931 matches
-
dată stilul bizantin de la 1 septembrie. Ca urmare, anul 7007 reprezintă anul 1499 și nu 1498. Faptul că biserica a fost sfințită abia la 6 decembrie 1499 (de ziua hramului) se datorează faptului că logofătul Ioan Tăutu a trimis cu solie în Polonia în anul 1497, fiind închis la Liov. Despre construcția acestei biserici vorbește și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
să facă următoarele lucruri: La 20 august 1057 Isaac Comnenul zdrobește sub zidurile Niceei trupele europene trimise de Mihail al VI-lea împotriva rebelilor. La 24 august 1057 Mihail al VI-lea trimite în tabăra rebelilor aflată la Nicomedia o solie a senatului compusă din Teodor Alopos, Constantin Lichudius și Mihail Psellos, promițându-i lui Isaac să-l adopte ca succesor și acordându-i titlul de caesar, iar celorlalți generali rebeli amnistie și importante avantaje. La 31 august 1057 după o
Mihail al VI-lea Bringas () [Corola-website/Science/314800_a_316129]
-
de guvernare nici în fața papei, propunerea i s-a părut nedemnă de un împărat învestit cu putere universală și a respins-o. Isaac al II-lea, crezându-se în siguranță, vrând să-și demonstreze, la rândul lui superioritatea, a aruncat solii germani în închisoare, măsură total gratuită, despotică și trufașă, cu urmări lesne de închipuit. Barbarossa, mâniat și ultragiat și-a îndreptat privirile, în căutare de aliați, spre turci. O importantă problemă politică făcea ca principiile religioase ale cruciadei să fie
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
problemă politică făcea ca principiile religioase ale cruciadei să fie uitate, aplicarea lor fiind amânată pe viitor, când condițiile aveau să o permită. Așșa se face că la curtea sultanului de Iconium, în toamna anului 1189, popseau legații împăratului german, solie bine primită de Kîlîdj Arslan, căruia ofensiva lui Saladin îi ăricinuia o atare neliniște, încât își propunea pentru moment și el să întrerupă djihadul, căutând alianța unui dușman al lui Saladin, indiferent de religia lui. Între timp, Frederic I blocat
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
8 metri. De o parte și de alta a scărilor care duc la monument se află câte un basorelief de bronz cu scene simbolice din activitatea domnitorului moldovean. Într-unul din basoreliefuri este prezentată o scenă în care voievodul primește solia turcilor, iar în celălalt este o scenă în care Ștefan se află în mijlocul oamenilor de rând. Cele două basoreliefuri sunt realizate de sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu.
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
tata” în turcă) a fost un haiduc mercenar sârb, luptător consecvent contra Imperiului Otoman, căpitan al ostii de haiduci din armată lui Mihai Viteazul. Este erou național al Șerbiei și respectat că personalitate militară în România. În 1601, aflat în solie, este arestat de autoritățile (Dietă) maghiare din Cluj, judecat sub motivația de trădare, condamnat la moarte și ars pe rug în cetatea Clujului. S-a născut în jurul anului 1530, în Șerbia, în satul Poreč (actual Donji Milanovac), pe malul Dunării
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
apropiere de Ploiești, la Năieni, reușind să întârzie cu zece zile înaintarea polonezilor, lupta apoi la Sărată, Năieni, pe 20 octombrie la Bucov, pe Teleajen, ca la sfârșitul lunii noiembrie să se afle la Curtea de Argeș. În timp ce se află cu o solie, Babă Novac a fost arestat de Dietă din Cluj (formată din aristocrația maghiară) și condamnat la moarte în Cluj, fiind executat prin ardere pe rug la data de 5 februarie 1601. O statuie a lui Babă Novac se găsește în dreptul
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
lucrul la întreținerea și repararea cetăților, paza la graniță, prinderea vânatului etc. Cheltuielile domniei erau reduse la nevoile curții și ale cetăților, precum și la plata aprovizionării pentru oaste. Se mai adăugau milosteniile domnești pentru biserici ori mănăstiri precum și darurile și soliile trimise în străinătate. Boierii nu erau plătiți, întrucât aveau moșii întinse și bogate, iar puținii funcționari ambulanți (numiți și „rabotnici”, pentru că își crestau socotelile pe răboj) primeau o parte din venitul adunat. Armata din timpul lui Mircea era o oaste
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
turcii din Europa, iar puterile vestice i-au promis suport moral și material. În mijlocul pregătirilor a murit subit, otrăvit se pare de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane. La 2 octombrie 1688 a trimis la Viena o solie, pentru închinarea țării la Imperiul habsburgic. Din solie făceau parte fratele său Iordache Cantacuzino (mare spătar), ginerele său Constantin Bălăceanu, nepotul de frate său (fiul lui Drăghici) și marele comis Șerban Vlădescu. Șerban Cantacuzino a murit la 29 octombrie/8
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
promis suport moral și material. În mijlocul pregătirilor a murit subit, otrăvit se pare de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane. La 2 octombrie 1688 a trimis la Viena o solie, pentru închinarea țării la Imperiul habsburgic. Din solie făceau parte fratele său Iordache Cantacuzino (mare spătar), ginerele său Constantin Bălăceanu, nepotul de frate său (fiul lui Drăghici) și marele comis Șerban Vlădescu. Șerban Cantacuzino a murit la 29 octombrie/8 noiembrie 1688. Ar fi fost otrăvit de frații
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
o dramă în 3 acte intitulată „Păcatul strămoșesc” care urma să fie, după cum anunța „Lumea Nouă” din 18 Fevruarie 1895, prezentată în curând Direcției Teatrului Național” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Solii Păcii(tragedie în versuri), actul I, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 2, 25 decembrie 1900. 'Solii Păcii" (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
în curând Direcției Teatrului Național” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Solii Păcii(tragedie în versuri), actul I, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 2, 25 decembrie 1900. 'Solii Păcii" (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
tragedie în versuri), actul I, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 2, 25 decembrie 1900. 'Solii Păcii" (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul V, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 7, 25
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul V, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 7, 25 mai 1901. Frații (tragedie în 5 acte), fragment, semnat Șt. Petică, în „România Jună ilustrată”, I, 6 și în „Sămănătorul”, II, nr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Se constituie chiar și o orchestră formată din circa 20 de instrumentiști (număr mare pentru acele timpuri!), condusă de un "magister capellae", ca Pietro Busto, Giovanni Battista Mosto, Mateo Foreste. Franco Sivori, trimisul lui Petru Cercel, în 1584, într-o solie la Alba Iulia, pomeneste despre existența a două orchestre. La Alba Iulia, viața de curte punea mare accent pe vestitele întreceri cavalerești, ce cunosc o adevărată înflorire în secolul XVI. Daca este să-i dăm crezare lui Pietro Busto, Sigismund
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
glumei », Kafka ne revelează astfel trăsătura latentă a comicului și anume oroarea acestuia. Din acest motiv, de multe ori, situațiile comice sunt umbrite de dimensiunea lor terifiantă. În mod strict, doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens mai larg, caracterul alegoric al
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
doar de trei boieri: "Ioan Dobru" (8 septembrie 1457-5 februarie 1468), "Toma" (28 iulie 1468-26 august 1474) și Ioan Tăutu (14 apr.1475 - 7 oct. 1503). . Cei mai cunoscuți diplomați moldoveni din această perioadă, menționați pentru modul cum au condus soliile încredințate de domn au fost logofătul Ioan Tăutu și Ioan Țamblac. Diplomația se judecă după rezultate, și rezultatele diplomației lui Ștefan sunt minunate. La 1462-1465 se luptă cu muntenii și e în pace cu turcii, ungurii și polonii; la 1467
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
vecinilor mari, în acest scop încheind „pace trainică și veșnică” cu Matei Corvin, în 1475 și depunând jurământ de vasalitate și credință lui Cazimir al IV-lea, regele Poloniei, la Colomeea, în 1485. În aceeași direcție se înscrie scrisorile și soliile trimise Papei de la Roma și conducătorilor Veneției, cea mai cunoscută fiind solia lui Ioan Țamblac din 1477. Obiectivul principal al politicii externe în această perioadă avea să fie însă încercarea de a asigura integritatea teritorială a Moldovei și independența față de
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Corvin, în 1475 și depunând jurământ de vasalitate și credință lui Cazimir al IV-lea, regele Poloniei, la Colomeea, în 1485. În aceeași direcție se înscrie scrisorile și soliile trimise Papei de la Roma și conducătorilor Veneției, cea mai cunoscută fiind solia lui Ioan Țamblac din 1477. Obiectivul principal al politicii externe în această perioadă avea să fie însă încercarea de a asigura integritatea teritorială a Moldovei și independența față de Imperiul Otoman. „S-a întâmplat ca atunci când toți principii supuși stăpânului (Mehmet
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Radu Popescu: La negocierile de la Câmpulung, lui Brâncoveanu i s-au adăugat și fratele domnului, Mihai Cantacuzino și boierul Constantin Bălăceanu. Generalul Veterani a putut fi înduplecat să părăsească țara spre Brașov, în schimbul promisiunii că Șerban Cantacuzino va trimite o solie formată din rude apropiate care să declare fățiș aderența Țării Românești la partida creștină. În 2/12 octombrie, solii Iordache Cantacuzino, Mihai Cantacuzino, Constantin Bălăceanu și Șerban Vlădescu au plecat spre Viena, însă au fost opriți după o săptămână de
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Cantacuzino, Constantin Bălăceanu și Șerban Vlădescu au plecat spre Viena, însă au fost opriți după o săptămână de Veterani în Transilvania, întrucât împuternicirea nu era îndestulătoare. Șerban Vodă l-a trimis pe Brâncoveanu cu o împuternicire validă, după acordarea căreia solii au putut să-și continue drumul. Între timp, la 29 octombrie/8 noiembrie 1688, domnul Șerban Cantacuzino a murit. Del Chiaro, Cantemir și Radu Popescu au înregistrat zvonul că Brâncoveanu ar fi fost implicat în asasinarea domnului, împreună cu frații acestuia
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
moment de răscruce pentru Constantin Brâncoveanu. A primit informații că o grupare adversă, din care făcea parte și Alexandru Mavrocordat, complota împotriva sa, iar refuzul domnului de a plăti unui muftiu 50 de pungi de bani a agravat situația. O solie condusă de Kuciuk Selin a ajuns la București în aprilie, unde i s-a prezentat domnului firmanul din partea vizirului, în care era invitat să meargă la Adrianopol (unde era stabilită la acel moment Poarta), pentru ca „să sărute poala împărătească”. Curtea
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]