1,069 matches
-
un "trecut controlat statal", pe fondul unor "amintiri nestăpânite". Sentința lui K. Marx și F. Engels (1958) [1848] din deschiderea Manifestului Partidului Comunist, care anunța că "o stafie umblă prin Europa - stafia comunismului", se dovedește a fi profetică în contextul societal românesc actual, la un sfert de secol de la prăbușirea ordinii comuniste: o stafie bântuie România contemporană, stafia nostalgiei comuniste. 4.6. Tipologia reglării de conturi între prezent și trecut Nu putem pune punct acestei analize fără a plasa modul în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
torționari) și a logicii binare aferente acesteia. Paradigma carcerală a societății românești sub comunism, cu a sa imagine a unei distopii sociale înfăptuită într-un arhipelag al gulagului autohton, este profund reducționistă și chiar distorsionantă dacă este totalizată ca model societal al comunismului românesc. Ceea ce scapă schemei carcerale a comunismului românesc este tocmai realitatea traiului cotidian al milioanelor de vieți care și-au trăit clipele lor de bucurii și necazuri în comunism. Comunismul românesc nu a fost nicio gigantică închisoare societală
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
societal al comunismului românesc. Ceea ce scapă schemei carcerale a comunismului românesc este tocmai realitatea traiului cotidian al milioanelor de vieți care și-au trăit clipele lor de bucurii și necazuri în comunism. Comunismul românesc nu a fost nicio gigantică închisoare societală, nici doar un arhipelag celular. Ci un sistem social real, care, în ciuda tuturor carențelor sale structurale, a funcționat (și nu doar în regim de avarie) pentru aproape o jumătate de secol. Din acest motiv, modelul carceral al comunismului românesc instituit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contra-definit formulele ulterioare ale românismului identitar și ale conștiinței istorice românești. Un aspect crucial, a cărui importanță a fost reliefată cu metodicitate pe întregul parcurs al analizei, a fost raportul dintre ceea ce am numit "avangarda reflecției istoriografice" și "ariergarda consensului societal". Prima este inovativă și heterodoxă, locul în care se experimentează concepții alternative asupra trecutului. A doua este consensuală și ortodoxă, reprezentată de literatura didactică aprobată oficial de autoritățile statale, încorporând elementele care fie consolidează ordinea socio-politică existentă, fie catalizează schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sovieticus. Din incubator al naționalismului etnic cu tente xenofobe, școala a devenit un laborator al patriotismului socialist compatibilizat în cadrele internaționalismului proletar. Memoria istorică națională, dospită în avangarda reflecției social politice încă din generația pașoptistă și răscoaptă în ariergarda consensului societal al literaturii didactice începând cu jumătatea secundă a secolului al XIX-lea, a fost substituită cu o memorie istorică impregnată cu puternice tente antinaționale. După cum am arătat în corpul lucrării, această revoluție mnemonică antinațională, al cărei artizan principal a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sărăcit fondul publicistic asupra căruia a fost rulată analiza este reprezentată de manualele de educație civică introduse în perioada postcomunistă. Proiectate explicit ca instrumente didactice de modelare axiologică, manualele de educație civică relevă în mod transparent sistemul de valori, modelul societal și tipul cetățeanului ideal imaginate și promovate de elitele puterii. În fine, tabloul deficiențelor trebuie completat cu absența revistelor culturale din analiza întreprinsă. O mai mare atenție acordată vieții intelectuale desfășurată în revistele culturale, ca spații instituționale ale avangardei reflecției
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o fereastră înspre descifrarea mecanismelor ce stau în spatele inovației ideatice și producției culturale a noutății în materie de conceptualizare a trecutului. Totuși, după cum am argumentat în corpul lucrării, analiza s-a axat cu preponderență pe ceea ce am numit "ariergarda consensului societal" reprezentat de literatura didactică, lucrarea de față manifestându-și interesul predilect nu atât pentru istoria ideilor elitiste produse în laboratoarele intelectuale ale revistelor culturale în care se experimentează noi formule ideaționale, cât mai ales pentru ideile standardizate și difuzate masiv
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și Artă. Ursu, I. (1924). Concepția istorică. Caracterizarea și împărțirea istoriei românilor. Două lecții de introducere la cursul de istoria românilor. București: Tipografia "Antonescu". Zeletin, Ș. (1925). Burghezia română: originea și rolul ei istoric. București: Editura "Cultura Națională". Ariergarda consensului societal. Literatură didactică Abecedare, cărți de citire, prime cunoștințe 1797. ABC sáu Bucavna spe folosul scolelor niamului Romanesc. ABC oder Namenbüchlein zum Gebrauche der Nazional-Schulen in dem Königreiche Ungarn. Buda [Text în limbile română și germană în paralel]. 1828. Pleșoianu, Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin stufosul aparat bibliografic, lucrările menționate au fost împărțite în două mari categorii: a) avangarda reflecției social politice și istorice românești, secțiune în care sunt grupate operele care au pus în circulației idei novatoare în cultura română; b) ariergarda consensului societal, reprezentat de literatura didactică - discursul care exprimă, de regulă, ortodoxia interpretativă a vremii. Pentru și mai multă ordine, lucrările din această ultimă categorie au fost grupate în patru subcategorii: i) abecedare, cărți de citire, prime cunoștințe, ii) manuale de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comuniunea sfinților cu Dumnezeu și unii cu alții. Din această perspectivă, etica creștină nu se termină într-o existență impersonală sau solitară, ci în comuniune desăvârșită. Bibliografie Ammerman, Robert T.; Ott, Peggy, J.; Tarter, Ralph E. (1999) (ed.), Prevention and Societal Impact of Drug and Alcohol Abuse, Lawrence Earlbaum Associates, New York. Baekeland, F.; Lundwall, L.; Kissin, B. (1975), „Methods for the treatment of chronic alcoholism: A critical appraisal”, în R. Gibbins et al. (ed.), Research Advances in Alcohol and Drug Programs
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Holder, H.D. (1987a), „Liquor-by-the-drink and alcohol-related traffic crashes: A natural experiment using time-series analysis”, în Journal of Studies on Alcohol, vol. 48. Botvin, G.J. (1999), „Prevention in schools”, în Ammerman, Robert T.; Ott, Peggy, J.; Tarter, R.E. (ed.), Prevention and Societal Impact of Drug and Alcohol Abuse, Lawrence Earlbaum Associates, New York. Botvin, G.J.; Schinke, S.P.; Epstein, J.A.; Diaz, T.; Botvin, E.M., (1995), „Effectiveness of culturally focused and generic skills training approaches to alcohol and drug abuse prevention among minority adolescents
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Health & Research World, vol. 17. Holder, H.D.; Howard, J.M. (1992) (ed.), Community Prevention Trials for Alcohol Problems: Methodological Issues, Praeger, Westport. Holder, Harold D. (1999), „Community responses”, în Ammerman, Robert T.; Ott Peggy, J.; Tarter, Ralph E. (ed.), Prevention and Societal Impact of Drug and Alcohol Abuse, Lawrence Earlbaum Associates, New York. Johnson, E.M.; Amatetti, S.; Funkhoser, J. E.; Johnson S. (1988), „Theories and models supporting prevention approaches to alcohol problems among youth”, în Public Health Reports, vol. 103. Kaplan, H.; Sadock
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
S. (ed.), Institute of Medicine Annual Report, Committee on Comprehensive School Health Programs, Institute of Medicine, Bethesda, National Academy Press, Washington, DC. Pentz, M.A. (1999), „Prevention in the community”, în Ammerman, R.T.; Ott, P.J.; Tarter, R.E. (ed.), Prevention and Societal Impact of Drug and Alcohol Abuse, Lawrence Earlbaum Associates, New York. Perry, C.L.; Kelder, S.H.; Murray, D.M.; Klepp, K.I. (1992), „Community-wide smoking prevention: Long-term outcomes of the Minnesota heart health program and the class of 1989 study”, în American Journal of
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sănătate As. univ. drd. Elena IULIA MARDARE Universitatea din București În ultimii ani asistăm la o intensificare a preocupărior privind starea de sănătate, mai precis a studiilor ce analizează starea de sănătate la nivel individual, psihosocial, familial, organizațional, comunitar sau societal. Probleme precum: bolile cardiovasculare, anxietatea, depresia, cancerul, accidentele, consumul de droguri, lipsa sau necunoașterea metodelor de planificare familială, relațiile disfuncționale, poluarea, izolarea socială, incapacitatea de a gestiona stresorii ocupaționali sau familiali, violența interpersonală, infecția HIV/SIDA, bolile cu transmitere sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ori tot atâtea motive de întețire a acestor preocupări și eforturi. Iată de ce devin necesare analiza, prevenirea și combaterea factorilor ce determină astfel de probleme, scopul fiind acela al menținerii unei stări de sănătate optime dezvoltării normale individuale, familiale și societale. Starea de sănătate - abordare biopsihosocială Rolul sănătății este acela de a da indivizilor, familiilor, comunităților sau societăților șansa de a se dezvolta fizic, emoțional, social, intelectual, ocupațional și spiritual, astfel încât calitatea vieții lor să fie mai satisfăcătoare și mai productivă
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
coronary heart disease: systematic review of prospective cohort studies”, în British Medical Journal, 29 mai, 318, pp. 1460-1467. Institute of Medicine, Committee on Health and Behavior: Research, Practice and Policy, (2001), Health and Behavior. The Interplay of Biological, Behavioral and Societal Influences, National Academy Press, Washington. Jones, L.K.; Shainberg, W.L.; Byer O.C. (1986), Dimensions. A Changing Concept of Health, ed. a VI-a, Harper & Row Publishers, New York. Kratz, D.S.; McCeney, M.K. (2002), „Effects of psychological and social factors on
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pentru cazurile în care această perspectivă poate deveni înșelătoare în demersul analitic. Prin cercetarea problemelor cu care se confruntă statul, Barry Buzan a identificat cinci sectoare ale securității naționale, în funcție de natura amenințărilor. Acestea pot fi de ordin militar, politic, economic, societal sau ecologic. Discuțiile pentru fiecare dintre aceste sectoare sunt foarte numeroase, orice privire atentă descoperind noi și noi implicații, fapt explicat fie și numai prin uriașa diversitate a socialului. În esență, cele cinci sectoare identificate au un rol analitic, urmând
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
există o legătură directă între puterea economică și cea militară a unui stat. O delimitare clară între problematici este, după cum se observă, de multe ori greu de făcut, opțiunea încadrării conceptuale revenind cercetătorului, în funcție de scopurile studiului său. Amenințările din sectorul societal se referă la ceea ce poate afecta identitatea unei comunități oarecare. Dincolo de criteriul folosit, care poate fi de ordin etnic, religios, lingvistic, rasial, cultural etc., elementul fundamental de definire a unei comunități este sentimentul de apartenență al indivizilor la această formulă
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
poate afecta identitatea unei comunități oarecare. Dincolo de criteriul folosit, care poate fi de ordin etnic, religios, lingvistic, rasial, cultural etc., elementul fundamental de definire a unei comunități este sentimentul de apartenență al indivizilor la această formulă de agregare socială. Securitatea societală se poate confrunta cu trei tipuri de amenințări majore, ce pun în pericol existența comunității ca grup social: migrația când un popor este afectat de faptul că un număr semnificativ de străini, eventual cu aceeași identitate, se stabilesc pe teritoriul
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
integraționist (presiune de sus) ori secesionist/ regionalist (presiune de jos). Un al patrulea posibil tip ar fi cel al depopulării prin catastrofe umanitare, naturale, războaie sau politici de exterminare. Condiția ca amenințările de acest gen să fie considerate de ordin societal este ca ele să se refere nu la siguranța indivizilor, ci să privească perpetuarea grupului ca întreg. Comunitățile pot reacționa la amenințări printr-o varietate de mijloace, de ordin cultural (promovarea propriilor elemente și/sau excluderea elementelor considerate străine), economice
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
a fost cazul Uniunii Sovietice. Victime ale unor amenințări economice pot fi firme, economii naționale sau stabilitatea unor sisteme chiar mai largi de exemplu, crizele financiare, care se pot propaga cu viteză în întreaga lume. Termenul de referință al amenințărilor societale sunt colectivitățile ce dezvoltă un sentiment identitar, indiferent de natura legăturii etnicitatea, religia etc. Securitatea ecologică are și ea o sferă de cuprindere foarte largă, de la supraviețuirea unor specii amenințate până la păstrarea biosferei. Diferitele sectoare ale securității pot interacționa în
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
fundamentală În sociologie. Cooperarea presupune existența unei ordini sociale și arată gradul de coeziune și agregare socială. Solidaritatea organică, invocată de Durkheim, se bazează pe diferențierea funcțiilor sociale, fie ele productive, administrative, familiale etc. și pe integrarea acestora În cadrul proiectului societal. D. Sandu consideră aceeași problemă a „sociabilității”, relații sociale neconflictuale care aduc unitatea și agregarea socială, În analizarea dezvoltării sociale și economice. Problema cooperării (instituționale) a fost analizată, din perspective diferite, dar, considerăm convergente, de către economiști și sociologi. Atât unii
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
consecințe sociale indezirabile. De asemenea, exemplul retroinstituțiilor, manifeste În societatea românească În tranziție, care inhibă acțiunea colectivă recompensând strategii de acțiune individualiste (dintre care șpaga este doar una) este ilustrativ pentru modul În care instituțiile pot fi disfuncționale la nivel societal, chiar dacă aparent pot avea consecințe pozitive la nivel individual (Pop, 2003; Sandu, 2003). Definiția „atotcuprinzătoare” a instituțiilor ca „structuri de statusuri și roluri și relații sociale” este de natură a „dilua” prea mult conceptul de instituție socială până În punctul În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituțiile sunt, În acest caz, rezultatul intenționat al acțiunii actorilor ce dețin putere (conducătorilor, statului) În promovarea propriilor interese de maximizare a utilității. Explicația este teleologică, dar la nivelul acțiunii individuale a anumitor actori (conducătorilor politici) și nu la nivelul societal general (funcționalistă). 6. Construcția contractuală și instituțională a relațiilor sociale. Autorii care subscriu paradigmei noii economii instituționale sunt interesați de aranjamentele contractuale formale ce guvernează tranzacțiile economice, În special cele care manifestă un grad ridicat de dependență mutuală non-trivială, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
organizaționale” și integrând organizația „În ordinea instituțională a unei colectivități sau societăți”. Astfel, concepția neo-instituționalistă În sociologie consideră că expansiunea instituțiilor formale - standardizarea profesiilor, regulilor de organizare, programelor, tehnologiilor - percepute ca legitime În baza unor justificări raționale integrate la nivel societal (sistem gnoseologic) - determină creșterea incidenței organizării acțiunii colective; economiștii neo-instituționaliști explicau același fenomen al creșterii incidenței organizaționale prin gradul mai ridicat de eficiență obținut cu ajutorul integrării tranzacțiilor, grad evaluat obiectiv, de un observator exterior. Totodată, justificările raționale integrante pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]