906 matches
-
slobozia Negoiești, care aparțineau de Episcopia de Roman, pentru vite mari și mici, piei de animale domestice și sălbatice, brânzeturi, sare, pește, postav, ceară, miere, fier etc. De la întemeierea Domniei și până încoace sătenii moldoveni erau oameni slobozi. Obștea locuitorilor slobozi se bucura de o libertate absolută, spune R. Rosetti: ei puteau să rămână în satul de baștină sau să se mute în altul oricând voiau. Erau ținuți doar de obligația ca înainte de a se muta să-și fi achitat datoriile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
direct către vistierie, în funcție de starea și puterea economică a fiecăruia, urmare a unei învoieli intervenite (rupta). Ruptașii erau oameni străini, neamestecați cu autohtonii, dar erau supuși... Locuitori ai satelor, proveniți dintre țărani, ruptașii erau o clasă de oameni ai străinilor slobozi, care pentru a se deplasa și petrece în liniște prin țară, făceau ruptoare cu visteria, adică un fel de învoială de a plăti de bună voie o anumită sumă ca bir către vistierie. În schimbul acestui privilegiu - de a plăti rupta
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Ștefan Danco, mărturisește „că s-au rugat lui Dumitrașco (Fulger) Diac, să-i ia curtenia, numele tătănimieu, și cu câtă ocină va hi., și să-i mai dau o putină de miiare, ce am la Iordachi, și eu să hiu slobod și mântuit de curtenie și să le dea Dumitrașco sama de curtenia mea"». (Iorga, Op.cit., V, p.16) Slujbașii domnești până în 1832 formau o categorie fiscală distinctă de a țăranilor și mazililor, dar situația lor, adesea, depindea tot de măsurile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în toată Moldova, câte una de fiecare ocol (adecă plasă) și în centrul ocolelor. Și aceste încă urmau să se înființeze nu toate uă dată, și înființarea lor să fie înconjurată cu greutăți locale și individuale: învățătura era gratuită și slobodă. Cum erau să meargă elevii din părțile depărtate ale plaselor la centrul lor? Poate care să era de le purta grija acolo, să le dea mâncare și locuință? Poate oare să dovedească părinții la multele lor nevoi și să fie
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Méroul constituie într-adevăr un teren propice pentru această apariție: viața burgheză liniștită, indolentă, leneșă, cuminte, egoistă, lipsită de îndrăzneală, plină de slăbiciuni și de compromisuri favorizează propensiunea de a fi dominat. În povestirea lui Maupassant, parazitul este un meridional slobod la gură, a cărui autoritate naturală contrabalansează periculos morga burgheză și "de condiție bună a celor doi de Méroul. Ignorând menajamentele, ceea ce face deja din el un potențial element perturbator, acest republican fără jenă, Joseph Mouradour, se caracterizează printr-o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tranșant. Există planuri separate după care funcționează în planul politicii externe un ministru de Externe față de un șef al satului? Adică, șeful statului își permite să fie, haideți să spunem ceva mai - nu știu dacă este expresia cea mai potrivită - slobod de gură? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu. Planuri diferite, în nici un caz, pentru că nu numai că există comunicare între șeful statului și ministrul de Externe, așa cum există comunicare între ceilalți membri ai executivului și ministrul de Externe, există, până la urmă, niște principii
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
al doilea rînd, putem reflecta la o ,datorie" a literaturii române în genere față de tema relațiilor între sexe, abordată pînă acum fie la modul idealizator al viziunii romantice, fie la cel analitic, stendhalian și proustian, și prea puțin în maniera slobodă, nerușinată, din Povestea poveștilor, Antropomorfism, Jurnal de sex (texte puse și ele sub obroc). N-am avut echivalentul versurilor intens lascive ale unor Victor Hugo sau Théophile Gautier sau Apollinaire, nici al romanului pornografic Gamiani al lui Alfred de Musset
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
PSD, vorbea despre necesitatea promovării unei diversiuni după eșecul de la Bruxelles de acum două săptămîni. Soluția propusă: relansarea discuției despre vicepremieri (cin’ să fie, cîți să fie, mister, suspans). După șase zile în care speculațiile au fost lăsate să bîntuie slobode prin mediile politice și jurnalistice, sîmbătă, pe malul Snagovului, Adrian Năstase a lansat la apă cele trei bărcuțe de hîrtie cu numele lui Talpeș, Rus și Popescu. O încununare a acțiunii de deturnare a atenției publicului de la amendamentele critice ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
000 garafe de vin, adecă o sută șaizeci de mii de garafe. Pentru a ajunge deasupra lui trebuie să șui șaizeci de scări". Plecînd mai departe, a cunoscut "Francfort pe Main" care i s-a părut a fi un "tîrg slobod, mare și frumos, cu o populație de 40 mii de suflete" și orașul Liptca, un tîrg "mare, neguțător, cu multe fabrici, cu o populație de 40 mii suflete". A ajuns la Berlin, unde a studiat cîțiva ani. Scrisorile de aici
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
ghimpi țin foarte adesea de un protocol al unei amabilități ghidușe. Apropiindu-se uneori de un Șerban Foarță ori chiar de un Luca Pițu, prin nesocotirea convenției profesionale sobre, încheiate la toți nasturii, exegetul nostru emite caracterizări dintre cele mai slobode și mai picante: "Viorel Mureșan e ultimul eremit al optzecismului. În vreme ce confrații lui zburdă prin Europa, mai cu treabă ori mai fără rost, iar cei mai norocoși și-au scos chiar abonament transatlantic, Parisul lui a rămas tot Clujul". Sau
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
dimineața zicem și noi. Cel bine pitit în iarbă, pe acoperiș, după nori, sub pragul casei pe care călcăm toți numai desculți în levitație. Aporie Poet bețiv e un pleonasm, dă din mână grămăticul. Vierme scârbos, scuipă uscat slăbănogul. Câine slobod din lanț, țipă femeia sfâșiată dimineața. Bătrân libidinos, plânge fetița printre sughițuri într-un colț. Soare al dreptății, declamă nebunul de după gard, printre gratii. Seara e liniște se închide cimitirul cu un lacăt la care iarăși i-am pierdut cheia
Poezii by Vasile Dan () [Corola-website/Imaginative/4854_a_6179]
-
De la acesta, "Oltenița toată și împrejurimile ei" sunt cumparate de câtre prințul Alexandru Dimitrie Ghica. În 1852 o delegație din Ulmeni, Chiselet, Chirnogi, Radovanu și Căscioarele se adresează prințului Alexandru Dimitrie Ghica rugându-l să le aprobe înființarea unui oraș slobod de dări, vânzându-le o parte din moșia sa. Oltenița se înfiintează la 23 aprilie 1853 având 750 locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Oltenița avea statut de comună urbană, având 4727 de locuitori ce trăiau în 754 de
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
-i spânzure, dar este oprit de hatmanul Iablonovski care-i spune că ""acești viteji n-au făcut decât datoria lor, datorie patriotică și vrednică de toată lauda, și că au avut norocirea a câștiga făgăduința marelui Sobiețki că vor fi slobozi și nesupărați"". Regele îi eliberează, le dă câte 50 de zloți la fiecare, în timp ce ""cetatea cu porțile deschise, purtând pe zidurile sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură pe culmea înverzită, ca un mare schelet de uriaș"". Poezia ""Cetatea Neamțului"" (1896
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
corn și "kút" = fântână[3]. Numele localității este pomenit prima dată într-un document datat în 29 martie 1317. La acea dată, moșia Sumugun aparținea, alături de Dârlos și Alma, banului Symon. Documentul din 1317 arată că orice oameni de stare slobodă, care ar veni și ar dori să se așeze pe pomenitele moșii, să se poată aduna slobod și să stea acolo netulburați, sub osebita noastră ocrotire. Când afirmă că acordă libertate și protecție celor care doresc să se așeze în
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
martie 1317. La acea dată, moșia Sumugun aparținea, alături de Dârlos și Alma, banului Symon. Documentul din 1317 arată că orice oameni de stare slobodă, care ar veni și ar dori să se așeze pe pomenitele moșii, să se poată aduna slobod și să stea acolo netulburați, sub osebita noastră ocrotire. Când afirmă că acordă libertate și protecție celor care doresc să se așeze în Șmig, Alma și Dârlos, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, se referă cu siguranță la coloniștii sași
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
văzut în restaurantul «Feldioara» (mai mult o cârciumă de cartier, din coasta spitalului de copii «Grigore Alexandrescu»), unde, aproape regulat, după câteva pahare, le ținea consumatorilor fulminante discursuri anticomuniste. Urmărit îndeaproape de Securitate, aceasta i-a închis gura mult prea slobodă, pe la începutul lui 1968, maltratându-l în mansarda sa din strada Romei și încuindu-l apoi înăuntru cu lacătul. Alarmată că de o săptămînă nu mai avea nici un semn de la el, sora sa s-a dus să-l caute; a
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de vârstă, atâta vreme cât puterile fizice îi îngăduiau să o facă sau până când nu decădea din situația de om liber.”", iar datoria de a merge la oaste decurgea "„din faptul folosirii gliei”", într-o țară predominant agrară, cu țărani în majoritate slobozi (moșneni). Aceasta constituia așa numita „oaste cea mare”. „Oastea cea mică” era formată din familiile boierești și cneziale, slujitorii lor personali și „curtea” domnului, însă aceste elemente aveau o pondere foarte mică. Oastea cea mare era împărțită între cavalerie, formată
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
li se permite înființarea unui oraș liber în cadrul județului Olt din care făceau parte. Hotărârea este luată prin decizia Departamentului Treburilor din 1454 și respectiv 1455 (cea pentru Teleorman). Tot în 1838 se elaborează “Proiectul pentru găzduirea reședinței Teleormanului la slobodul oraș Turnu”. Este aprobat de domnitorul Alexandru Ghica la 17 iulie 1838. Locuitorii orașului Turnu proveneau din 13 localități: Magurele 68, Flamînda 19, Odae 13, Caracal 6, București 5, Alexandria 2, Ruși 1, etc. Străvechiul Russenart a luat ființă în
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
moment în care situația materială a micii comunități s-a mai întremat, Mahomed îsi îndreaptă atenția spre adversarii săi politici de la Medinaa, începând astfel o serie de asasinate motivate politic. Prima victimă este poetul evreu Kaab ibn Așraf, gură prea slobodă care luase prea des în rîs revelațiile lui Mahomed. Odată ce și-a văzut consolidată poziția în Medina, Mahomed căută motive, și desigur a găsit, pentru a-i expulza pe evrei din oraș, evident deposedându-i de bunuri cu această ocazie
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
fost doar învins pe câmpul de luptă, el a fost învins și datorită indisciplinei și nemulțumirilor din rândul soldaților. Dezertările din 1863 erau de ordinul miilor și au crescut după Fredericksburg. Lincoln l-a adus pe , în ciuda faptului că era slobod la gură cu părerile lui că ar trebui impusă o dictatură militară. Alegerile parțiale din 1862 le-au produs republicanilor pierderi grele din cauza nemulțumirii acute față de administrație din cauza faptului că nu a adus un sfârșit rapid al războiului, din cauza inflației
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Centrul Kazanului este împărțit în două districte de Canalul Bolaq și Lacul Qaban. Primul district (Qazan Bistäse sau Kazanskiy Posad), rus din punct de vedere istoric, este situat pe o colină, iar al doilea district (İske Tatar Bistäse or Staro-Tatarskaya Sloboda), tătar din punct de vedere istoric, este situat între Bolaq și Volga. Foarte multe moschei, cum ar fi Nurullah, Soltan, Bornay, Apanay, Äcem, Märcani, İske Taș, Zäñgär, sunt situate în districtul tătar. Bisericile, cum ar fi Blagoveschenskaya, Varvarinskaya, Nikol'skaya
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat." "Și iar să știți că nimenea dintre noi nu este slobod [...], ca să să atingă măcar de un grăunți, de binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu
Proclamația de la Padeș () [Corola-website/Science/312048_a_313377]
-
mai târziu, să apară chiar un cult al lui Repin, el fiind considerat un model „progresiv” și „realist” ce trebuia imitat de artiștii sovietici „social realiști”. Repin s-a născut în orașul Ciuguev, gubernia Harkov, în inima regiunii istorice denumită Sloboda Ucraina. Părinții săi au fost coloniști militari ruși. A luat primele lecții de desen când a început să lucreze ca ucenic pentru I. M. Bunakov, un talentat pictor de icoane din orașul natal. Datorită comenzilor pentru portrete și tablouri religioase
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
și libertatea, să nu devină rumâni. Mihai a cumpărat o parte din moșia Băicoiului și le-a oferit-o în schimb ploieștenilor, care au acceptat „"nu pentru că Băicoiul o fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării Românești un târg nou la coborâtul din plaiuri"”. Ploieștiul devine astfel o bază pentru operațiuni militare și este ridicat la rangul de târg domnesc. Dintr-un document dat de Radu Vodă, la 26 iunie 1615
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
și șoproane cu acoperământ de șovar, rezemat de patru furci"”. Meșteșugarii mai „groși” și țăranii care veneau cu „"zarzavaturi, rogojini, funii, căldări, lemne de foc și alte multe, își făceau hambare, umbrare și îngrădiri de gard unde era loc mai slobod. Grânele, vinurile și peștele se vindeau din căruțe. Aceste producte, dimpreună aveau un loc mai întins în marginea târgului: oborul"”. Această afluență și creșterea populației au creat nevoia negoțului și în restul săptămânii. Unii negustori au început să-și vândă
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]