1,909 matches
-
cu artrita sau neuropatia. Tratamentul adecvat al factorilor de risc: HTA, hiperglicemie, dislipidemie și abandonarea fumatului sunt esențiale în cazul acestor pacienți. La pacienții vârstnici HTA sistolică izolată este comună, nerecunoscută și netratată. Dacă în trecut se considera că HTA sistolică izolată este nesemnificativă și nu necesită tratament, în prezent se știe că scăderea TA sistolice scade morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară. Pacienții diabetici vârstnici prezintă o creștere și mai importantă a TA sistolice, deci scăderea ei este și mai importantă. 6
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
fumatului sunt esențiale în cazul acestor pacienți. La pacienții vârstnici HTA sistolică izolată este comună, nerecunoscută și netratată. Dacă în trecut se considera că HTA sistolică izolată este nesemnificativă și nu necesită tratament, în prezent se știe că scăderea TA sistolice scade morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară. Pacienții diabetici vârstnici prezintă o creștere și mai importantă a TA sistolice, deci scăderea ei este și mai importantă. 6. Managementul diabetului zaharat la vârstnici Importanța controlului glicemic strâns în prevenirea și managementul complicațiilor micro-
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
netratată. Dacă în trecut se considera că HTA sistolică izolată este nesemnificativă și nu necesită tratament, în prezent se știe că scăderea TA sistolice scade morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară. Pacienții diabetici vârstnici prezintă o creștere și mai importantă a TA sistolice, deci scăderea ei este și mai importantă. 6. Managementul diabetului zaharat la vârstnici Importanța controlului glicemic strâns în prevenirea și managementul complicațiilor micro- și macrovasculare a fost dovedită la pacienții cu DZ (27, 107). În ceea ce privește pacienții vârstnici, studiile populaționale au
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
pulsațiilor fiind proporțională cu intensitatea efortului fizic și se asociază cu creșterea frecvenței cardiace. Aceste efecte sunt tranzitorii, la câteva secunde după terminarea exercițiului TA revenind la valoarea bazală sau chiar sub aceasta (72). Mai mult, APR cronic reduce TA sistolică și diastolică, ca și, produsul frecvență cardiacă-presiune arterială cu 17-27% (72). La persoanele în vârstă urcatul scărilor produce o creștere mai mare a TA, a frecvenței cardiace și a produsului frecvență-presiune, deci a consumului miocardic de oxigen, decât APR. Exercițiile
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
persoanele în vârstă urcatul scărilor produce o creștere mai mare a TA, a frecvenței cardiace și a produsului frecvență-presiune, deci a consumului miocardic de oxigen, decât APR. Exercițiile de forță acute, de intensitate crescută (70-80% din capacitatea maximă) cresc TA sistolică și diastolică și scad frecvența cardiacă mai mult decât mersul pe plan înclinat, dar prezintă valori similare ale produsului frecvență-presiune, ceea ce sugerează un consum miocardic comparabil de oxigen (10). TA diastolică mai mare în cazul APR asigură un aport sanguin
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
un factor major (neconvențional) al morbi-mortalității cardiovasculare în populația generală. La pacienții renali, contribuția HVS la morbi-mortalitatea cardiovasculară este, așa cum vom vedea mai jos, și mai importantă decât la populația non-renală. Asocierea HVS cu alte anomalii ecocardiografice dilatația VS, disfuncția sistolică este frecventă în populația uremică la inițierea terapiei de substituție a funcției renale și are consecințe asupra morbi-mortalității [Foley et al., 1995; Foley et al., 1995 și 1998; Parfrey et al., 1996]. Care este impactul prezenței HVS asupra evenimentelor morbide
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
2,2-4,4 ori (în funcție de asocierea și a altor anomalii morfologice și structurale cardiace) față de pacienții fără HVS. Dacă se asociază dilatația venticulară stângă, acest risc de deces, în comparație cu populația uremică fără anomalii ecocardiografice, crește cu 120%, iar asocierea disfuncției sistolice determină un risc enorm de mortalitate la 2 ani: cu 440% mai mare decât la pacienții cu ecocardiografie normală. De altfel, dacă analizăm principalele cauze de deces din cel mai larg registru pe plan mondial al pacienților dializați, vom constata
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și reducerea funcției renale. Această prevalență este maximă la pacienții dializați. Prezența HVS la inițierea dializei constituie un factor de prognostic negativ atât pentru morbiditatea, cât și pentru mortalitatea cardiovasculară. Asocierea la HVS a altor anomalii ecocardiografice (dilatație ventriculară, disfuncție sistolică) amplifică enorm morbi-mortalitatea pacienților dializați. Ca urmare, identificarea și tratarea promptă și agresivă a tuturor factorilor corectabili (vezi tabelul III) implicați în geneza HVS la pacienții renali sunt obligatorii. Fiziopatologia hipertrofiei ventriculare stângi la pacientul renal La omul sănătos, hipertrofia
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
uremice experimentale [Amann et al., 1998]. Cardiomiopatia uremică mecanisme moleculare și celulare în condiții de suprasarcină patologică, HVS are atât efecte benefice, cât și defavorabile. Inima profită inițial de o fază adaptativă, compensatorie, a hipertrofiei, prin care este menținută funcția sistolică normală. Numărul crescut de sarcomere și îngroșarea peretelui ventricular cresc capacitatea de muncă a VS, menținând în același timp stabil stresul tensional al peretelui, economisind ca urmare energie. Totuși, suprasolicitarea susținută duce progresiv la un răspuns hipertrofic maladaptativ, caracterizat prin
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
respectiv de presiune sunt asociate cu fenotipuri distincte ale miocitelor și inducția diferențiată a factorilor de creștere. în condiții de suprasolicitare cronică susținută (cum este cazul majorității pacienților cu insuficiență renală cronică), HVS este, într-o primă fază, compensată, funcția sistolică fiind menținută în limite normale. Numărul crescut de sarcomere și îngroșarea VS permit menținerea capacității de muncă a mușchiului cardiac, în timp ce tensiunea parietală se menține stabilă, contribuind astfel la reducerea consumului energetic al cordului. Ulterior, o dată cu persistența suprasolicitării ventriculului stâng
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cauză cardiacă. În acest sistem (vezi figura 3), prognosticul se înrăutățește progresiv, în sensul: VS normal (volum cavitar < 90 ml/m2, fără HVS); HVS concentrică (volum cavitar < 90 ml/m2, HVS prezentă); dilatația VS (volum cavitar > 90 ml/m2); disfuncție sistolică (fracție de scurtare < 25%) [Foley et al., 1995]. Cu ajutorul ecografiei Doppler se poate calcula un parametru definitoriu pentru disfuncția diastolică (complianța) a ventriculului stâng: raportul E/A (între viteza de umplere precoce maximă E și viteza de umplere atrială A
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
stâng rigid (prin HVS și/sau fibroză intramiocardică) se destinde relativ dificil în cursul diastolei, având drept consecință scăderea fluxului sangvin în diastolă precoce și presiuni de umplere ventriculară mari. Un raport E/A subunitar în contextul unei funcții contractile (sistolice) normale definește disfuncția diastolică severă. Determinanți ai hipertrofiei stângi: hipertensiunea arterială Cu excepția vârstei pacienților, hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă parametrul clinic cel mai strâns legat de hipertrofia ventriculară stângă (HVS), atât în populația generală [LØvy et al., 1988], cât și la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mare în comparație cu subiecții normotensivi la momentul debutului tratamentului dialitic [De Lima et al., 2001]. Mai mult, asocierea hipertrofiei ventriculare stângi cu HTA este evidentă încă din stadiile incipiente ale insuficienței renale cronice [Levin et al., 1999]. Valorile crescute ale TA sistolice, chiar și apropiate de cele considerate normotensive în populația generală, au fost independent asociate cu HVS progresivă în cursul unei perioade de urmărire de un an. Asociarea HVS-HTA este mult mai strânsă pentru TA sistolică și pentru presiunea pulsului decât
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
1999]. Valorile crescute ale TA sistolice, chiar și apropiate de cele considerate normotensive în populația generală, au fost independent asociate cu HVS progresivă în cursul unei perioade de urmărire de un an. Asociarea HVS-HTA este mult mai strânsă pentru TA sistolică și pentru presiunea pulsului decât pentru HTA diastolică sau TA medie [Greaves et al., 1994; London et al., 1992]. Rolul HTA sistolice în geneza HVS a fost confirmat și într-un studiu efectuat pe pacienți vârstnici (peste 65 de ani
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
progresivă în cursul unei perioade de urmărire de un an. Asociarea HVS-HTA este mult mai strânsă pentru TA sistolică și pentru presiunea pulsului decât pentru HTA diastolică sau TA medie [Greaves et al., 1994; London et al., 1992]. Rolul HTA sistolice în geneza HVS a fost confirmat și într-un studiu efectuat pe pacienți vârstnici (peste 65 de ani) aflați în program de hemodializă cronică: asocierea HTA sistolică-HVS a fost cea mai înalt semnificativă (p = 0,0011), fiind urmată de mărimea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
HTA sistolică-HVS a fost cea mai înalt semnificativă (p = 0,0011), fiind urmată de mărimea sporului interdialitic în greutate (un marker surogat al stării de hiperhidratare) și de valorile reduse ale hemoglobinei serice [Neves et al., 1997]. Asocierea HVS-TA sistolică (și absența ei pentru TA diastolică) are o explicație fiziopatologică simplă: majoritatea pacienților dializați prezintă o rezistență periferică (determinant major al TA diastolice) normală/redusă, precum și o reducere importantă a distensibilității arterelor mari (determinant major al TA sistolice crescute). La
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
HVS-TA sistolică (și absența ei pentru TA diastolică) are o explicație fiziopatologică simplă: majoritatea pacienților dializați prezintă o rezistență periferică (determinant major al TA diastolice) normală/redusă, precum și o reducere importantă a distensibilității arterelor mari (determinant major al TA sistolice crescute). La pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA), într-un studiu recent [Enia et al., 2001], controlul tensional a fost mai dificil în comparație cu pacienții hemodializați cronic, proporția pacienților necesitând medicație antihipertensivă în grupul DPCA fiind semnificativ mai mare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hemodializă și postdialitic, timp de 12 ședințe, realizându-se o medie a acestor măsurători clinice. Limita superioară a TA măsurate clinic a fost considerată, conform definițiilor date de Joint National Committee VI [1997], de 140/90 mm Hg pentru TA sistolică/diastolică, respectiv de 106,6 mm Hg pentru TA medie. Similar, limitele superioare pentru normotensiune în cazul monitorizării automate ambulatorii (Holter), conform normelor propuse de Staessen et al. [1996], au fost de 133/81 mm Hg, respectiv de 98,3
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de Sullivan et al. [1987]. Valorile medii ale TA clinice predializă au fost de 142/80 mm Hg, iar postdialitic de 135/77 mm Hg, diferențele dintre aceste valori fiind semnificative statistic. Având în vedere limitele de definiție ale HTA sistolice pentru monitorizarea ambulatorie, 82% dintre pacienți erau hipertensivi, față de numai 65% conform definițiilor JNC VI pentru TA măsurată clinic, discordanța fiind și mai mare pentru TA diastolică (60% hipertensivi la monitorizarea ambulatorie, față de numai 13% la măsurarea clinică). S-au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ambulatorie; ca urmare, pacienții dializați clasificați de regulă ca normotensivi în cursul măsurătorilor de rutină efectuate de către asistentele medicale sunt, în multe cazuri, hipertensivi patenți; doar 9 din 55 de pacienți prezentau o masă a VS normală sau cvasinormală; TA sistolică medie predialitică a acestor pacienți a fost de 131 mm Hg (cu extremele 102 și 148 mm Hg); ca urmare, recomandă autorii, TA sistolică medie predialitică la pacienții hemodializați ar trebui să fie, în scopul reversibilizării HVS, mai mică de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
patenți; doar 9 din 55 de pacienți prezentau o masă a VS normală sau cvasinormală; TA sistolică medie predialitică a acestor pacienți a fost de 131 mm Hg (cu extremele 102 și 148 mm Hg); ca urmare, recomandă autorii, TA sistolică medie predialitică la pacienții hemodializați ar trebui să fie, în scopul reversibilizării HVS, mai mică de 148 mm Hg; toți pacienții cu masa VS în limitele normalului aparțineau grupului A, cu TA în limite normale predializă și în cursul monitorizării
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
clinice (office), calculată ca media măsurătorilor TA de rutină efectuate la începutul fiecărei ședinte de hemodializă, pe parcursul lunii anterioare momentului 0 al studiului. TA clinică definită astfel a fost un predictor independent al geometriei cardiace (prezenței HVS), atât prin componenta sistolică, cât și prin cea diastolică, respectiv presiunea pulsului. Deci TA clinică predializă definită ca media măsurătorilor la mai multe ședințe consecutive! pare să fie un predictor al masei VS comparabil cu TA medie obținută prin monitorizare automată ambulatorie vezi tabelul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
IRC în stadiile predialitice, dar mai ales la pacientul dializat. Corelația HVS-tensiune arterială este prezentă chiar la valori ale tensiunii arteriale considerate în limita (superioară a) normalului în populația generală. Există o asociere evidentă între masa ventriculului stâng și TA sistolică. Cu fiecare creștere cu 10 mm Hg a TA sistolice, masa VS crește cu 5,4 g/m2. Valorile TA obținute prin monitorizarea automată ambulatorie sunt superioare măsurătorilor clinice obișnuite în predicția HVS, fiind ca urmare de preferat în aprecierea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Corelația HVS-tensiune arterială este prezentă chiar la valori ale tensiunii arteriale considerate în limita (superioară a) normalului în populația generală. Există o asociere evidentă între masa ventriculului stâng și TA sistolică. Cu fiecare creștere cu 10 mm Hg a TA sistolice, masa VS crește cu 5,4 g/m2. Valorile TA obținute prin monitorizarea automată ambulatorie sunt superioare măsurătorilor clinice obișnuite în predicția HVS, fiind ca urmare de preferat în aprecierea controlului real al TA prin medicație hipotensoare. Totuși, în absența
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
monitorizării Holter, media măsurătorilor clinice (pe parcursul ultimelor 12 ședințe de hemodializă), corecte, efectuate imediat predialitic, poate reprezenta un substitut valoros al monitorizării automate ambulatorii. Pentru a realiza un control tensional eficient din punctul de vedere al prevenției/ regresiei HVS, TA sistolică imediat anterior ședintei de hemodializă trebuie să fie sub 148 mm Hg. În prezent, diagnosticul și terapia hipertensiunii arteriale la pacienții renali sunt nesatisfăcătoare, explicând în mare parte prevalența ridicată a HVS la acești pacienți. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]