866 matches
-
nivel al formei artistice, e pomenită în treacăt de cronicar ca exemplu de «simplă versificare a unor fapte cunoscute!». O asemenea apreciere nedreaptă și ponegritoare nu se poate să nu indigneze pe scriitori. Marile calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie de lipsuri (...). Atunci când autorul încearcă să înfățișeze din «birou» realitatea vie a țării noastre, versurile sale devin banale, plate, se ivesc șabloanele și artificiile literare de proastă calitate (...). Cronicarul nu a ținut seama de o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și hotărâre. E evident că redacția revistei Viața românească nu a dat o îndrumare bună tânărului critic Aurel Martin, care se află la primele sale cronici literare. Critica nejustă apărută în revistă e rezultatul lipsei de principialitate. Poziția articolului Zile slăvite, e o poziție apolitică și insensibilă față de succesele poeziei”. Aici e momentul să facem o completare: în acest an, intervenția Uniunii Scriitorilor în laboratorul intim de creație este mult mai accentuată. Un soi de colectivism în geneza și desăvârșirea operei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ce răbufnesc în aprecierile pe care unii critici le fac asupra literaturii noastre înaintate. Atât tov. Mihai Beniuc în referatul său, cât și cea mai marc parte dintre vorbitori, au subliniat noutatea și actualitatea poeziei lui Eugen Frunză: «Autorul Zilelor slăvite - a spus Mihai Beniuc - știe să vorbească direct și combativ despre cele mai actuale probleme. El este unul din poeții care se țin la pas cu vremea, care exprimă în versuri ceea ce se petrece în timpul nostru, și aceasta la un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
petrece în timpul nostru, și aceasta la un nivel ridicat». Citând în sprijinul afirmațiilor sale poezii ca: Nu-n slujbe divine petrec monseniorii, Revedere, Pune-oi dorul în cărbuni, Act de acuzare ș.a. tov. Mihai Beniuc a arătat că volumul Zile slăvite înseamnă un real succes al poeziei noastre de astăzi. Încercând o analiză mai amănunțită a poeziei lui Eugen Frunză, tov. Paul Georgescu, Silvian Iosifescu, Veronica Porumbacu, Mihu Dragomir, Traian Șelmaru și alți participanți la discuții, au căutat să arate în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe lângă dragostea poetului pentru ceea ce e nou, la forța poeziei lui Eugen Frunză contribuie și experiența poeziei sovietice, ca și o cunoaștere aprofundată a clasicilor poeziei noastre (...). În cadrul dezbaterii s-au arătat și o serie de lipsuri ale volumului Zile slăvite, datorate în primul rând unei insuficiente participări la viață, care face ca poeziile inspirate din realitatea noastră actuală să nu aibă vigoarea satirelor antiimperialiste. În acest sens am vorbit cu tov. Mihai Beniuc, Traian Șelmaru etc. Tov. Paul Georgescu, Silvian
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu aibă vigoarea satirelor antiimperialiste. În acest sens am vorbit cu tov. Mihai Beniuc, Traian Șelmaru etc. Tov. Paul Georgescu, Silvian Iosifescu și Mihu Dragomir au stăruit asupra unora din poeziile nerealizate din volum (...). Dezbaterea în jurul volumului de versuri Zile slăvite a avut darul să scoată la iveală serioase rămâneri în urmă la unii critici care merg de la o atitudine «negustorească 0╗ de cântărire meschină și indiferentă a «calităților» și «lipsurilor», până la negarea în fapt a valorii poeziei lui Eugen Frunză
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ar fi «evitat șabloanele». Iată, așadar, că tendințele formaliste ale scriitorului s-au întâlnit cu acelea ale criticului; dar este oare firesc ca această întâlnire nefericită să aibă loc în paginile Vieții românești? Dacă în primul caz - al cronicii Zile slăvite - era vorba de un articol care «face praf» pe nedrept un volum de versuri cu mari calități, a doua cronică încearcă să glorifice o carte în care precumpănesc simțitor lipsurile. Așadar, ambele cronici au ca trăsătură comună faptul că procedează
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Viața românească, nr. 11, nov. 10. Sorin Arghir - Despre emisiunile literare ale posturilor noastre de radio. Ibidem, nr. 4, apr. 11. Mihai Gafița. - Mai multă grijă pentru colecțiile literare de mare tiraj. Ibidem, nr.3, mart. 12. Aurel Martin. - Zile slăvite. Ibidem. 13. Sergiu Fărcășan. - Două cronici literare lipsite de principialitate 14. Petru Dumitriu - Scrisoare către un scriitor. În: Contemporanul, nr.21 (294), 23 mai 15. xxx Dezbaterea de la Secția de poezie a Uniunii Scriitorilor. Idem, nr.24 (297), 13 iun.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dacă n-ar fi derutat oarecum de ritm și rimă. Se pare că tovarășul Frunză a fost atras și de această dată (cum s-a mai arătat a fi poezia N-om cânta nicicând ce moare apărută în volumul Zile slăvite și purtând dedicația „Tovarășului Mihai Beniuc”) de către frumoasa poezie a lui Beniuc N-am putut să cânt în cântec - adevărat cristal, reflectând pe multiple fațete arta poetică și întreaga activitate a unui poet de seamă (...). Ceea ce trebuie să i se
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
totul altceva (...). Unele formulări autorul le reia din propriile sale versuri scrise mai demult. Și parcă simți că-n orice clipă E-un veac întreg clocotitor spune tovarășul Frunză în poezia În focul luptelor trec anii, când în volumul Zile slăvite întâlnim același lucru cu mici deosebiri de expresie: Într-un ceas trăiești o zi Într-o zi, un an de fapte. imagine care în poemul Flacăra de Miron Radu Paraschivescu apărea aproape în aceeași formă: Dar fiecare zi e cât
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de poezii - este interpretată prin prisma tipicului, așa cum încercase să-l teoretizeze autorul Principiilor de estetică. Să-ncepem cu opiniile lui G. Călinescu 73 despre poezia lui Eugen Frunză: „Voi face acum câteva observări asupra poeziei tov. E. Frunză (Zile slăvite, Sub steagul vieții etc.). Bag de seamă că de la început se cuvine să lămurim o chestiune de principii. Cum se aplică cerința tipizării în poezie? Se vorbește de «personajul liric» și este o expresie pe care eu o întrebuințam de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
priveai lumea cu ochii în lacrimi / sfere luminoase cădeau din ceruri / și cu aripi de îngeri se așezau / la picioarele tale predicând iubirea și pacea // [...] ce fiare întunecate beau astăzi / apa muzicii funerare o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la retorica vitalistă, însoțită de gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
ar fi fost hărăzit de sus un curs politic mai lung, era în stare să săvârșească ceea ce alții numai au gândit sau numai au început. Omenirea creștină i-a rămas recunoscătoare pentru ceea ce a făcut pentru dânsa: faptele lui cele slăvite sunt trâmbițate în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit cu mai adâncă amărăciune să simtă pierderea lui Mihaiu. El
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și rumânii puind în lucrare făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se civiliza. Aceasta era vremea cea mai slăvită pentru rumâni, era o epohă care prevestea pentru dânșii un veac de aur. Încă puțin și rumânii s-ar fi fericit [p. 319]. Împrejurările, soarta, nenorocirea a precurmat zilele acestui om mare înainte de a întemeia puterea aceasta nuouă a rumânilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de ceea ce poate face o nație unită când este norocită ca să se nască dintr-ânsa un nou mare nu-și uite niciodată că țărânei celei scumpe a lui Mihaiu Viteazu, pomenirei lui celei mărite, și aducerii aminte de faptele sale cele slăvite, sunt datori a-i înălța un monument la care să aducă tot dauna recunoștință pentru ceea ce a vrut el să facă pentru dânșii, și lacrimi pentru pierderea lui cea fărăvreme!!! [p. 322]. Temele cardinale ale unității și independenței politice, mesianismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și nedespărțită. Tulburătoare sunt elogiile închinate morții, care prefigurează tragicul cult al morții fanatizat în crezul legionar, în care moartea este slăvită și îmbrățișată ca misiune patriotică și destin suprem. Copii, uitați-vă la Patria cea mai elocinte din lume [Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață cu urmașul nobilului din vremea lui Henric al IV stau alături, luptă alături și mor alături, cuprinși
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]