21,114 matches
-
trei ies dincolo de categoria adjectivelor antepuse. Ele devin referențiale prin istoria încorporată în zonă ș Basarabia (înlăcrimată), Maramureș (voievodatul rămânând tot substantiv, fără prea multă precauție) ș Banat (mândrul) Cu excepția adjectivului verbal înlăcrimata, provenind dintr-un participiu, pe celelalte, le socotim calificative de durată. Recunosc că tot capitolul I a fost pentru mine o splendidă revelație, întărindu-mi ideea că limba vorbită de sfinții străromâni a avut darul de statornicire într-un spațiu dăruit de Dumnezeu, iar pe calea crediinței, a
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
precedată de câteva luări de poziție de aceeași factură, ale lui Eugen Negrici și ale altora, care și ele au scandalizat mentalitățile cultice, cum se întâmplă și acum. Chiar și contestările mai dure, lipsite de menajamente, ale unor tineri, le socotesc binevenite, pentru că pun pe gânduri, clintesc inerții, cu condiția, totuși, să nu fie numai dure (și uneori insolente), nesprijinite pe o argumentație critică. Din păcate, excesele într-o direcție atrag, ca totdeauna, excese de semn contrar, înfiorarea cultică atrage, ca
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
deși plătesc tribut și teoremelor semioticianului Greimas, sînt mai mult îndatorate concepțiilor unor sociologi ai culturii ca P. Bourdieu și K. Mannhein. Și acestea din urmă (deși apărute cam prin 1970-1979) rămîn încă și azi, deplin valabile. Dl. Sorin Alexandrescu socoate că, de fapt, cea mai potrivită cale de a înțelege, în epocă, Junimea e de a o considera ca fiind un grup de presiune culturală și politică asupra timpului. Ca exeget al junimismului, cred că interpretarea e corectă, reflectînd, bine
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
fost insensibili la o mișcare de eliberare de sub jugul totalitar. De ce să nu le presupunem și o aspirație similară cu cea a manifestanților din București? De ce să-i împovărăm cu o "nesiguranță", cu o "teamă" de troglodiți? De ce să nu socotim - ceea ce ni se pare logic - că fiecare din localitățile țării ar fi putut livra o cotă de aderenți ai Pieței? "Apocalipsa" ne temem că nu e decît o emanație a libertinilor politici, înspăimîntați, ei, că nu vor mai putea pescui
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
mă rog dl. Theodorescu că manifestanții nu erau adesea, așa cum e firesc, unele și aceleași persoane cu participanții la evenimentele din decembrie? Pe ce statistici ori sondaje se bazează? Cum își permite a-i înjosi pe cei veniți în Piață, socotindu-i niște lași, care nu s-au îndurat să ia parte la Revoluție și care-și strigau, tardiv, "teama" (?) în "libertate"? Lăsăm la o parte circumstanța că "libertatea" iliesciană nu era decît un surogat compatibil nu doar cu risipirea brutală
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
Z. Ornea Am comentat, în 1994, cartea d-lui N. Georgescu A doua viață a lui Eminescu, socotind-o o intruziune păguboasă a senzaționalului în istoriografia literară. N-am știut, în zăpăceala de acum de pe piața cărții, că dl. N. Georgescu a recidivat, publicînd, în 1995, o a doua carte, de data asta intitulată Cercul strîmt. Arta de
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
punct de vedere îl împărtășeau și liderii politici junimiști (atunci li se spunea liderii Junei drepte), P.P. Carp și Titu Maiorescu. Eminescu, director la ziarul conservator Timpul (apoi a fost înlocuit din această demnitate), nu împărtășea acest punct de vedere, socotindu-l un proiect asasin la adresa românilor transilvăneni subjugați și împilați, s-a înscris și în Societatea "Carpați", menită să ducă la eliberarea fraților din Ardealul cotropit, și scria, cu radicală înverșunare, împotriva liberalilor, polemizînd cu C. A. Rosetti (directorul Românului
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
vorba de un atac asupra sistemului financiar românesc și toată operațiunea are o cheie. Nu mai este doar rodul întâmplării sau al unor speculații mărunte. În toate aceste zile de derută, cu reacții întârziate, apariția primului-ministru Mugur Isărescu poate fi socotită ca un prim răspuns coerent al autorităților române." Am spune chiar mai mult, că prin această apariție Mugur Isărescu a dovedit că se bucură de o autoritate remarcabilă în rândul populației. Premierul a intervenit la timp și fără obișnuitele istericale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
istoricul mișcării legionare și al doctrinei sale). Așadar, autoarea noastră țintește spre un portret integral al fazei românești a lui Cioran filosoful. Ori, aici, negativul ocupă întreg spațiul. Un negativ eseistic pe care, de prin 1945-1946, Cioran l-a repudiat, socotindu-l drept o rătăcire a tinereții. Avea dreptate. Născut în 1911, începe să publice, la 22 de ani, cartea Schimbarea la față a României, partea, esențială a acestei muribunde eseistici fiind editată la 25 de ani. La 26 de ani
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
cuprinzător edificiu. Cel care - cum se exprimă - cu nici un cuvânt nu și-a închipuit că o carte precum Istoria literaturii române va scăpa de reclamațiuni violente, răspunde, într-o "simplă convorbire de idei" lui E. Lovinescu - cel care de la început socotise că G. Călinescu nu era indicat a scrie o Istorie a literaturii. Rândurile din E. Lovinescu ("Dl. Călinescu este un anxios, un susceptibil, stăpânit de mari ambițiuni, un spirit bănuitor, tenebros și extrem de combinativ, cu o lamentabilă instabilitate de caracter
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Costea e acuzat că minte cînd vorbește despre implicarea personală a lui X sau Y, în răspunsurile acestora, dar i se dă dreptate cînd vorbește despre Z. Caz în care Z e de acord cu implicarea lui X și Y, socotindu-se pe sine în afara suspiciunilor. Cine citește cu atenție interviurile și declarațiile d-lui Adrian Costea despre relațiile pe care le-a avut în România cu oameni politici de frunte din PDSR nu poate contesta faptul că omul către care
Afacerea Costea și imaginea președinției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17082_a_18407]
-
soclul tău să fie și el o operă de artă, încât să așezi două opere una peste alta, și nu ceva foarte convențional, un soclu mare, cu pietre sculptate, cu basoreliefuri, făpturi în bronz, de marmură și tot bazarul artificial socotit frumos, tot așa cum în jurul unui biet tablouaș se pune o enormă ramă care-l strivește, crezându-se că asta îl face mai interesant. El a înțeles foarte bine acest lucru. A înțeles și că opera unui artist, a unei vieți
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
subliniind ironia cu gesturi amicale: "Uite cine se zice că-i antisemit, autorul Galeriei!" Într-adevăr, de la Hary Brummer, de pe vremuri, mi se trăgea faima că aș fi un filosemit. Generația mai nouă, deobicei dezrădăcinată, nu știu de ce azi mă socotește antisemit. Exact ca pe Manolescu și Liiceanu, care, pe timpuri, erau și ei niște jidoviți. Dumnezeu să-i mai înțeleagă! Se știe că extremitățile se ating. Oricît de diferite ar fi între ele. Extrema dreaptă confundîndu-se cu extrema stîngă, avînd
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
în frunte cu I.C. Brătianu și C.A. Rosetti), crearea acelei corupții a Camarilei sale, în cap cu belgianul Librecht. Acestea, de fapt, contrar opiniei autorului nostru, au dus la detronarea domnitorului și nu coaliția realizată de masoni. Pentru că ideea, socotită necesară, a unui domnitor străin pe tronul României o acceptase și Cuza. Interesantă este versiunea scrisă, în memoriile încă inedite, ale lui Ion Bălăceanu despre modalitatea capacitării principelui Carol de Hohenzollern (nepot al împăratului Napoleon al III-lea care, de
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
într-o redacție, am reușit să-mi scriu, cât mi-a fost dat, cărțile. Dar am trăit și trăiesc, alături de cei care au mai rămas la Steaua, Aurel Rău, Ruxandra Cesereanu, T. Tihan, sentimentul că oricând revista poate fi desființată, socotită nerentabilă, inutilă. Salariile, sub grila oficială, publicată de Monitorul Oficial sunt de mizerie. În "anticameră", eram liber, încrezător și nesupus economicului, la Steaua, în cei 30 de ani, am înțeles că imaginea socială contează, în primul rând, nu inefabilul că
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
a realității), Searle distinge între faptele obiective din punct de vedere epistemologic și cele obiective din punct de vedere ontologic. Regulile unui meci de fotbal, de exemplu, sînt obiective din punct de vedere epistemologic în măsura în care gestul marcării unui gol este socotit drept avantaj pentru echipa marcatoare de către oricine privește jocul, nu doar de către jucătorul care a marcat. Cîtă vreme mingea a intrat în poartă, marcarea golului e o chestiune obiectivă, nu dependentă de părerea cuiva (chiar dacă arbitrii și jucătorii își dispută
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
a fost contrazisă, îndată, de către Perpessicius, care considera că îndeletnicirea memorialistică în literele românești beneficiază de un "început somptuos" prin întreaga producție a cronicarilor. Azi îl putem contrazice pe mentorul Sburătorului - unul din puținele puncte în care poate fi combătut! - socotind că literatura subiectivă poate înflori tocmai în condițiile de criză, reflectînd precaritatea existenței. "Neașezarea" poate fi în egală măsură un handicap și un stimulent pentru însemnările intime, care devin "o piedică în calea uitării". Această împrejurare se verifică eclatant în
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
timpul, la orice oră de zi sau de noapte. Și a rămas aici timp de 11 ani, devenind, la recomandarea profesorului, și preparator. Hortolomei era un mare clinician. De prin 1955-1956 îl ajuta, frecvent, pe profesorul Hortolomei, la operații, acesta socotind că evaluarea investigațiilor nu trebuie exagerată în dauna examenului clinic. Era delicat cu bolnavii și manevrarea țesuturilor lor, nu se pripea, era precis în gesturi, practicînd foarte multă chirurgie grea și cu risc. Marele profesor opera foarte mult (cam trei
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
Popescu-Dumnezeu. Din care pricină avem serioase îndoieli, că am avea a face, în cazul memoriilor lui Beniuc, cu niște "comori" ale "dezvăluirilor senzaționale", cu o veritabilă "mină de aur" pentru cercetători, așa cum apreciază cu entuziasm îndeobște mefientul Cristoiu. Mai degrabă, socotim noi, e vorba de un minereu puțin bogat în materia prețioasă, care se cere separată laborios de zgura frazeologică a tendențiozității de diverse feluri. À propos de sinceritate, se pot pune cel puțin două chestiuni. În primul rînd, a fost
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
cu ușurință că prezintă mai multe disonanțe decît consonanțe, începînd cu un articol din 1945, intitulat Destinul criticului tînăr, nu înainte de-a fi elaborat Viața lui Alexandru Macedonski și Opera aceluiași (publicate în 1966 și 1967), care pot fi socotite un fel de urmare la cunoscutele cărți călinesciene consacrate lui Eminescu. Spre deosebire de, bunăoară, Al. Piru, coechipierul d-sale din tinerețe, dl Marino n-a acceptat, de la un punct, o participare pur decorativă la o succesiune la care structura d-sale
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
a lui Villiers de L'Isle-Adam, pe care o citează: "Je m'estime peu quand je m'examine, beaucoup quand je me compare". Dar hermeneutul nu întîrzie a se înălța cu vigoare în văzduhul unei foarte înalte considerații de sine. Socotindu-se mereu minimalizat, suspectat, respins, ține a-și sublinia la fiecare pas meritele - numărul volumelor apărute, în primul rînd - precum un drept tangibil la "existență": "Căci este foarte greu să mai refuzi existența intelectuală, măcar teoretică, unui om care are
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
de tip iluminist, a "rațiunii instrumentale" a dus la un "sistem al dominației", adesea nefast, inventîndu-se "sisteme de dominație extrem de raționale", dotate cu "un întreg ansamblu de scopuri, tehnici și strategii". Iar Jean-François Lyotard se întreba chiar asupra legitimității științei, socotind-o, începînd cu Platon, determinată de legitimitatea legislatorului: "Din această perspectivă, dreptul de-a decide ce este adevărat nu este independent de dreptul de a decide ce este drept, chiar dacă enunțurile subordoante celor două autorități sînt de natură diferită". Cutezînd
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
de nisip. Traducere și prefață de Viorica Nișcov, Editura Polirom, Iași, 2001, 210 pag, f.p. O nuvelă pierdută și regăsită într-o cultură cu puternice tradiții francofone, traducerea și publicarea unei nuvele practic inedite a lui Marcel Proust poate fi socotită, fără teama de a exagera, un eveniment. Cititorul român va avea ocazia să descopere în aceste pagini un Marcel Proust mai stîngaci, mai superficial poate, dar care îl anticipează, în multe privințe, pe autorul Căutării timpului pierdut. Nemulțumit de realizarea
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
cu precădere lucruri ce se bucurau de o atenție maximă, atît în mediile artistice academiste, cît și în opinia acelui segment din public care se interesa de artă. Iar genul cel mai autoritar și cel mai prețuit era tocmai portretul, socotit o expresie maximă a talentului și a serozității, dar și dovada irefutabilă a celei mai înalte măestrii profesionale. În al doilea rînd, de-a lungul întregii sale cariere, Corneliu Baba a avut o permanentă fascinație a portretului, o adevărată mistică
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
de tip occidental. Cultura islamică își are specificul și temeiurile și a jucat, să nu uităm, un rol esențial în conservarea și transmiterea moștenirii antichității greco-latine, pe cale de a fi pierdută în primul mileniu de după Christos. Problema talibanismului este că, socotind a-l respecta cu maximă strictețe, deformează spiritul Coranului, îl face de nerecunoscut. Ca orice fundamentalism, talibanismul începe prin a fi anticultural, ca să ajungă, la maturitate, acultural. Experiențe dintre cele mai diverse din secolul XX arată ce legătură strînsă există
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]