4,201 matches
-
lui și a pus-o pe pieptul ei spre a-l face să simtă bătăile inimii. - Într-adevăr, sunt pentru mine, se trezi murmurănd auzindu-se mai mult el decât ea. A preluat ea inițiativa, a aprins lemnele pregătite din sobă suflând spre a se încinge mai repede, a pus ceaunul pe foc, ca apoi să-l privească direct în ochi. - Tu ești bărbatul, deci... ce mai stai, deschide sticla de țuică și hai să ciocnim un păhărel în cinstea întâlnirii
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
cu alți ochi. Când s-au așezat la masă, el de-o parte, față în față cu ea, nu de alta gândea Lea, dar apropierea putea deveni periculoasă prea devreme după calculul ei. Au închinat câteva păhărele, căldura focului din sobă se îmbina cu cea a sufletelor, picioarele pe sub masă începuseră să se atingă cu totul întâmplător, vinul care a urmat, a ajutat intimității, fapt constatat imediat a fost că limbile li s-au dezghețat, deveniseră mai liberi, în special el
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
pe a ei. A sărutat-o prelung neîntâmpinând rezistență, aproape să-i ia respirația. Ea a răspuns sărutului... care nu mai știa dacă intră în joc sau credea în el. Apa începuse să fiarbă de zor în ceaun, flăcările din sobă se vedeau, se ridicau și se prăvăleau mereu și mereu repetând jocul lor, în timp ce Lea și Leon se aflau deja pe marginea patului, mult mai sigur decât scaunul, devenind din ce în ce mai ademenitor. Totul s-a petrecut atât de repede încât Lea
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
casă, acum a lor; curățenie, aranjament, ordine, flori, cum nu cunoscuse vreodată casa lui și nici nu ar fi crezut că se va putea face ordine în haosul cu care l-a primit. Era de la ea și nu numai de la sobă, ambele întreținute cu drag, de dragul lui. Erau fericiți împreună. Gura oamenilor nu i-a scutit de bârfe la început. A vorbit ce a vorbit până ce Leon a cerut-o oficial de nevastă pe Lea. Ba mai mult, câțiva dintre foștii
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
unu noaptea și gîndăcelul meu, negru-albăstrui, iese de sub scanner și se plimbă pe masă, se urcă pe mouse, este nervos că nu-l las să doarmă; în liniștea nopții, în care doar stelele troznesc pe cerul senin ca lemnele în sobă, clapele tastaturii răsună ca niște rafale de mitralieră, iar el nu se poate odihni. Cînd scriu dimineața, este vesel, ba chiar îi place să mă urmărească. Stă nemișcat cîte zece minute, măsură de timp care s-ar putea să fie
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor de aluni, Văd trecând în zbor fantastic-ale poveștilor minuni”. Ninge cumplit peste sat. Domneștiul pare a fi asediat de nămeți, îngropat în albul imaculat al
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
cauciuc, vopseluri, textile, nasturi, șuruburi, topoare, furci, coase, cuie toate mărimile. „Făceam prăjituri în casă, ruladă cu magiun sau nucă, cozonac, clătite cu dulceață de vișine și le scoteam la vânzare”. - Aveam în prăvălie, continua bunica cu povestirea, și cuptoare, sobe din tablă, burlane, fărașe de gunoi, fărășele de cenușă - toate lucrate de către Iosif în atelierul lui dotat cu fel de fel de scule. Avea un aparat cu multe mosoare de făcut burlane - o bormașină mare - de proveniență germană, pe care
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
cu lapte, iar boierul știa bine rețeta șvaițerului, atât de căutat pe piețele Câmpulungului, Bucureștiului și chiar ale străinătății. Camerele înalte și spațioase, pardosite cu scândură groasă, ferestrele largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor; sobele din teracotă franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
ca vântul, răpind și dizolvând totul în calea lui. S-a lăsat noaptea din cer, lipind lespezi vinete pe ferestrele casei. Închid robinetul și mă șterg îndelung pe mâini. Pașii mei sună a gol pe coridorul lung. Aprind focul în sobă și mă lipesc cu spatele de teracotă. Vântul aleargă pe străzi cu labe de leu, șerpii își leapădă solzii de aur pe frunzele copacilor. Anul ăsta, toamna are gâtul de brumă... Anul ăsta, toamna are ochii de struguri... Copilul desprinde
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
telegraf cu rândunele negre și oameni cu capul oval și trei fire de par, lungi și răzlețe. Cine sunt eu? De unde vin? A fost odată...un castel alb cu bolți de marmură, cu porți mândre și înalte. Focul arde în soba cu limbi de balaur. Dode își ia ochelarii cu ramă galbenă, se așază pe fotoliu și deschide cartea de basme. Și castelul alb avea aripi de pasăre măiastră. Era o vreme cenușie, opacă, numai bună de spus povești. - Și în
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
își încălzea mâinile deasupra plitei din bucătărie. Îi era mereu frig. Fusese prizonier de război. A mărșăluit iarna de la Păuliș până în Ungaria și apoi Austria. Cu lanțuri la picioare. Fără manta. Cei care cădeau, erau omorâți. Își încălzea mâinile deasupra sobei și spunea povești. Citea din Frații Grimm sau povestea din copilăria lui, dintr-un sat din Oltenia. Erau cinci frați, el fiind cel mai mare. Mergea la scoală urcat pe locomotivă și sărea la o curbă, unde trenul își încetinea
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Neacșu Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ninge, ninge, noapte mi se lasă, Fulgii și-au pornit în dans colind, Dus eu nu mă las acum de-acasă, Cum te-aș asculta sporovăind... În sobă focul arde -ncet, mocnit, E noapte de-nceput de lume, Iar norocul meu pare tăinuit În tolba doldora de rime Și-n lumina ce-și sporește-azur Din adâncul ochilor căprui, Vino-n sărutări să te înconjur Și de-aproape să
NINGE, NINGE de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364167_a_365496]
-
privirea până se pierdu în spatele porții închise și își făcu o cruce mare. - Domne, Maică Precistă, că și-o pierdut mințile. Acu numără, acu fluieră ca un flăcău de însurătoare. Masa era așternută și mâncarea îl aștepta gata, pe marginea sobei. Maria tocmai îi punea în servieta de piele maro, roasă pe la colțuri, ce o avea încă de când se angajase la fabrică și la care nu voia să renunțe, pachetul cu mâncare. Îl bătuse de foarte multe ori la cap să
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
un braț de flori degeaba tot îi spun măi dragă eu n-am rupt nicicând o floare căci pentru mine nu-i de șagă de o rup știu că o doare... și te-oi minți la iarnă iară la gura sobei cu povești că dacă voi mai prinde-o vară să vezi ce flori ai să primești Referință Bibliografică: și te-oi minți la iarnă iară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 945, Anul III, 02 august 2013. Drepturi
ŞI TE-OI MINŢI LA IARNĂ IARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364209_a_365538]
-
solide ziduri. La căpriori puneau prosoape, agheasmă și cu bani, să fie binecuvântată și să dureze-n veci ! Să fie moștenită de urmași, cum se cuvine, după una din împământenitele nenumărate legi ! Camerele totdeauna își primeau botezul: Cea bună ... , la sobă ... și ... la vatră. Erau frumos văruite și pe pereți cu scoarțe, cum azi doar la muzee țărănești se-arată. La masă, de când mă știu, eram doar șase. Pe cel din fața mea îl luase Dumnezeu. Cu siguranță îi lipsea un înger
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
căldură ... Dormeam toți într-un pat; - eram micuți - însăilat de tata, din scânduri, pe măsură. Vara-n amurg - în tindă la povești, că mama Floarea ne povestea cu haz, până când Luna se ridica pe boltă, că lampa din perete, la sobă, n-avea gaz. Și timpul a trecut, așa ... , pe nesimțite, iar legile au luat o gravă-ntorsătură ... Agoniseala părinților de-o viață-ntreagă a fost vândută de străini pe chiria de-o lună. Cât adevăr spunea Poetu-n versuri !!! Câtă durere poate
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
iluzia ucisă e un vis ca un parfum ce-a mirosit o clipă în toamna mea parnasiană cu frunze-pianine pe poteci trecând prin umbra lui baudelaire în seri boeme și-n seri reci s-aude languros un madrigal și-n soba mea valahă arde focul e-o liniște bolnavă peste tot și bate prin perete nenorocul... cu seva care curge prin nervure cu ochiul care stă mereu de veghe precum kandinsky-n unghiuri pure vedem doar cuburi și călcăm în streche îngeluiți
ILUZIA UCISĂ E UN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363106_a_364435]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Ganduri > O ”BUCĂȚICĂ” DE...OMENIE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului M-am așezat la "gura sobei" și privesc limbile de foc, a căror dans mlădios, mă fascinează.. Obrajii imi ard... ; acum când stau în fața căminului, simt cum căldura mă învăluie cu brațele ei binefăcătoare. Ceva nu-mi dă pace...; îmi aduce o neliniște în mine; este
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
mine; este din nou gândul acela... care nu are astâmpăr... zboară la cei care nu au adăpost... nu au unde să se încălzească. Doamne, de aș putea să ajut acești oameni! de aș avea putere să le construiesc case cu sobe și ferestre mari pe unde să pătrundă razele soarelui...vara. Va veni gerul și din nou vor suferi oamenii; din nou se vor stinge vieți... Voi ajuta de fiecare dată când cineva are nevoie de ajutor însă știu că de
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
de evenimente plăcute, dintre care cele mai importante erau tăiatul porcului, dar mai ales pregătirea turtelor pentru ziua de Ajun. În ultima zi de luni din post mama se scula dis de dimineață și din făină uscată ce stătuse după sobă, frământa un aluat fără drojdie, doar cu apă și sare , peste care făcea semnul Sfintei Cruci. Îl lasă să se odihnească jumătate de oră. Când ne trezeam, in bucatarie era cald, iar mama cu un făcăleț lung în mână întindea
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
nu se ardă turtele. Odată coapte acestea erau puse pe un ștergar mare, din cânepă alb că neaua de afară. Noi ne îndeletniceam cu spartul nucilor pe care le curățăm de coaja. Miezul era pus într-o tavă din rola sobei. Cu o lingură de lemn îi mestecam într-una ca să nu se ardă. Odată rumeniți tavă era scoasă afară în zăpadă câteva minute ca să se răcească, iar apoi miezii prăjiți erau frecați de coaja și vânturați. Nucile astfel pregătite se
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
vânturați. Nucile astfel pregătite se treceau prin mașină de tocat. Furăm , când mama se întorcea cu spatele câte o mână de miez copt sau câte o turta, pe care le ronțăiam cu poftă. Noaptea, turtele puse una peste alta pe sobă până în tavan trosneau, aducând parcă vestea că Pruncul Iisus se va naște în curând iar noi vom putea gusta din bunătățile Crăciunului. Cu o seară înainte de Ajun, mama așeza ceaunul cel mare cu apă la fiert, iar când clocotea lua
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
moșul într-o noapte, Toată zarea o străbate. Copiii din lumea-ntreagă, Seara asta se întreabă, Dacă vine Moș Crăciun? Rugăciunile își spun. Fug la geamuri și la uși, Iscodesc pe la mătuși, Dacă l-au văzut pe moșul, Urmăresc și soba, coșul. Și deodată: Ho! Ho! Ho! Se aude de-acolo. O fi moșul? Cine-o fi? Ați fost cuminței copii? Casa toată-i luminată, Un brad mare se arată, Sclipesc globuri și betele, Luminițe și mărgele. Moșul este prietenos, Barbă
MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363259_a_364588]
-
A citit mama și tot gândindu-se la vremea când eram copil, mi-a spus: ,,- Hei, acum îmi amintesc eu de ce citeai tu așa mult, până la doisprezece noaptea! Ca să înveți să scrii și tu cărți, dragul mamei!” Eu, dormind după sobă, tupilam lampa ca ei să nu observe că-s încă treaz, iar ei stând în camera din față, soba fiind dublă, după ce adormeau, eu ridicam iar lumina lămpii și continuam să citesc. Uneori adormeam cu lampa aprinsă, iar mama, care
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
eu de ce citeai tu așa mult, până la doisprezece noaptea! Ca să înveți să scrii și tu cărți, dragul mamei!” Eu, dormind după sobă, tupilam lampa ca ei să nu observe că-s încă treaz, iar ei stând în camera din față, soba fiind dublă, după ce adormeau, eu ridicam iar lumina lămpii și continuam să citesc. Uneori adormeam cu lampa aprinsă, iar mama, care se mai trezea peste noapte, venea în camera mea și o stingea. Hei, toate astea, bună prietenă, s-au
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]