937 matches
-
războiul modern. Cele mai bune unități ale grupului au fost organizate în două noi divizii - Divizia I (mobilă) de infanterie și Divizia a II-a (securitate) de infanterie. Divizia I (mobilă) de infanterie a fost cunoscută și ca „Divizia I slovacă”. Divizia I slovacă a fost comandată la început de Gustav Malar, care participase și la luptele din Polonia din 1939. Pe la mijlocul lunii septembrie 1941, Divizia I slovacă s-a reîntors pe front, în apropierea Kievului. După cucerirea Kievului, Divizia I
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
mai bune unități ale grupului au fost organizate în două noi divizii - Divizia I (mobilă) de infanterie și Divizia a II-a (securitate) de infanterie. Divizia I (mobilă) de infanterie a fost cunoscută și ca „Divizia I slovacă”. Divizia I slovacă a fost comandată la început de Gustav Malar, care participase și la luptele din Polonia din 1939. Pe la mijlocul lunii septembrie 1941, Divizia I slovacă s-a reîntors pe front, în apropierea Kievului. După cucerirea Kievului, Divizia I slovacă a fost
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
infanterie. Divizia I (mobilă) de infanterie a fost cunoscută și ca „Divizia I slovacă”. Divizia I slovacă a fost comandată la început de Gustav Malar, care participase și la luptele din Polonia din 1939. Pe la mijlocul lunii septembrie 1941, Divizia I slovacă s-a reîntors pe front, în apropierea Kievului. După cucerirea Kievului, Divizia I slovacă a fost transferată la rezerva Grupului de Armate Sud. Aici, divizia slovacă a înaintat de-a lungul râului Nipru, participând la luptele Armatei I Panzer din dreapta
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Divizia I slovacă a fost comandată la început de Gustav Malar, care participase și la luptele din Polonia din 1939. Pe la mijlocul lunii septembrie 1941, Divizia I slovacă s-a reîntors pe front, în apropierea Kievului. După cucerirea Kievului, Divizia I slovacă a fost transferată la rezerva Grupului de Armate Sud. Aici, divizia slovacă a înaintat de-a lungul râului Nipru, participând la luptele Armatei I Panzer din dreapta și stânga Niprului. Divizia slovacă a fost transferată mai apoi în regiunile Maripol și
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
existență a republicii. Existența statului independent slovac a avut și efecte pozitive asupra științei, culturii, învățământului și economiei slovace. În 1942 a fost fondată Academia Slovacă de Științe. Au fost înființate mai multe licee și universități cu limba de predare slovaca, iar arta a înflorit în republică. Republica Slovacă era împărțită începând cu 1 ianuarie 1940 în șase regiuni și 58 de districte: La scurtă vreme după proclamarea independenței, Republica Slovacă a început să ia anumite măsuri antisemite. Gărzile lui Hlinka
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
și 1979 și la București în 1963, 1967 și 1969), cehă ("Tři jezdci", Melantrich, Praga, 1938; traducere de Marie Karásková-Kojecká; "Čakan", în vol. "Čakan. Po řece připlul mlýn. Mitrea Cocor", SNKLHU, Praga, 1957; traducere de Otakar Jirouš și Marie Karásková-Kojecká), slovacă ("Horalka", Slovenska Grafia, Bratislava, 1943; traducere de Zuzka Dovalová), finlandeză ("Etsin miestäni", Oy Suomen kirja, Helsinki, 1944; traducere de Hilkka Koskiluoma), italiană ("La scure", în vol. "L' osteria di ancutza. La scure: romanzi", A. Mondadori, Milano, 1944; traducere de Gino
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
seamănă cu cel românesc. Este dovedit faptul că în Vlahia moravă (răsăritul Cehiei) s-a vorbit românește (un grai local) până în secolul XVIII. Din punct de vedere lingvistic, dialectul astăzi slav al vlahilor moravi, deopotrivă influențat de cehă și de slovacă, cuprinde cuvinte românești provenite din dacoromână precum "bača" „baci”, "brynza" „brânză” (care a trecut și în limbile cehă și slovacă), "cap" „țap”, "domikát" „mâncare din produse lactate” (vezi „dumicat”), "galeta"/"geleta" „găleată” (de lemn folosită la mulsul oilor), "pirt’a
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
I-a, la un regiment de artilerie. Fiind un mare sprijinitor al lui Josef Tiso, la 1 ianuarie 1944, cu o zi înainte de începerea insurecției naționale antinaziste slovace, acesta l-a numit pe Jozef Turanec comandant al armatei de uscat slovace și comandant al forțelor destinate suprimării rebeliunii. În data de 10 august 1944, în regiunea munților Tatra Mică a fost organizată o operațiune împotriva partizanilor, sub comanda generalului Jozef Turanec. Operația a eșuat, deoarece partizanii au fost avertizați din vreme
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
Peregu Mare (în maghiară: "Németpereg", în germană: "Deutschpereg", în slovacă: "Veľký Pereg") este o comună în județul Arad, Crișana, România, formată din satele Peregu Mare (reședința) și Peregu Mic. n perioada 2008 - 2012, primarul comunei a fost Nagy Alexandru. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Peregu Mare se ridică
Comuna Peregu Mare, Arad () [Corola-website/Science/310110_a_311439]
-
Suplacu de Barcău (în maghiară: "Berettyószéplak", în slovacă: "Siplak") este o comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Borumlaca, Dolea, Foglaș, Suplacu de Barcău (reședința), Valea Cerului și Vâlcelele. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Suplacu de Barcău se ridică la de locuitori, în scădere
Comuna Suplacu de Barcău, Bihor () [Corola-website/Science/310209_a_311538]
-
, căsătorită "Nádasdy", (în , în slovacă "Alžbeta Bátoriová-Nádasdy" , în poloneză "Elżbieta Batory"), (n. 7 august 1560, Nyírbátor - d. 21 august 1614, "Csejte", azi Čachtice, Slovacia), a fost o contesă maghiară din familia Báthory, cunoscută pentru infamiile comise prin torturarea și uciderea a câtorva sute de fete
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
de limbă germană la Editura Tineretului (București). În anul 1969 a devenit redactor șef la Editura Kriterion (București), unde a condus direct secțiunea de limbă germană în perioada 1969-1991. Deasemenea a condus și secțiile pentru cărți în limbile sârbo-croată, ucraineană, slovacă, tatară, turcă si idiș. Despre activitatea la Editura Kriterion Hauser precizează într-un interviu în ziarul "Siebenbürgische Zeitung" (München): „Faptul că noi am putut publica aceste cărți n-a fost de la sine înțeles. N-a fost ușor să balansezi între
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
Casă din Rio Vermelho( Râul Roșu) , expunând amintiri din viața de cuplu a scriitorilor. Muncă lui Jorge a fost publicată în 55 de țări, si tradusă în 49 de limbi: albaneză, arabă, armeana, azera, bulgară, catalana, chineză, coreeană, croată, daneză, slovaca, slovenă, spaniolă, Esperanto, estoniana, finlandeză , franceza, Galiciana, georgiana, greacă, Guarani, ebraică, maghiară, idiș, engleză, islandeza, italiană, japoneză, letona, lituaniana, macedoneană, moldoveneasca, mongola, norvegiană, persana, poloneză, română, rusă (dar și trei în braille), sârbă, suedeză, thailandeza, cehă, turcă, turkmena, ucraineană și
Jorge Amado () [Corola-website/Science/309899_a_311228]
-
Austria, Elveția, Grecia, Italia sau Spania discul a obținut clasări asemănătoare cu predecesorii săi. Promovarea producției a fost continuată cu ajutorul extrasului pe single „Absolutely Positively”. Cântecul a devenit un nou eșec, fiind listat doar în clasamentele elvețiene, italiene și cele slovace. O ultimă compoziție a mai fost comercializată de pe "Heavy Rotation", aceasta fiind „Defeated”, piesă ce a primit titulatura de disc promoțional. Materialul s-a dovedit a fi mai puțin cunoscut decât predecesorii săi, însă artista consideră faptul că mai mulți
Anastacia () [Corola-website/Science/309856_a_311185]
-
cehi, est-germani, maghiari, polonezi și slovaci în perioada restricțiilor de călătorie din timpul Războiului Rece. El continuă să atragă numeroși vizitatori, deși autoritățile locale au impus constant noi restricții de acces în zonă. Gerlachovský štít înseamnă "Vârful (satului) Gerlachov". În slovacă i se mai spune și "Gerlach". Numele poloneze ale vârfului sunt "Gerlach" sau "Gierlach," dar în poloneza populară i se mai spune și "Girlach" sau "Garłuch." Primul nume atestat al acestui munte a fost denumirea din dialectul germanilor din Carpați
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
mai înalt al lanțului montan carpatic, grupa Carpaților de Vest. Se întinde la granița dintre Slovacia și Polonia, cea mai mare parte a masei montane revenindu-i primei. Cel mai înalt punct este vârful Gerlachovský, cu o altitudine de din partea slovaca. Mai multe vârfuri depășesc , toate în Slovacia. În Polonia altitudinea maximă este atinsă în unul din vârfurile muntelui Rysy de , pe granița cu Slovacia. În funcție de aspectul reliefului se împarte în mai multe sectoare: Tatra Înaltă, Tatra Vestică, Tatra Albă. Altitudinea
Munții Tatra () [Corola-website/Science/304864_a_306193]
-
Karl Chotek (1783-1868) a fost guvernator general al Regatului Neapolelui, după învingerea lui Murat, iar apoi guvernator al provinciilor Tirol și Vorarlberg. Sophie Chotek, soția arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, era vară cu Maria Henrietta. Contesa Maria Henrietta Chotek (în slovacă Mária Henrieta Choteková) se născuse la 24 noiembrie 1863. Maria Henrietta era o persoană singuratică. Ea nu s-a măritat niciodată și cu toate că era înstărită și făcea parte din înalta aritstocrație, ea nu a dorit niciodată să se ducă la
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
românește (majoritatea în colaborare). Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia Pere în 1968, la Ziarul bănățean, debutând editorial cu volumul Aripi și puțin foc, București, 1975. Poezia lui este tradusă în română, rusă, engleză, franceza, germană, maghiară, italiană, ucraineană, slovaca și macedoneană. Este cel mai prezent autor al acestei literaturi în spațiul său natal, precum și în diaspora sârbă (unde ocupă și funcții importante). A publicat zece cărți în Șerbia, Republica Srpska și America. Acest poet apare aproape obligatoriu în multe
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
fugiți din regiunea orașului Lvov, regiune anexată de URSS. În 1946, în Cehoslovacia a început „reslovacizarea slovacilor maghiarizați” care își propunea ca obiectiv eliminarea identității naționale maghiare din sudul Slovaciei. Acest proces implica schimbarea oficială a naționalității maghiare cu cea slovacă, schimbare care se realiza sub presiune: în cazul în care nu se declarau slovaci, etnicii unguri își pierdeau dreptul de a beneficia de sistemele de pensii, de ajutor social și de sănătate. Prăbușirea Cortinei de fier a dus la o
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
din: 51 % cehi, 23,4 % germani din Sudetenland 14 % slovaci 5,5 % unguri 3,4 % ruteni, ucraineni și ruși 1,3 % evrei 1,4 % alte minorități - polonezi, români, țigani, etc. Din punct de vedere al limbilor oficiale, doar ceha și slovaca aveau acest statut. Celelalte minorități își puteau folosi limbile lor în raporturile cu administrația numai în regiunile în care reprezentau mai mult de 20% din populație. Primele alegeri legislative au avut loc pe 18 aprilie 1920. Tensiunile naționaliste au marcat
Istoria Cehoslovaciei () [Corola-website/Science/314054_a_315383]
-
(pe numele adevărat: Matej Bencúr, n. 17 mai 1860 - d. 21 mai 1928) a fost un scriitor slovac, cel mai de seamă reprezentant al realismului din această țară și întemeietor al prozei moderna slovace. S-a născut într-o familie de țărani. A studiat la Revúca, Martin, Banská Bystrica, Kežmarok și a terminat studiile elementare la Sopron. A intenționat să studieze la Facultatea de Teologie de la Bratislava, dar datorită atmosferei antislovace de acolo, optează
Martin Kukučín () [Corola-website/Science/323433_a_324762]
-
(: ; în slovacă până în 1919 "Prešporok", , , în română de asemenea "Pojon") este capitala și cel mai mare oraș din Slovacia și are o populație de aproximativ 430.000 locuitori. este situată pe Dunăre, aproape de granițele Slovaciei cu Austria și Ungaria și destul de aproape de
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
Braslav. Acest nume vechi reapare sub forma "Braslava" sau "Preslava", pe monezi emise de regele Ștefan I al Ungariei, datând din jurul anului 1000. Mai târziu în Evul Mediu, a ajuns la forma finală a numelui în germană, "Pressburg", numele în slovacă, "", derivând de acolo. Deși "Pressburg" a fost numele oficial până în 1919, locuitorii slovaci ai orașului îl numeau adesea "Prešporok", și cei maghiari "Pozsony" (scris "Posony" înainte de secolul al XIX-lea). Numele maghiar, încă folosit de vorbitorii acestei limbi, este posibil
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
scopul de a întări legătura dintre Austria și Ungaria. Multe funcții centrale au fost mutate la Buda, împreună cu o mare parte din nobilime. Bratislava a devenit un centru al Mișcării Naționale Slovace: în 1783, au fost publicate primul ziar în slovacă, "Presspurske Nowiny", și primul roman în slovacă. Istoria Bratislavei din secolul al XIX-lea a avut strânse legături cu evenimentele majore din Europa. Pacea de la Pressburg între Austria și Franța a fost semnată la Bratislava, în 1805. Castelul Devín a
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
și Ungaria. Multe funcții centrale au fost mutate la Buda, împreună cu o mare parte din nobilime. Bratislava a devenit un centru al Mișcării Naționale Slovace: în 1783, au fost publicate primul ziar în slovacă, "Presspurske Nowiny", și primul roman în slovacă. Istoria Bratislavei din secolul al XIX-lea a avut strânse legături cu evenimentele majore din Europa. Pacea de la Pressburg între Austria și Franța a fost semnată la Bratislava, în 1805. Castelul Devín a fost devastat de trupele lui Napoleon în
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]