1,490 matches
-
în prezent chipuri și peisaje dragi, nu evocându-le, adică transferându-le ca atare cu ajutorul memoriei, ci printr-o reînnorire fantastică, prin contopirea amintirii cu visul. În Îngeri visul amintire este glorificat: Apusa orice alinare a vieții în tine / visul slăvești (...) Nemărginit să-ți fie: să'nvingă fiece clipă / din timp, care păru veșnică: / râs de tinerețe, durere, / unde pe-ascuns ai căutat / nașterea zilei și a nopții (trad. MB). În Nicând te-nvinse noapte așa senina poetul descrie o călătorie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
26-27), și afirmă că trecerea în cealaltă lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi invocată, / frumoasă Moarte, singura ce-n lume / ne mântui de dureri și-amărăciune / de te-am slăvit vreodată (...) nu zăbovi: te-nchină / acestor rugi necunoscute ție / și văduvește-mi ochii plânși de-a zilei / lumină, o, pământului regina (Dragoste și moarte, vv. 96-103).504 În poezia leopardiană dragostea este una dintre iluziile tinereții: odată spulberata, lasă să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
spre coasta și spre ceruri Simonide. Cu grele lacrimi șiroind pe față, / cu pieptul în tumult, printre suspine, / astfèl cântă pe strune: / Preafericiți voi care, / vrăjmașilor, de-al țării drag ce viața / v-a dăruit, știut-ați piept a ține, / slăviți de greci și proslăviți de-o lume (Italiei, vv. 76-86).508 În cea despre care credem că este singura poezie cu tematică patriotică a lui Quasimodo citim: În inima-mi sfârși povestea lor / când năruitu-s-au copaci și ziduri / în planșete
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de oameni ce mult au mai răbdat / te binecuvântează martirii din morminte / în straiul lor de lacrimi, de flori și in curat”, Nicolae Ceaușescu). În Poeme de dragoste, ură și speranță (1981) ori în Saturnalii (1983) se află stihuri care slăvesc oracular Patria, Neamul, Partidul, miturile naționale și incriminează până la demonizare pe dușmanii românității, adică străinii, trădătorii de țară, „strigoii”, „uscăturile” din emigrație etc. Victimizându-și în exces neamul, supradimensionând virtuți pe de o parte, vinovății pe de alta, T. trimite epistole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
Conferențele „Vieței nouă”, trece în revistă, la nivelul unei lucrări de seminar, poezia românească, de la Văcărești până la colaboratorii revistei lui Densusianu. Judecățile de valoare sunt emise în spirit partizan; este minimalizată, bunăoară, opera lui O. Goga și sunt ridicate în slăvi compunerile lui Ervin (Ovid Densusianu). Lecția de deschidere a cursului ținut în 1913-1914 la Viena, Galaction poetul, debutează cu aserțiunea că, pentru studierea adecvată a literaturii române, „e nevoie de o lungă pregătire sud-est europeană”, cu toate că pe toată întinderea discursului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
N-a rămas virtute creștină nepusă în lumină și n-a rămas viciu și păcat necombătute cu toată tăria. În viziunea Sfântului Părinte, o viață evlavioasă era întru totul compatibilă cu traiul în mijlocul lumii. De aceea și îndeamnă: Să-L slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre mărginita putere a diavolului, I, în P. G., XLIX, 258. footnote>. Tocmai acesta este marele merit al autorului nostru, cu multe secole înaintea Introducerii în viața de credință a
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
asupra întregii Europe. Arta clasică atinge apogeul cu castelul de la Versailles, concretizare a proiectului de glorificare a monarhiei: de la grădinile desenate de Le Nôtre pînă la decorația interioară de o bogăție fără seamăn (Le Brun), totul este conceput pentru a slăvi pe Regele-Soare. Versailles, devenit reședință regală către 1700, este o adevărată întrupare a esteticii clasice, o capodoperă de maiestate, de simetrie, de echilibru, organizată în jurul camerei regelui. Serbările care au loc aici și care îi solicită pe muzicieni (Lulli), pe
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
organizată în jurul camerei regelui. Serbările care au loc aici și care îi solicită pe muzicieni (Lulli), pe tragedieni sau pe autorii de comedii (Molière) sînt exact pe măsura acestei splendori regale pe care Ludovic al XIV-lea înțelegea să o slăvească. Și reușește atît de bine încît Europa din această jumătate a secolului al XVII-lea apare drept o "Europă franceză". Limba franceză, prin claritatea și precizia ei, cucerește întreaga elită europeană. Limbă a diplomaților, ea tinde să eclipseze latina, limbai
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Până și oamenii politici din România, care nu erau de orientare socialistă vor privi cu respect și multă îngrijorare evenimentele din Rusia, ecourile acestora fiind destul de mari. Alexandru Marghiloman, care va fi prim ministru, va consemna cu multă îngrijorare: ”se slăvește revoluția rusă, care pentru pace, pâine, pământ și puterea poporului nu a cruțat nicio jertfă”. Cele trei decrete cu putere de lege, pe care V. I. Lenin, conducătorul Rusiei Sovietice le-a dat, vor avea ecouri importante în România. Primul
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
socotit morți, și numai pe cei trei de la sfârșit i-a considerat drept vii, căci în acești trei ani a avut o viață cu adevărat, răspândind în jurul său pace, bucurie, înțelegere, credință și dragoste creștină. Călătorul plecă lămurit, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu în gândul său, pentru o învățătură atât de prețioasă și pentru viața lui. 45. Cele 10 porunci Un tată merse la preotul său și-i spuse că fiul său nu-l mai ascultă, deși i-a fost un
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să nu săvârșim acea faptă, cu excepția cazului în care părinții sau prietenii nu sunt credincioși practicanți. În sfârșit, dacă vom birui ispitele ne vom agonisi mult folos duhovnicesc, diavolul făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
sunt credincioși practicanți. În sfârșit, dacă vom birui ispitele ne vom agonisi mult folos duhovnicesc, diavolul făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
noastră și să sature nu foamea trupului, ci foamea sufletului nostru. Două pâini, două firi: Dumnezeiască și omenească, a Unuia din Treime, dată să supraviețuim, biruind în firea noastră omenească păcatul, ura și moartea. Șapte coltuce. De șapte ori e slăvit Numele lui Dumnezeu în cele șapte Taine prin care Dumnezeu, în Hristosul Său, ne face Una cu El...”. Toate acestea mestecate cu lacrimi de umilință și bucurie care șiroiau în întuneric pe obrajii noștri, din candelele aprinse în rugăciune ale
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că rugăciunile pentru vrăjmași nu sunt zadarnice: „Nici unul din cei ce ne urăsc pe noi să nu pătimească ceva rău din pricina noastră la Judecata Ta. Ci întoarce sufletele lor spre conștiința și pocăința cea adevărată, ca și printr-ânșii să se slăvească Preasfânt Numele Tău. Iară pe noi învrednicește-ne să Te mărturisim pe Tine, Dumnezeul cel Viu și Adevărat, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. Aceasta era rugăciunea către Dumnezeu pentru asupritorii noștri, împreună cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nimeni, poate doar pe niște amărâți depășiți, ca mine, care vor dispărea cât de curând. Cât despre emblema unui partid, n-am sărutat vreuna în vremuri când poate chiar credeam, n-am ridicat regele în slăvi, dar vor să-i slăvesc pe analfa- beții ăștia fără scrupule ? În loc să lase arta să respire, o îngenunchează, ca pe un sclav. Ce artă e aceea fără libertate ? Și mai mult, ne coboară pe toți la statutul unui om de rând, de parcă oricine ar putea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
arați cu noi e de prisos: Știi din ce neam mă trag și că strămoșii mei Sunt fii de dumnezei? Nemuritorii toți, din cer când au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. Preoții egipteni în templuri îi slăvesc, Și niște tigri mici cu noi se potrivesc!“ „Dacă stramoșii tăi cu tine semănau, Negreșit erau proști câți lor se închinau, Răspunse tigrul meu; iar dacă au avut Vreun merit cunoscut, Ceva dumnezeiesc, Atunci eu te căiesc, Și pentru starea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Însuși un dar, dar pentru cine? Pentru el Însuși? Nu cumva pentru altul, de deasupra lui În sens evolutiv? Și iar ne aducem aminte de Geneză, de același Adam făcut parcă În joacă de divinitate pentru, se spune, a-l slăvi... Dar s-o lăsăm, pentru a ne Întoarce la bietul cal călărit. Biet, pentru că nici măcar nu e unic, omul călărind de regulă doi cai deodată. Evident simbolici. Unul e luxul pe care și-l dorește ca ființă - hai să-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
copiii lor; au crezut în ei și au reușit să-i scoată la mal din mlaștina patimilor. I-au văzut pe toți la casa lor, oameni între oameni, chiar dacă copiii nu s-au întors imediat să le mulțumească, să-i slăvească și să le facă viața mai ușoară. Mai port în inimă durerea că nu am răsplătit pe măsură jertfa părinților mei. Totuși, respectul nostru a fost nemărginit. În viața mea nu m-am contrazis cu părinții, nu m am certat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
toate stilurile, de a utiliza cele mai variate formule, de la cele tradiționale la cele agresiv moderniste. Arsenalul uneltelor sale de expresie alătură cobza străbună („La noi, obiceiul trudei, din veacuri moștenit,/ De-a culege, de-a frânge fructul rar,/ E slăvit când toamna-i ștergar împodobit/ Cu legănatul rod pe loitre de car”) telegrafiei fără fir și telefoniei mobile („Parfumuri, unduire, ocheade și teroare,/ plutiri și goliciune, sex, răcnete, demență,/ farduri și fumigene, vădită regulare,/ fani, isterii, delir, transparență”). Extrema diversitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
Marilor Preoți. Etimologia acestui cuvânt are ca formă de bază lexemul în protodacă lerunus, de la care prin renunțarea la terminațiile finale us, fenomen general în evoluție se ajunge la ceea ce am amintit mai înainte, anume la călugării lerunii care-l slăveau pe Marele Ler, Zalmocsis - Dumnezeu cel Sfânt (avem în vedere faptul că dacii au fost monoteiști, chiar înaintea iudeilor, și că în limba lor Zalmocsis, Zeul Suprem se traducea prin Stăpânul Vieții și al Morții; creștinismul s- a răspândit firesc
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
tocmai pentru că Noua Învățătură a împlinit legea nu a stricat-o cum spune Iisus, așa încât în noile condiții, Marele Creator se numește Dumnezeu, a cărui arie semantică se suprapune perfect peste sensul exprimat de lexemul Zalmocsis, căci Dumnezeu Iisus este slăvit și azi în misterele creștine ca același Stăpân al Vieții și al Morții. Cea mai uzitată și mai simplă formulă sacră ce constituie refrenul colindelor este Lerui (Leroi), Doamne, Ler! Timpul a așternut uitare peste sensul adevărat al refrenului, dar
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
au păstrat în panteonul lor politeist, cu numele inițial originar, derogat însă de atributele zeului suprem, cauza fiind puzderia de zei cultivați de aceștia. Colindele străvechi românești, ca și cele de azi, păstrează același refren, ce invocă pe același Dumnezeu, slăvit din vremuri imemoriale; o dovadă este faptul că și astăzi în unele sate maramureșene Dumnezeu este numit Moșul. Reluăm firul demonstrațiilor noastre privind descifrarea refrenului amintit, atât de straniu la prima vedere. Iaho! Ler-Doamne Ler, Io,- Leroi-Valerunda: -Iaho= Iah (avanu-Ianu
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
a ajuns la tangențe semantice). Acum putem traduce mai puțin misteriosul refren străvechi: Iahoi! Ler-Doamne, Ler, Io, - Leroi-Valerunda: Tu ești Dumnezeul ! Sfinte- Doamne, Sfinte, (și) noi tinerii (călugări) - Ție ce ești Sfânt - Preamărit și Binecuvântat, (se înțelege) ne închinăm, Te slăvim! În alte variante, în refrenul amintit, invocația de început Iahoi! se reduce la forme și mai scurte: Ahoi ! sau Hoi! sau chiar la o singură vocală. Numele Creatorului este enunțat doar prin vocala A, care va face corp comun prin
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
copiii lor; au crezut în ei și au reușit să-i scoată la mal din mlaștina patimilor. I-au văzut pe toți la casa lor, oameni între oameni, chiar dacă copiii nu s-au întors imediat să le mulțumească, să-i slăvească și să le facă viața mai ușoară. Mai port în inimă durerea că nu am răsplătit pe măsură jertfa părinților mei. Totuși, respectul nostru a fost nemărginit. În viața mea nu m-am contrazis cu părinții, nu m-am certat
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]