KorAP: Find »[drukola/base=slav & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...171 >

4,254 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

Sirmium este ocupat de ei, iar kaganul și-a stabilit reședința aici. Apoi, în 584, avarii cuceresc Singidunum (Belgrad) și alte orașe romane din sudul Dunării. Din acest moment, drumul avarilor spre Constantinopol și spre coasta nord-pontică era deschis. Deoarece slavii din Câmpia munteană au refuzat să recunoască stăpânirea avarilor, aceștia au organizat, în 578/579, cu sprijinul flotei bizantine, o expediție în nordul Dunării, în urma căreia triburile slave au fost supuse (vezi cap. V). În anii 584-586, avarii și slavii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
slavii din Câmpia munteană au refuzat să recunoască stăpânirea avarilor, aceștia au organizat, în 578/579, cu sprijinul flotei bizantine, o expediție în nordul Dunării, în urma căreia triburile slave au fost supuse (vezi cap. V). În anii 584-586, avarii și slavii au organizat noi atacuri la Dunărea de Jos, iar în 586, avarii au trecut Dunărea, în Dobrogea, unde au cucerit Durostorum și Tropaeum, au fost cucerite sau avariate Axiopolis, Callatis, Histria, Sucidava (pe Dunăre). În 597, ei au efectuat o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunării, au pătruns din nou în Dobrogea și au asediat Tomis, unde au iernat.29 Apărarea provinciilor Moesia și Scythia a rezistat la acea dată, iar după încheierea păcii cu perșii (591), bizantinii au intervenit la Dunăre împotriva avarilor și slavilor. Acțiunile militare conduse de generalul Priscus la Sirmium (pe Dunăre), în 595, și în vestul Banatului (pe Tisa), în 599, au dus la anumite victorii, dar nu au reușit decât să întârzie prăbușirea graniței dunărene. Uciderea împăratului Mauriciu (582-602), în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fortificații au continuat să reziste până în 614. Incursiunile avaro-slave au fost reluate, după 614-615, sub împăratul Heraclie (610-641), fiind vizate importante orașe din Balcani, Constantinopol, Thesalonic, Naissus, Serdica. Tot atunci sunt distruse ultimele fortificații romane de (pe) la Dunăre, iar slavii s-au așezat masiv în sudul Dunării (Peninsula Balcanică). În 623 (625), avarii au organizat jafuri de-a lungul zidurilor lungi ale Constantinopolului. Ultima acțiune militară a avarilor împotriva Imperiului a avut loc în vara anului 626, când împreună cu perșii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
masiv în sudul Dunării (Peninsula Balcanică). În 623 (625), avarii au organizat jafuri de-a lungul zidurilor lungi ale Constantinopolului. Ultima acțiune militară a avarilor împotriva Imperiului a avut loc în vara anului 626, când împreună cu perșii și sprijiniți de slavi și gepizi, avarii au asediat Constantinopolul pe mare și pe uscat. Dar eșecul înregistrat atunci sub zidurile orașului a marcat începutul declinului puterii avare, datorită și revoltei slavilor și altor popoare supuse, ascensiunii francilor în Apus și apariției proto-bulgarilor în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
avut loc în vara anului 626, când împreună cu perșii și sprijiniți de slavi și gepizi, avarii au asediat Constantinopolul pe mare și pe uscat. Dar eșecul înregistrat atunci sub zidurile orașului a marcat începutul declinului puterii avare, datorită și revoltei slavilor și altor popoare supuse, ascensiunii francilor în Apus și apariției proto-bulgarilor în sudul Dunării, în secolul al VII-lea. Avarii au reușit să controleze un teritoriu vast, ce se întindea din stepele nord-pontice până în Alpi și din Carpații nordici până la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
locuința se va stabiliza, înfiripându-se așezări mari sau mici. Expedițiile de pradă și subsidiile bizantine au dus la acumularea unor mari bogății, care intrau în tezaurul regal (al kaganului). Subzistența comunităților umane avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate de avari era obligată să cedeze o parte a producției agricole (dijma) stăpânilor avari ei îi îndemnau pe localnici: "ieșiți, semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate ca

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
avare) cuprinde trei perioade: timpurie (567-670), mijlocie (670-720) și târzie (720-796). După înfrângerea gepizilor, în 567-568, și exodul longobarzilor, avarii au reușit, spre sfârșitul secolului al VI-lea, să-și instaleze dominația la nordul Dunării de Jos, supunându-i pe slavii care se așezaseră aici. Această zonă îi interesa pe avari sub aspect strategic și datorită tributului pe care puteau să-l perceapă de la slavi și populația romanică. În ceea ce-i privește pe slavi, ei au sprijinit incursiunile organizate de avari

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secolului al VI-lea, să-și instaleze dominația la nordul Dunării de Jos, supunându-i pe slavii care se așezaseră aici. Această zonă îi interesa pe avari sub aspect strategic și datorită tributului pe care puteau să-l perceapă de la slavi și populația romanică. În ceea ce-i privește pe slavi, ei au sprijinit incursiunile organizate de avari, iar uneori acționau pe cont propriu. Existența unui centru stabil al puterii avare în aceste regiuni, care implica prezența unor cete militare, nu este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nordul Dunării de Jos, supunându-i pe slavii care se așezaseră aici. Această zonă îi interesa pe avari sub aspect strategic și datorită tributului pe care puteau să-l perceapă de la slavi și populația romanică. În ceea ce-i privește pe slavi, ei au sprijinit incursiunile organizate de avari, iar uneori acționau pe cont propriu. Existența unui centru stabil al puterii avare în aceste regiuni, care implica prezența unor cete militare, nu este confirmată de izvoare istorice (literare) și descoperirile arheologice. Se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
semnificativ pentru avari, este că ei nu s-au instalat niciodată efectiv în partea nordică a Transilvaniei pentru asigurarea controlului căilor de acces dinspre nord-vest, deoarece era nepotrivită modului lor de viață de păstori nomazi. Controlul zonei era asigurat de slavi, supuși ai avarilor, care au primit sarcini militare precise în acest sens. Însă în zonele de șes (câmpie) din vestul și nord-vestul Daciei, organic legate de Câmpia Tisei, situația era foarte diferită comparativ cu Transilvania. Cu toate că descoperirile avare sunt puține

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Românilor (Tratat), vol. II, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 600-601; V. G. Kotigorosko, Ținuturile Tisei superioare în secolele III î. e. n.-IV e. n., București, 1995. 4. Istoria Românilor, vol. II, p. 602-603; D. Protase, Autohtonii în Dacia. II. Dacia postromană până la slavi, Cluj, 2000, p. 99-103. 5. Istoria Românilor, vol. II, p. 603-604. 6. Ibidem, p. 604-605. 7. Ibidem, p. 663-668; Gh. Bichir, Pătrunderea sarmaților la Dunărea de mijloc și de jos și relațiile lor cu geto-dacii, în MN 3, 1976, p.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
I, București, 1960, p. 714-722. 31. Istoria Românilor, vol. II, p. 720-722; E. Dorner, Mormânt din epoca avară de la Sânpetru-German, în SCIV 11, 1960, 2, p. 423-433. 32. Istoria Românilor, vol. II, p. 722-725. PARTEA a II-a DE LA INSTALAREA SLAVILOR LA REVENIREA IMPERIULUI (602-970) CAPITOLUL IV Populația autohtonă în secolele VII-X Situația etno-demografică Informațiile pe care le deținem, scrise și arheologice, arată că în această perioadă istorică, societatea autohtonă din teritoriile de la nordul Dunării de Jos a cunoscut o serie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
romanice ale populației locale, formele superioare de organizare social-politică, creștinismul de limbă latină și legăturile cu lumea romano-bizantină. În același timp, în cadrul evoluției societății autohtone din perioada menționată, trebuie să se țină seama și de prezența unor populații migratoare (alogene), slavii, avarii, bulgarii, unguri. În secolele VII-VIII, avarii își întăresc puterea militară și trec la reorganizarea teritoriilor intrate sub dominația lor politică. În acest context, o parte a Transilvaniei precum și regiunile aflate la vest de Munții Apuseni au cunoscut o serie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
reorganizarea teritoriilor intrate sub dominația lor politică. În acest context, o parte a Transilvaniei precum și regiunile aflate la vest de Munții Apuseni au cunoscut o serie de schimbări demografice, prin pătrunderea și stabilirea unor grupuri de avari asociați uneori cu slavii. Astfel, descoperirile arheologice din localitățile aflate în bazinul Mureșului mijlociu (Teiuș, Brateiu ș.a.) arată că avarii au preluat de la localnici salinele de la Ocna Mureș, Ocna Dejului, Sic, Turda, saline necesare unui popor de păstori (crescători de vite). Ca urmare a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
avarii au preluat de la localnici salinele de la Ocna Mureș, Ocna Dejului, Sic, Turda, saline necesare unui popor de păstori (crescători de vite). Ca urmare a politicii de dominație avară, în cursul acelorași secole (VII-VIII), se infiltrează în Transilvania grupuri de slavi apuseni, ca detașamente militare și de pază, în cadrul alianței lor cu avarii. Astfel, conform descoperirilor arheologice de la Cluj-Cordoș, Dăbâca, Țaga, Noșlac ș.a., grupuri de slavi s-au așezat mai ales în centrul și nord-vestul Transilvaniei. Grupuri mai mici de slavi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
politicii de dominație avară, în cursul acelorași secole (VII-VIII), se infiltrează în Transilvania grupuri de slavi apuseni, ca detașamente militare și de pază, în cadrul alianței lor cu avarii. Astfel, conform descoperirilor arheologice de la Cluj-Cordoș, Dăbâca, Țaga, Noșlac ș.a., grupuri de slavi s-au așezat mai ales în centrul și nord-vestul Transilvaniei. Grupuri mai mici de slavi, legate de avarii dominatori, au pătruns în vestul Transilvaniei, la începutul secolului al IX-lea, ca urmare a înfrângerii avarilor de către franci (796), după cum o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
slavi apuseni, ca detașamente militare și de pază, în cadrul alianței lor cu avarii. Astfel, conform descoperirilor arheologice de la Cluj-Cordoș, Dăbâca, Țaga, Noșlac ș.a., grupuri de slavi s-au așezat mai ales în centrul și nord-vestul Transilvaniei. Grupuri mai mici de slavi, legate de avarii dominatori, au pătruns în vestul Transilvaniei, la începutul secolului al IX-lea, ca urmare a înfrângerii avarilor de către franci (796), după cum o arată cimitirele cu morminte tumulare de la Nușfalău, Someșeni și Apahida.1 În secolele VII-VIII, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
politică creată de dominația și alianța avaro-slavă, în unele regiuni ale Transilvaniei putem vorbi despre o simbioză avaro-slavă, dar cum în nordul Dunării elementul etnic cel mai numeros era populația autohtonă (românească), în aceste secole, VII-X, a avut loc asimilarea slavilor de către români, fenomen istoric general pentru întreg spațiul carpato-dunăreano-pontic. Deși asimilarea nu a avut aceeași intensitate pe întreg teritoriul vechii Dacii, stadiul de dezvoltare social-economică a avut consecințe nete în favoarea populației romanice-cea mai evoluată, cea mai numeroasă și cea mai

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a avut aceeași intensitate pe întreg teritoriul vechii Dacii, stadiul de dezvoltare social-economică a avut consecințe nete în favoarea populației romanice-cea mai evoluată, cea mai numeroasă și cea mai veche etnică și creștină. În secolele VII-X, în cursul conviețuirii româno-slave, majoritatea slavilor se vor topi (contopi) treptat, etnic și lingvistic, în marea masă a românilor-autohtonii și stăpânii pământurilor de la Dunăre, Carpați și Mare. Chiar dacă în unele regiuni periferice ale spațiului românesc, anumite comunități slave vor fi supraviețuit până în secolele X-XI, asimilarea lor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
următoare. Aceasta este consecința dezvoltării economice, a relativei stabilități politice și militare, marcată și de revenirea Imperiului (Bizanțului) la Dunăre, în a doua jumătate a secolului al X-lea, care a favorizat elementul etnic autohton (românii) și asimilarea completă a slavilor de către aceștia. O estimare numerică a locuitorilor spațiului carpato-dunăreano-pontic, în a doua jumătate a mileniului I d. H., este dificilă. În Europa apuseană, pe baza registrelor parohiale, s-a putut aprecia că, în jurul anului 600, existau 14,7 milioane locuitori. La

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
avansată: brăzdarul de plug asimetric și plugul cu rotile, ce asigurau un randament agricol sporit. S-au aflat și râșnițe pentru măcinatul cerealelor, dar și depozite de cereale, gropi, hambare în pământ. Agricultorii, plugari și păstori, erau autohtoni, români și slavi, supuși, temporar și zonal, puterii alogenilor. În acest context, putem să reamintim porunca unei căpetenii avare, de la sfârșitul secolului al VI-lea, către localnici (autohtoni) carpato-dunăreni: "ieșiți, arați și semănați, noi nu vă luăm decât jumătate din recoltă", cuvinte care

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Imperiului, comerțul se amplifică iar circulația monetară este mai vie. În a doua jumătate a secolului al VII-lea și prima jumătate a secolului al VIII-lea, circulația monetară bizantină s-a întrerupt aproape cu totul, ca urmare a instalării slavilor și a constituirii statului bulgar, în sudul Dunării, dar și a dificultăților interne ale Bizanțului.8 Structurile sociale. Obștea sătească teritorială În spațiul locuit de români-Carpați, Dunăre și Mare-este atestată, istoric și arheologic, existența unui mare număr de așezări-sate, grupate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în aceste secole, o funcție socială individualizată. Diferitele atribuții avute în obște, sociale, juridice și militare-inclusiv reglementarea raporturilor dintre comunitate (obște) și migratori (alogeni)-ale funcției respective sunt încredințate acelor "mai mari ai satelor" (seniores villerum), conform documentelor latine ale slavilor apuseni, identificați cu jupanii elemente dominante ale viitoarei societăți medievale. Astfel, în cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava), din secolul al VII-lea, o locuință este mai deosebită prin construcție, inventar bogat și variat monede de aur ce aparținea unui fruntaș

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
funciare villae, instituția colonatului, instituția patronatului a unor principes locorum, dezvoltarea meșteșugurilor, a organizațiilor profesionale (corporații-colegii), dezvoltarea schimbului de mărfuri, economia bănească, adâncirea diferențierii sociale anunțau trăsăturile societății medievale. Dar năvălirile barbare de la sfârșitul secolului al VI-lea (avari și slavi) și cele din secolul al VII-lea (bulgari) au întrerupt această evoluție deschisă spre feudalism și a dus la abandonarea Dobrogei invaziei slave și bulgare, Imperiul a păstrat doar litoralul maritim și gurile Dunării. Consecința abandonării a fost dezagregarea domeniilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]