpostindu-se sub umbra viței de vie. Era perioada când locuiam cu chirie
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește cum luna răsare Și-apoi dintr-odată dispare. Referință Bibliografică: CRĂIASA ZĂPEZII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359038_a_360367]
-
nu-i departe. Ei nu se avântă prea mult în larg. Pescuiesc la apă mai mică de zece metri, să poată ieși într-un minut maximum la suprafață. Erau doar speranțe că nu suntem departe în larg. Dar unde? Nici sirena de ceață de la intrarea în port nu se auzea. Unde om fi oare? Ne întrebam în sinea noastră fără să avem curajul s-o facem cu voce tare. Peștele nu mânca cu toate că uneori eram pe zonă cu piatră. Se simțea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă. Nimic nu e întâmplător, într-o dimineață oarecare, bolnavă de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina sărutului, fruct necunoscut, ispititor și ciudat, fascinația lacrimei furișându-se într-o scoică venită de departe, pe când
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
construi și acorda o vioară nouă, Și nici curajul de a te mai căuta. Oricum, Nu te-aș auzi dacă m-ai striga, deși nu mă strigi, Nu te-aș mai auzi nici pe tine, dacă nu aud eu Nici sirenele pompierilor, de atâta larmă interioară, De-atâta urlet-de-fiară-în-comă, în creierul meu. Prea târziu pentru pace-ntre noi Pentru pace între noi, e mult prea târziu. Totuși, Câteva lucruri trebuie făcute, orice-ar fi, Pentru o înmormântare civilizată a noastră, Nici măcar
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
de gura înveninată a Raliței, și de inconvenientul de a căuta oameni pe stradă sau prin vecini, care să-l ajute s-o pornească prin împingere. Apasă și eliberează alternativ accelerația, slobozind în liniștea dimineții, un vuiet sinusoidal, ca de sirenă răgușită, în timp ce din țeava de eșapament, ies nori alburii cu miros de benzină, ce difuzează cu rapiditate în aerul din jur. O ținu așa circa cinci minute, după care, cu siguranța celui care cunoaște bine damblalele lucrului pe care-l
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
armoniilor în pofida Răului. Cochiliile cântătoare sunt chiar poemele menite să păstreze esența celor existente sau visate. Consemnăm o abundență de poezii excepționale, demne de citat integral: Cel care vede pădurea, Despre ploaie, Așteptarea mea, cea mai frumoasă, Bolero, Pescarul și sirena, O să ne jucăm, Și se făcea, Anticariat etc. Un volum de versuri solid, viu, înțesat de versuri memorabile, frescă a tușelor clare și anxietății în fața timpului. „Umbra Casandrei” (Ed. Junimea, Iași, 1983), conturează un accent tragic, privitor la efemeritate, într-
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]