1,853 matches
-
vizează. Criticul își construiește un stil ironic, refuzând astfel unul sever, sau afectat obiectiv, sau îmbătat metaforic. El vede o primejdie în stilul metaforic, în pasiunea formulei fericite, dar una și mai mare în poza obiectivității, în comedia autorității, în solemnitatea de mucava a verdictului, a "judecății de valoare". De aceea, el alege să folosească o versiune "reîncărcată" de limbaj critic modernist, molcom, retractil, autoironic Patraș se plânge în mod repetat de "moldovenitatea" lui, care-l împiedică să fie mai energic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
toate calculele artificiale ale celorlalți oameni, sentință în fața căreia nici un argument viitor, oricât de întemeiat, nu mai are nici o valabilitate. - Simiuc voi să spună ceva, dar poate pentru prima dată în viața lui nu găsi cuvintele potrivite pentru a combate solemnitatea cu care vorbise omul din fața sa, luă un bulgăre de pământ din roaba mare aproape plină și-l fărâmiță agale printre degete, ascultând ce-i spunea bătrânul Tofan acum cu un glas mult mai scăzut. - Ai făcut foarte rău că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o altă primăvară, o altă înnoire a frunzelor. Oftă șuierător de parcă povara dealului care începea la vreo câțiva zeci de metri de noi, l-ar fi copleșit, apoi tăcut, ca într-un ritual demult știut, uitat și redescoperit, cu o solemnitate ciudată pe care nu o înțelegeam, se ridică și înconjură buturuga scundă, ferindu-mi în trecere picioarele mele care mă dureau, simțindu-le ca de plumb după atâta mers. Înconjură o dată, de două ori, de trei ori cu umerii lăsați
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Prin curtea regimentului, vreun naiv putea să caute mult și bine și tot nu ar fi găsit nici cel mai mic gunoi, nici măcar un simplu băț de chibrit aruncat din întâmplare. La revista de front, care se desfășura cu mare solemnitate în fiecare dimineață la ora opt fix, acompaniați de cunoscuta fanfară a regimentului și care defila ultima, nimeni nu avea voie să lipsească, nimeni nu avea voie să greșească. Militarii de rând plăteau cea mai mică greșeală cu cea mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
am parte de ei nici pe lumea asta, nici pe lumea cealaltă, dacă spun săcretul cuiva! O dată. Să moară... De două ori. Să... De trei ori". Bidaru, deși era copil pe atunci, nu credea în asemenea ritualuri și totuși, cu solemnitatea cuvenită, a repetat după el de trei ori la rând, cuvânt cu cuvânt, în același ritm sacadat și s-a prefăcut că jură cu aceeași gravitate, curios să afle cât mai repede misteriosul secret ferecat cu atâtea încuietori. După câteva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lăudăm) este un vestit imn de preamărire a lui Dumnezeu, scris în limba latină. El a împodobit veacuri de-a rândul slujbele bisericești. Acesta nu trebuie confundat cu slujba numită „Te-Deum” care se săvârșește astăzi în biserici cu prilejul unor solemnități. Cea mai veche mențiune cunoscută despre imnul Te Deum o găsim, în anul 512, în Regulele către călugări, scrisă de Cezar de Arelate († 542), apoi în scrisoarea episcopului Ciprian de Toulon către episcopul Maximus de Geneva, datată între anii 524-533
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
clar că a fost pentru o cauză accidentală. Pe lângă celelalte rânduieli, duminica se săvârșește o singură slujbă dumnezeiască înainte de prânz și în ea sunt cuprinse și slujbele de la al treilea și al șaselea ceas. Totul este săvârșit în mare solemnitate din pricina sărbătorii Învierii Domnului. Postul săptămânii următoare devine mult mai ușor de așteptat pentru că la mesele de prânz și de seară, sâmbăta și duminica ori de sărbători, nu se mai rostește decât o singură rugăciune. Pentru că masa de seară la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
De observat maniera metaforică și ludică de a vehicula principii literare ceea ce contribuie la senzația de libertate pe care o lasă discursul. Textul devine o însumare de gânduri, anecdote, idei, care ascund de fapt opinii critice, ferindu-se însă de solemnitatea și gravitatea tratatelor. În ciuda acestei personalizări, care face din Apelul la ordine mai mult o radiografie a dimensiunii interioare a autorului decât un sistem riguros coagulat de principii critice, ideile își păstrează forța conturând un crez artistic aparte, particularizat și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
opera lui în cultura de limbă engleză sau în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea nici unuia din acele atribute care stârnesc în mod tradițional prețuirea și admirația elitei noastre intelectuale: monumentalitatea construcției, solemnitatea ostentativă a meditației existențiale sau o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
permanențelor, tinzând spre empireul Frumosului spiritualizat; mitologia sa cu tendințe eclectice convergente unifică transtemporal memoria antichității eline, sugestii din secolul al nouăsprezecelea (unele de sorginte germană) și nostalgii verticalizante ale altora. Poet al esențelor ființei, totodată înclinat spre ceremonial și solemnități, un Doinaș drapat în sacerdot al verbului-instaurator e, concomitent, un poet uvrier formulă de găsit la Mallarmé (în Erezii artistice), în care se încadrează și Valéry. Meditativ cu vizibile deschideri metafizice, pronunțându-se (repetat) pentru dicțiunea clară, el reactiva programatic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
instituie o heraldică particularizantă între introspecție și oracular. Texte imnice, acum uitate, publicase în 1934 Adrian Maniu în Cartea țării. Țara lui Ioan Alexandru, începând cu Imnele Transilvaniei (1976), se revarsă în aproape două mii de poeme motive de ceremonial, de solemnități și elegie. Preluând clișee de la începutul veacului, evocatorul Clopotarului mergea în pas cu Goga; cortegii țărănești, figuri emblematice și izvoare toate transcend "în slavă", în "lumină și în veșnicie". În Origini, se aud ecouri din Cotruș: "Din Apuseni, din răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de perspective largi. "Fixat pe un centru (centru al lumii), turnul e un mit ascensional și, precum clopotul, traduce o energie solară generatoare" (Jean Chevalier, Alain Gheerbranat, Dictionnaire des symboles, 1982). Cezar Ivănescu se lasă în voia simbolismelor arhaice, cu solemnitățile lor semi-ermetice, drapându-se în călăuz știutor: Turnul se numea Turnul Prințului Fericit, Turnul Perfecțiunii Violate, Turnul Unghiului, Turnul, Turnul Cavalerului Plâns, Turnul Copilului mort, Turnul Blând, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morții: Blum-blum se auzea Viermele căzând cu capul de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a lui tata (...) / împodobită cu coroniță, din flori de pajiști"; visându-se pe deal la Șișcani, poetul strigă: "Evoe! alaiului / cu cununi de iederă / mergând pe asini"; în contrasens, se perindă "bețivi / cu figuri cunoscute, muncitori la linie, la întreținere". Solemnitatea cade în derizoriu: "Dans în sala de ospețe a zeilor!... se servește ambrozie și porumb fiert... taci, fă dormiți o / dată strigă mama... și nectar, șopteam eu, în / continuare". A surprinde gândirea în stare genetică, embrionară, nedistilată, a percepe tranzițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Furie împotriva evreilor și furie împotriva lui Dumnezeu. Prin acest poem, Bialik pledează cauza sionismului în fața tineretului evreu din Zona de Rezidențăllll din Rusia. Dar, printr-o ironie a sorții, același poem este astăzi adăugat martirologiei din liturghia de Kippur, solemnitate a ispășirii religioase prin excelență. De fapt, Bialik însuși fusese influențat de clișeele tradiționale despre pasivitatea poporului evreu, neluând în considerare actele de rezistență din timpul pogromurilor. Cât despre literatura ebraică produsă de imigranți în America sau de poeții care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
otravă, după ce spun o ultimă rugăciune, pentru "sfințirea Numelui lui Dumnezeu prin moartea și prin viața lor". Sacrificiul lor a fost imortalizat de poetul ebraic Hillel Bavli într-un poem care face parte în zilele noastre din liturghia de Kippur, solemnitate de penitență, într-un spirit apropiat de obiceiul medieval al liturgizării catastrofelor și martiriilor pentru întărirea generațiilor viitoare 7. A muri pentru a sfinți Numele lui Dumnezeu este considerat un act altruist: mori pentru Dumnezeu, din iubire de Dumnezeu, nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
consum ceva mai mult decât creșterea rapidă a nivelului de trai mediu: ambianța stimulării dorinței, euforia publicitară, imaginea luxuriantă a vacanțelor, sexualizarea semnelor și a corpurilor. Iată un tip de societate care substituie seducția coerciției, hedonismul datoriei, risipa economiei, umorul solemnității, eliberarea refulării, prezentul promisiunilor viitorului. Faza II se prezintă ca „societate a dorinței”, întreaga viață cotidiană fiind impregnată de imaginarul beatitudinii consumatorii, de visele cu plaje însorite, de ludism erotic, de mode ostentativ tinere. Muzică rock, comicsuri, fete sumar îmbrăcate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de teroare”, spune Artaud, „când ne uităm la aceste ființe mecanizate”, care par „să se supună unor ritualuri străvechi, dictate parcă de niște inteligențe superioare”. El asociază această impresie de „viață superioară și dictată” nu numai cu tema generală a solemnității unui rit sacru, ci, mai ales, cu importanța „hieratismului costumelor”, care „face ca fiecare actor să dea senzația că ar avea un al doilea corp, o a doua pereche de membre, ca și cum, modificându-i silueta, veșmintele l-ar transforma în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Gura (altfel spus, „purtătorul de cuvânt”), Gura-mesager a umbrei nevăzute. În comentariile pe marginea acestei lungi scene, Genet își exprimă preocuparea și dorința de a înscrie replicile Gurii într-o serie de tensiuni și de ambiguități: tensiune între familiaritate și solemnitate (tonalitatea frazelor are ceva apropiat și depărtat totodată), tensiune între joc și realitate. După un ritm alert, lentoarea trebuie să apară ca o marcă a solemnității. Aș vrea ca publicul să știe că e vorba despre un joc (evocarea unui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
replicile Gurii într-o serie de tensiuni și de ambiguități: tensiune între familiaritate și solemnitate (tonalitatea frazelor are ceva apropiat și depărtat totodată), tensiune între joc și realitate. După un ritm alert, lentoarea trebuie să apară ca o marcă a solemnității. Aș vrea ca publicul să știe că e vorba despre un joc (evocarea unui mort), dar aș vrea și ca acest Joc să-l miște, să-l emoționeze până-ntr-atât încât să se întrebe dacă nu cumva, în spatele lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să atârne rochiile aurii”. Aidoma manechinului de răchită cu frumusețea lui descărnată, eliberată de lestul materiei. Ca și cum pentru Genet - ca, de altfel, și pentru Craig - nevolnicul trup de carne al actorului ar fi fără doar și poate strivit sub povara solemnității cerute de teatru. Într-o scrisoare către Pauvert 1, devenită prefața piesei Cameristele, Genet își punea problema actorilor, în care vedea niște ființe mult prea marcate de natura lor umană, prea disponibile și prea distrate pentru a fi capabile de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
merg; merge; milostenie; minune; mod de îmbogățire; monument; mulțime; moschee; pace sufletească; papă; patriarh; păcate; pictură; picturi; pisică; politică; post; povață; propagandă; puritate; regăsire; reguli; Roma; rugăciuni; rural; Saint Sulpice; sapă; din sat; scăpare; scîrbă; sensibil; sfinții; ceva sfînt; siguranță; solemnitate; special; speranță; spiritual; strămoșească; suflet; trepte; țară; unire; varză; veche; vrăjeală; zeitate; zeul minunii (1); 826/189/70/119/0 boală: suferință (90); durere (83); grea (39); moarte (33); spital (29); tristețe (29); cancer (27); necaz (24); rău (19); sănătate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mormînt; mulțumire; musca; muzica; natură sălbatică; nepăsător; neplăcut; nevoie; nimic; odaie; ora; ordine; paradis; pașnic; pătrunzătoare; peisaj; perfect; plictisitor; plimbare; profesor; profund; psiholog; puritate; pustietate; răcoare; recreere; reculegere; relax; repaus; riglă; ritm; sală; în sală; sat; scoală; seara; sfidare; smerenie; solemnitate; speranță; stare; strigăt; SUA; sumbră; sunete; surdină; surzitoare; suspans; susur; școală; șoaptă; tace; taci; taină; tandru; tăcut; tărăboi; telefon; tîlhar; tristețe; un; vacanță; vals; vară; verdeață; viață; voce; a nu vorbi; vouă; vuiet; zare; zboară (1); 801/224/80/144
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
istoric; înmormîntare; jertfă; lampă; lume; luminat; luminoasă; meditare; meditație; melancolie; miros plăcut; mirositoare; mîndrie; moment; nădejde; necaz; noapte, lumină, mort; noapte; nuntă; palpitînd; pană de curent; parfum; parfumată; pat de moarte; portocaliu; preot; priveghi; promite; repulsie; seu; sicriu; simbol; slab; solemnitate; stinge; suferință; teamă; topire; topit; vechi; viață; a vieții (1); 774/126/49/77/0 lună: noapte(115); plină(94); soare(62); stele(45); cer(38); astru(28); lumină (26); timp(18); stea(17); an(14); liniște(12); mare(12
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cerințele grupelor de vârstă, înclinații, norme de pregătire, interese; principiul perfecționării și înnoirii continue a metodelor; principiul fortificării științifice și terapiei conștiinței maselor, pentru a le ocroti de alunecarea spre forme de patologie socială (superstiții, idei false); cultivarea disciplinei și solemnității ca principii ale educației adulților; principiul seninătății, al recreației, al umorului; principiul organizării întregului mediu social pe temei educativ (Dumitrescu et alii, 1972). Pornind de la aceste principii, autorii înfățișează un pachet impresionant de metode utilizabile în activitatea culturală, cele mai multe punând
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cărțile în proză. În cazul textelor babiloniene, se folosește același sistem de accentuare pentru toate cărțile. Principalele funcții ale accentelor: 1. indică inflexiunile muzicale ale textului biblic în cazul lecturilor publice; această cântare avea rolul de a spori frumusețea și solemnitatea textului lecturat; 2. indică legăturile dintre cuvintele textului biblic; accentele ajutau foarte mult la înțelegerea sintaxei textului; 3. indică poziția cuvintelor accentuate; în cadrul sistemului tiberian, semnele majorității accentelor apar deasupra sau sub litera care reprezintă prima consoană a silabei accentuate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]