2,462 matches
-
bani. Iar Costache, cât va cere pe kilogram? Doar suntem prieteni, foști colegi. Oricât va cere, pun adaos comercial sută la sută. De ce nu, două sute la sută. Face...ha,ha, îmi scot pârleala și cu profit maxim. Să mai zică socru-meu că n-am stofă de businessman. Apoi, sufletul său, îmbibat cu damful afacerilor, plutea pe aripile altor vise de îmbogățire, cu proiecte investiționale ambițioase.Visase milionul de dolari și simțea că se apropie de el. Uite-l! Putea chiar
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
comoditate, dar și pentru că-i satisfăcea ifosele de titrat cu diplomă. Cum, comerțul acesta presupunea multă alergătură, efort și timp pierdut, a înțeles că trebuie să intre în vârtejul jocului, altfel, vorba lui, ești azvârlit pe tușă. Și hoțul de socru-său tot îi promitea niște acțiuni pe numele lui, promisiune mereu amânată, spre a-i da a înțelege că nu l-a „convins” cu talentele lui de negustor și că...oricând se poate scutura de el, cu toată dragostea oarbă
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
aproximativ 700 de pesos! Octavian CURPAȘ: În ce mod s-a schimbat țara după 25 de ani de dictatură? Georgia BLIDAR: Sunt doar de un an aici, nu pot face comparații de înainte și după, dar ce am aflat de la socrii mei este că Allende, președintele comunist a început să facă la fel ca Ceaușescu la noi, să dea mâncare pe rații și din acest motiv oamenii lui Pinochet l-ar fi omorât. Octavian CURPAȘ: Cum arată democrația în Chile? Georgia
INTERVIU CU GEORGIA BLIDAR, O ROMÂNCĂ DIN CHILE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372667_a_373996]
-
comună mă considera criminal și după ce s-a dovedit că nu am fost vinovat. Se vorbea că victima a retras plângerea și că nu m-a recunoscut, contra unei sume mari de bani. Am pus casa în vânzare, trimițând vorbă socrilor că dacă o vând, le voi da lor banii ca să-i dea Danei. Ea a vrut să trecem casa pe numele meu, deși o primise de zestre. Era a ei, de drept, după părerea mea. Oricum, eu tot nu mai
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
încumet să umblu fără însoțitor. Trebuie să ajung la timp aici, și de aceea pornesc de-acasă înainte de ora șapte. Dar să vedeți ce s-a întâmplat luni dimineața, în ziua în care soția mea s-a întors de la înmormântarea socrului meu. Eu ajunsesem deja la autobuz cu colega mea care mă însoțea în dimineața aceea. Soția intră direct în bucătărie ca să lase niște sacoșe cu ce adusese de la țară. Se îndreaptă spre dormitor și ce crezi dumneata, aude un zgomot
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
n-a apucat să ajungă acolo și să se ocupe personal de deportarea din țară și exterminarea acestora. Nu știu exact din ce au trăit Dădu și soția lui în acea perioadă. Presupun că se mai ajutau din ceea ce dispuneau socrii lui, cu care locuiau împreună, știu că s-au mutat dintr-un apartament într-altul, deoarece apartamentul lor fusese rechiziționat pentru un timp de comandamentul german. În realitate, se pare că Dr. Filderman și-a continuat activitatea la „Comitetul pentru
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
durerea soțului pierdut, se stinse și ea, iar la moșie se întoarse de la oraș unul din ginerii săi, un bărbat încrezut și hapsân. De cum sosi, acesta băgă spaimă în locuitori. Se plimba cu trăsura pe ulițele satului și pe moșiile socrului său, lovind nemilos cu biciul în stânga și-n dreapta în tot ce întâlnea în cale, bărbați, femei, copii. Într-una din zile ginerele organiză o vânătoare. Prințișor, mai iute de mână, săgetă o frumusețe de cerb. De ciudă, conașul îl
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
nu a simțit dragostea lui părintească.Alexa, care cunoștea bine ce înseamnă sentimentul patern, datorită relației pe care o avea cu tatăl sau, l-a privit în ochi și i-a zis cu severitate: - Vasile... indiferent cum a fost tata socru la viața lui, ți-a dat șansa la o viață, de care acum nu ai motive să te vaieți. A crescut 13 copii, nu i-a fost ușor, fapt pentru care era imposibil să nu greșească. Îți fac bagajul... și
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
au planificat alții, a replicat doamna Moise, cu un vădit ton de reproș în glas. - Care alții, mamă? De cine vorbești? a întrerupt-o Ovidiu curios. - Var' mea Tanța! A venit de dimineață să mă ia să fac parastasu' lu' socru' său, că are mâine pomană de an. Aranjase cu o vecină și a încurcat-o, așa că nu am putut să o refuz. Am pierdut câteva ore la ea și uite că m-a apucat noaptea acum! a ținut să precizeze
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
obicei, căci omul său muncea de luni până sâmbătă pe unde îl chema destinul. Ziua se descurca ea, dar nopțile teroarea creștea odată cu nămeții de zăpadă ce atinseseră streașina casei. Se mutaseră practic în câmp deschis, fugind disperați de asuprirea socrilor ce le făcea viața un iad, de când se măritase cu băiatul lor. Din primăvară, trăgeau din greu să ridice casa, mai singuri, mai cu ajutorul câtorva meseriași pe care Aurel îi cunoscuse pe unde muncea. Oamenii îl stimau, că era om
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
și-ncepu să urce spre gură sau, oricum...să fie gata de plecare. Ar mai fi vrut să rămână în trupul aproape uscat, dar...acum...Gâjâiturile sacadate scădeau în intensitate și ritm: - â...â...â... Ti-a pierit glasul, tată socrule? Să-ți fie clar! Nu-mi cheltuiesc eu bruma de pensie ca să-ți vin la căpătâi. Nici la priveghi, nici la-nmormântare. Direct la notar. Vreau moștenire, vreau partea mea! Dacă fie-ta n-o să vrea, o cotonogesc, o trimit
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ai decât. Dar trebuia să ți le spui până nu-nchizi ochii. Să mă răcoresc. Să știi și tu ce zace-n sufletul meu, de când rabd și-aștept să mori. Dar...bun e Dumnezeu! Așa că...S-auzim de bine, tată socrule! S-auzim de bine! Troznitura din telefon a fost ultima lovitură de ciocan care grăbi sufletul lui moș Ion să se gătească de plecare. Gâjâiturile se transformară în hârâituri și horcăieli. Cu receptorul pe piept, moș Ion dădea din mâini
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
iar mâinile lui Dumnezeu sunt ușa către pace și viața veșnică. Am ajuns într-un „hospice” din întâmplare. Lucram pentru un chirurg, până când m-am măritat și au apărut și copiii. A urmat o pauză în carieră. Până când iubitul meu socru - îi spuneam cu toții tataie - ne-a anunțat că are cancer la pancreas și că nu mai are mult de trăit. T Tataie și mamaie s-au mutat la noi, pentru că nu au crezut că vor face față singuri cumplitului diagnostic
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
timp după aceea, Dottie avea grijă de tataie și se asigura de confortul lui fizic și psihic. După ce tataie a murit, Dottie mi-a spus: - Tu ești născută să fii asistentă de „hospice”. Am văzut cum ai avut grijă de socrul tău. Nu ți-a fost deloc frică de moarte, așa cum i-ar fi fost oricui. Mi-ar plăcea să lucrezi cu noi. N-am știut ce să-i răspund. Dar eram împăcată cu gândul că aș putea avea grijă de
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
să lucrezi cu noi. N-am știut ce să-i răspund. Dar eram împăcată cu gândul că aș putea avea grijă de oamenii aflați la sfârșitul vieții lor. Am făcut asta pentru tatăl meu, pentru vecina mea, Mary Anne, pentru socrul meu. Dar toți erau oameni apropiați, cunoscuți. Dottie m-a încurajat și mi-a spus că am har. În cele din urmă am acceptat. M-am oferit voluntar pentru „hospice”. Imediat ce-am ajuns acolo, mi-am înțeles menirea. Și
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
căci bunicul îi sluțise pe nepoți chiar în vara mutării în Capitală, tunzându-i la zero, fără să o fi consultat în prealabil și pe mama lor. Când Marieta venise în ziua aceea de la școală și rămăsese mută de priveliște, socrul îi spusese pe șleau că tunsoarea avea să-i ferească de ce moșteniseră de la ea: păr subțire în fir și rar! La asemenea replică, nora tăcuse mâlc. I se plânsese doar cumnatei la telefon. Și cum aceasta reacționase favorabil pentru ea
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
din cântec am ajutat, din cântec am trăit!” / Televiziunea Română, rampa de lansare a Mariei Dragomiroiu / Atunci am întors fața către lume...” / Dragostele Mariei / Prima dragoste, prima căsnicie - alte mari deziluzii / De la frica de tată și de soț, la teama de socri / ... și la divorțul atât de urât / Viața Mariei după vârsta de 30 de ani... / „Pentru mine, până la treizeci de ani, viața a fost o mare încercare!” / I s-a schimbat viața, și-a schimbat și casa / ”Dumnezeu ne-a întâlnit
35 DE ANI DE CARIERĂ DE SUCCES LANSARE DE CARTE „MARIA DRAGOMIROIU. CÂNTECUL ŞI DRAGOSTEA” DE OANA GEORGESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378672_a_380001]
-
pe lume a celor doi gemeni, Mădălina și Bogdan, a fost întrucâtva umbrită de condițiile precare (spre a nu le numi insalubre) de locuit, de care au avut parte în primii ani. Prin venirea și stabilirea definitivă la Iași a socrilor, de la Râmnicu Sărat, tinerii însurăței și cei doi gemeni ai lor au trebuit să împartă același spațiu locativ, compus dintr-o singură cameră! Și astfel „au parcurs în șase - ca să o citez iarăși pe doamna Silvia Sergent - drumul Golgotei, de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui von Zegelin. Acesta din urmă îi făcea cunoscut lui Friedrich al II-lea la 3 noiembrie 1770 că el vedea în mediația engleză o continuare a intrigii lui Grigore al III-lea Ghica, cu atât mai mult, cu cât socrul său, Iacovachi Riso, era o creatură a ministrului (plenipotențiar englez, Murray, și înfățișa „zi și noapte” miniștrilor Porții mediația prusiana drept dubioasă, iar cea engleză folositoare. Fapt este că Anglia s-a oferit să medieze, dar von Zegelin a făcut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iubita a regelui Locrin (cel mai mare fiu al lui Brutus). A devenit amantă lui secretă cînd s-a însurat cu Guendoloena, fiind constrîns din motive de stat. Estrild i-a născut lui Locrin un copil, Sabre (Sabrina). După moartea socrului sau, Locrin a divorțat de primă soție (Guendoloena) și s-a însurat cu Estrild. Înfuriata, Guendoloena a ridicat o armată, l-a învins pe fostul ei soț, care a fost ucis în bătălie. Guendoloena a preluat tronul și a ordonat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se retragă pentru tot restul vieții la domeniul lui Verdi de la Șanț’Agață. În acel semi-rural Busseto, dominat de biserică, două persoane “trăind în păcat”, nu puteau fi tolerate. Se pare că un război “sfânt” avea să izbucnească. Fostul prim socru și mentor a lui Verdi, Antonio Barezzi - a fost și el prins în aceste frecușuri. Încă din anul 1852 Verdi îi trimisese o scrisoare fostului socru din care citam: “În casa mea trăiește o doamnă liberă și independentă care iubește
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
puteau fi tolerate. Se pare că un război “sfânt” avea să izbucnească. Fostul prim socru și mentor a lui Verdi, Antonio Barezzi - a fost și el prins în aceste frecușuri. Încă din anul 1852 Verdi îi trimisese o scrisoare fostului socru din care citam: “În casa mea trăiește o doamnă liberă și independentă care iubește solitudinea, la fel ca și mine, si care posedă toate mijloacele financiare proprii care o pun la adăpost de orice nevoi. Nici ea și nici eu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care însumă 50 de scuzi. La momentul respectiv suma respectivă, chiar dacă nu era una mică, nu era pentru Verdi o chestiune prea serioasă. Oricum boală nu-i permisese nici să procure la timp banii nici să apeleze la iubitul său socru dela Busseto (Poștă asigura comunicația de două ori pe săptămână) pentru a primii banii necesari. După cum aflăm din scrisoarea adresată de Verdi lui Giulio Ricordi la 19 Octombrie 1879, compozitorul dorea să achite chiria la timp cu orice preț, si
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
alla prima crociata,o lucrare cu o structură compozita și cu multe personaje susceptibile să fie adaptate mai ușor decât în cazul altor creații ale sale pentru cerințele unei grand-opera. Într-o scrisoare trimisă de Emanuele Muzio lui Antonio Barezzi - socrul lui Verdi, acesta scria: ”Pentru Opera din Paris Maestrul nu face altceva decât să adapteze muzică de la I Lombardi pe un text francez, dar cu adăugarea a încă cinci-șase piese noi și a unor dansuri. Distribuția pieselor este complet diferită
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de principe a cărui putere a fost mult redusă de Consiliul celor zece și obligat în calitate de părinte să asiste neputincios la suferințele fiului său, fără a avea posibilitatea să-l ajute (O vecchio cor, che batti). Lucreția intra și solicită socrului sau să anuleze sentința lui Jacopo. Dogele îi spune că el nu poate să facă acest lucru în virtutea legilor venețiene. Văzăndu-l pe bătrânul Doge plângând destinul fiului său, Lucreția începe să spere. Act ÎI Tabloul 1 Închisoarea statului. Chinuindu se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]