974 matches
-
sprijin militar necondiționat. Chiar În timp ce noi ținem această adunare, la Veneția se semnează tratatul de armistițiu dintre Serenissima și Mahomed al doilea. Asta Înseamnă că armatele otomane ies din Încleștarea de pe mare cu venețienii și Își pregătesc drumul peste Marea Neagră. Solia lui Matei Corvinul confirmă această ipoteză. Sunt convins că spionii Ungariei au detectat mișcări ale turcilor care amenință direct această parte a Europei. Am vrut să vă spun tuturor aceste lucruri fiindcă fără să știm ce se Întâmplă În jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să bată În Turnul celor Cinci pagode. Era cel mai puternic mesaj de bun rămas pe care călugării Shaolin i-l trimiteau, peste pădurile adormite. Tobele băteau În ocazii rare. La finalul unui stagiu de antrenament, la sosirea unei Înalte solii sau la primirea unei echipe de luptători care se Întorcea victorioasă din bătălii Îndepărtate. Zgomotul lor ritmic și adânc ajungea până la 30 de kilometri de templu, iar sunetul venea parcă de pretutindeni. Lui Ștefănel i se păru că bătăile tobelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
familie, măria ta, căci Alexandru a pornit În misiune la Istanbul. - Știu, căpitane. E un flăcău de nădejde, pe care farmecele Veneției nu l-au moleșit. În vis Îmi apare ca un viitor logofăt, specialist În politică externă, conducător de solii la marile curți ale Europei. De altfel, talentul pare a fi În familie, căci și viitorul cumnat al domniei tale este ambasador. Ce vești ai de pe Drumul Mătăsii? Întrebarea venise prin surprindere. Oană ezită o clipă, apoi răspunse: - Uzun Hassan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptă. Atelierele făureau arme. Se dezasamblau tunuri, ceea ce Însemna că urmau să fie Încărcate pe nave și trimise la Dunăre. Aveau să fie nu numai bătălii Între oști, ci și asedii de cetăți. Una din ținte era chiar Suceava. O solie cu Însemnele Ungariei intră pe poartă, În sunetele trompeților. Erina Îl văzu pe Pietro coborând de pe metereze și Îi ieși Înainte. - Vești, Pietro? - Da și nu. Nimic despre Cosmin. Dar ne apropiem. - Ne apropiem? Cum adică? - Armata ungară trece Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și să ne rugăm. Și, imediat ce aflăm ceva precis, vom fi În șei. - Îți mulțumesc, Pietro... Mi-ai luminat ziua. Fii binecuvântat. Există o speranță... Pietro se Înclină ușor și urcă treptele spre sala În care aveau să fie primiți solii ungari. Erina așteptă să-l vadă intrat, apoi fugi cât putu de repede la grajduri, unde Îl găsi pe Ionuț, slujitorul de la Murgești. - Ionuț... repede... te duci la Murgești. Îi spui tatălui meu că e vorba de viața lui Cosmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arate că viața e posibilă și În afara Ordinului, că drumul lor de până atunci fusese greșit. - Midhat! spuse, suficient de tare pentru ca războinicul să se ridice și să alerge până În fața lui. - Midhat, alege patru oameni și trimite-i În solie la palatul Topkapî. Să-i ceară sultanului o Întrevedere unde va voi și când va voi el, dar nu mai târziu de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea de a renunța la etichetă și de a trece la comunicarea firească Între doi comandanți de oști. Angelo se apropie și strânse mâna Întinsă de voievod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Primirea solilor Începu aparent În nota obișnuită. Doar opt soli primiseră Încuviințarea de a intra În Sala tronului, ceilalți doisprezece rămânând pe culoar, sub supravegherea străjerilor. Obiceiul de a trimite solii numeroase era al sultanilor și al marilor hani tătari. Solia sosită la Suceava În 12 mai și primită abia trei zile mai târziu era a sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul. Număra douăzeci de soli cu o escortă de cincizeci de spahii. Un alai impresionant și viu colorat, care atrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
colorat, care atrăsese atenția tuturor localnicilor pe Întregul itinerar de la cetatea Chilia până În capitala Moldovei, și, bineînțeles, și pe cea a iscoadelor străine care mișună Întotdeauna acolo unde primejdia de război se apropie. Pentru unele puteri europene sau asiatice, această solie era, poate, o șansă de negociere. Pentru Ștefan nu era decât confirmarea faptului că tratativele nu sunt nici pe departe posibile. Cuvintele solului care desfășurase pergamentul imperial cădeau reci și grele În sala În care, vreme de nouăsprezece ani, voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tăcerea să se aștearnă asupra Sfatului până când ea se transformă, Încet, În neliniște. Spre uimirea tuturor, chipul lui nu trăda nici surpriza și nici mânia. Unii boieri se gândiră că, poate, măria sa se gândise din timp să accepte condițiile unei solii a lui Mahomed, dacă aceasta va veni vreodată. Căci Moldova se afla, de astă dată, În fața unei urgii cum niciodată nu văzuse vreuna din țările europene. Alții Își dădură seama că măria sa abia dacă a auzit cuvintele conducătorului soliei, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unei solii a lui Mahomed, dacă aceasta va veni vreodată. Căci Moldova se afla, de astă dată, În fața unei urgii cum niciodată nu văzuse vreuna din țările europene. Alții Își dădură seama că măria sa abia dacă a auzit cuvintele conducătorului soliei, ca și cum le-ar fi știut dinainte, și că gândurile sale au luat-o cu mult Înainte, spre zări care lor, celorlalți, le rămâneau necunoscute. Iar alții, mai ales căpitanii de oaste, Încercau să nu presupună nimic și să aștepte ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanii de oaste, Încercau să nu presupună nimic și să aștepte ordinele de pregătire a țării de război, căci, după poruncile primite până atunci, nu mai aveau nici o Îndoială asupra hotărârii pe care o luase Ștefan, cu mult Înaintea sosirii soliei turcești. Știau și ei, Însă, că sorți de izbândă nu erau. Chiar dacă aveau să câștige prima bătălie, asemeni lui Vlad Dracula În campania din 1462, aveau să fie nevoiți mai apoi să se retragă, să lupte și iar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În ziua aceea Ștefan nu purta nici un Însemn al puterii, tocmai fiindcă semnele exterioare nu i se păruseră a avea vreo importanță Într-o Întâlnire care nu avea cum să devină dialog. Nu era o negociere și nu era o solie adevărată. Era doar o tentativă orgolioasă de intimidare, ce nu merita osteneala adunării Sfatului domnesc. De fapt, Sfatul fusese adunat pentru ceea ce avea să urmeze. - Care e numele tău, solule? Întrebă domnitorul, cu aceeași curiozitate, ca și cum ar fi fost vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Iusuf, cât de mare crezi că ar fi norocul tău dacă ai părăsi această sală fiind În viață? Solul Îngălbeni. Uciderea solilor era semnul de război al sultanilor. Dar, după cum toată lumea știa, Ștefan nu se sfiise să-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu e nici pe departe stăpânul lumii, nu se poate să nu-și fi dat seama că această solie nu e altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu e nici pe departe stăpânul lumii, nu se poate să nu-și fi dat seama că această solie nu e altceva decât o provocare inutilă. Mahomed a fost Învins la Vaslui, așa cum a fost Învins cu paisprezece ani În urmă În Țara Românească și așa cum a fost Învins cu patru luni În urmă la Șabac. Te-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a fi decapitați. - Mai are cineva preferințe? Întrebă Ștefan, calm. Tocmai spusesem că sunteți liberi. Se mai consideră cineva jignit? Solii dădură din cap negativ și Îngenuncheară, cerând Îndurare. Știau că domnitorul Moldovei nu dă o ceapă degerată pe această solie și că Își dovedise curajul nebun Înfruntând Hoarda de Aur la Lipnic și oastea sultanului la Vaslui. Dar, după ce văzuseră reacția lui la cuvintele lui Iusuf, Înțeleseră că au În față un conducător imprevizibil și crud, asemeni stăpânului lor, Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al Moldovei. Sfatul domnesc se prelungi până târziu În noapte. Se citiră scrisorile de răspuns ale regelui Cazimir al Poloniei, ale lui Matei Corvinul al Ungariei și ale lui Andrea Vendramin, dogele Veneției. Cazimir promitea că va trimite sultanului o solie care să-l Înduplece să renunțe la atacarea Moldovei. Lectura ei provocă un val de indignare, În ciuda precizărilor făcute de logofătul Cânde. Acesta adăugase că poziția regelui nu reprezenta și poziția Dietei poloneze și că regele se făcuse de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
armele sau fără nici o armă. Fanatici ai războiului. Midhat ascultă și Închise ochii. Știa că acea clipă avea să vină. Își amintea perfect cuvintele Marelui Maestru, În ziua aceea Întunecată, la Istanbul. - Midhat, alege patru oameni și trimite-i În solie la palatul Topkapî. Să-i ceară sultanului o Întrevedere unde va voi și când va voi el, dar nu mai târziu de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu ți-a fost străină. Să vii în zilele de sărbători Și pe mormânt să-i pui buchetele de flori. Acum, de ziua ta de sărbătoare, Te sărutăm, îți zicem o urare: Tu la părinți și la bunici să fii solie, Cât vor trăi pe sfânta noastră glie.
De ziua ta by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83177_a_84502]
-
zimțuițe, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zimțuite, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
reapare împreună cu alte patru poezii (Lava, Munții, Copacul, Banchizele) în "Sburătorul" în 1919, unde poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche, Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Luntrea, Solie, Când va veni declinul..., Râul, Umanizare și Înfrângere. Nu toate aceste poezii sunt parnasiene, privesc adică universul exterior impasibil, unele poartă și mărturisirea unui gând propriu, ajung chiar până la romantismul tiradei. De remarcat că în Dionisiacă Ion Barbu anticipează pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ADDENDA ELAN .............................. 66 LAVA .............................. 67 MUNȚII ........................... 67 COPACUL ........................ 68 BANCHIZELE ................... 69 PENTRU MARILE ELEUSINII ....................... 69 PANTEISM ...................... 70 ARCA .............................. 71 ȚI-AM ÎMPLETIT ... ......... 72 UMBRA ........................... 72 DIONISIACĂ .................... 74 NIETZSCHE ..................... 75 PYTAGORA ..................... 75 PEISAGIU RETROSPECTIV 76 FULGII ............................ 78 CUCERIRE ....................... 79 LUNTREA ....................... 80 SOLIE ............................. 81 CÎND VA VENI DECLINUL ....................... 82 RÎUL .............................. 83 UMANIZARE ................... 84 ÎNFRÎNGERE .................. 85 ÎN CEAȚĂ ....................... 86 DRIADA .......................... 87 IXION ............................. 91 RĂSĂRIT ......................... 93 ULTIMUL CENTAUR ........ 93 MĂCEL ............................ 94 GEST ............................... 95 HIEROFANTUL ................ 95 CERCELUL LUI MISS ...... 96 SELIM ............................. 97 CONVERTIRE ................ 100 CÎNTEC DE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
țârâitul, zumzăitul, zbârnâitul și alte vibrații atât de bogate în sensuri, fiecare vietate află vestea despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele lor pline de pulberile drumului străbătut cu destulă trudă, tropoteau spre umbrosul han al oaspeților de seamă. În locuințele cele simple ale greierilor, răbufniră contradictorii zvonuri și reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]