1,274 matches
-
să mi sentoarcă...), prin mărci ale subiectivității, precum interogațiile retorice sau topica afectivă. Cea dea doua caracteristică este reliefată prin structurarea poeziei ca monolog liric ce urmărește fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tencuială / Pe un părete de firidă goală. Prima secvență surprinde condiția neobișnuită a artistului modern, imaginând actul scriiturii întrun uni vers carceral. În acest context, motivul întunericului și motivul singurătății devin simboluri ale condiției umane și, implicit, ale existenței poetului. Solitudinea ființei întrun orizont al nesfârșitei nopți este reliefată prin opoziție cu evangheliștii ce au fost mereu sprijiniți de prezența divină figurată prin simbolurile biblice: taurul, leul, vulturul. Secvența a doua definește poezia care ilustrează estetica urâtului prin simbolul gropii, sugerând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
simbolică a omului înghițit de o balenă. Dezvoltarea scenică a parabolei este foarte modernă, ilustrând „dramaturgia fără eve nimente“. Tema mitică (spaima asumării destinului de către prorocul Iona) este „detur nată“ spre tema mai generală a condiției omului modern careși depășește solitudinea și spaima de moarte. Din perspectiva acestei teme, subtitlul „tragedie în patru tablouri“ poate fi interpretat ca tragedie a destinului, implicând și încercarea omului de al înfrunta, și efortul său de a descoperi un sens al existenței, și nostalgia depășirii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
trilogii - intitulată metaforic Setea muntelui de sare - în care este încadrată și piesa Iona, alături de Paracliserul și Matca. Înscrisă în canonul modern al teatrului parabolă, trilogia îl apropie pe Marin Sorescu de marii apologeți ai singurătății: Nietzsche (care formulase aforismul Solitudinea ma înghițit ca o balenă), Camus, Sartre, Heidegger, Emil Cioran. Despre Iona, de pildă, autorul însuși afirmă că este o piesă „despre un om singur, nemai pomenit de singur“. Formele multiple ale solitudinii omului mo dern întro lume ce și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
apologeți ai singurătății: Nietzsche (care formulase aforismul Solitudinea ma înghițit ca o balenă), Camus, Sartre, Heidegger, Emil Cioran. Despre Iona, de pildă, autorul însuși afirmă că este o piesă „despre un om singur, nemai pomenit de singur“. Formele multiple ale solitudinii omului mo dern întro lume ce și a pierdut ordinea și sensul sunt surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diverselor limbaje scenice, de la comic și ironic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
barbă ca a schivnicilor de pe fresce și Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină, descoperă că libertatea e înlăuntrul său, în spirit. Item 3: prezentarea, prin referire la drama studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Formele multiple ale solitudinii omului modern întro lume ce șia pierdut ordinea și sensul sunt surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diver selor limbaje scenice, de la comic și ironic la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ai literaturii: "Caragiale a pictat nastratinesc chipul comic al felului nostru de a fi în lume, pe cel tragic l-a lăsat unor Miron Costin, Antim Ivireanu, Eminescu, profilați pe genul carpatin, dramatic, intransigent, al conștiinței netranzacționale, condamnați adesea la solitudine de propriul neam. Cât despre cel comic, în cheie satirică, râzând până la lacrimi, Caragiale a desemnat pentru totdeauna trăsăturile comice ale conștiinței noastre acomodante (...)". Reamintindu-ne cu subtilă concizie tehnica farsei și parodiei folosite de Caragiale, criticul oferă un foarte
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1989) nu putea să nu denunțe necontenita cabală antieminesciană, denigrarea tip "Eminescu, mon amour", semnată de Mircea Cărtărescu, un infamant text ce colecționează "pe surse" felurite neglijențe fizice, de vestimentaație sau de comportament datorate sărăciei endemice, temperamentului, eredității (hirsutismul!) sau solitudinii poetului care-a prezis, profetic, pizma visceral-anxioasă a detractorilor în Scrisoarea I: "/ Dar afară de acestea, vor cătă vieții tale / Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - / Astea toate te apropie de dânșii ... Nu lumina / Ce în lume-ai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sera spengo, ceea ce s-ar traduce cu "Când cu gene ostenite sting lumânarea...), de unde și umorul involuntar, reperabil și în cazul echivalării expresiei "Ca-n vis" cu come fantasmagoria. Deși "mișcătoarea mărilor singurătate" nu e același lucru cu l'agitata solitudine dei mari, Scrisoarea I este totuși o performanță a traducătorului, la nivelul excepționalului vers l'orologio solo avanza nel cunicolo del tempo. Pe lângă plopii fără soț: emblematicul "cu ale tale brațe reci" nu se recunoaște în con le tue fredde
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
George Calboreanu, cel mai mare Ștefan cel Mare, stingîndu-se în uitare la azilul de bătrîni, Tudorel Popa, Paganelul copilăriei noastre, aruncîndu-se pe fereastră în urma unei crize alcoolice (ca și Furdui!), popularul Amza Pellea se pare iradiat, Constantin Rauțchi, distrus de solitudine și inaniție, Constantin Tănase, dispărut în urma bătăilor din beciurile poliției bolșevice, Emanoil Petruț, stins în singurătate și alcool... Și lista este lungă, lungă, dovedind că moartea nu trebuie batjocorită pe scenă, dacă nu vrei să te batjocorească, la rîndu-i. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ai "celui de-al doilea modernism", postbalzacian, printre care André Gide și, în mod diferit, specific, Marcel Proust. Teoria formulată sub învelișul metaforei cercetează mai ales genul de personaj construit în aria inovată structural a noului tip literar. "Istorii" ale solitudinii și solilocviului, confesiuni care pun în scenă naturi narcisiace, egolatre, romanele "celibatului" caută partea imaterială a existenței, tentînd acea construcție "en creux", în golurile, adîncimea, negativul vieții diurne. Nu cu totul invizibile în romanele clasice, care au fost însă ale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Morgenstimmung, Psalmul de taină). Exegeții au remarcat, în opera argheziană, domesticirea cuvintelor, adecvarea acestora la tragic, sublim, grațios, grotesc, fondul de adâncime, care e al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială murmură: "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă cu profanul (Belșug), fiorul erotic amintește de Zburătorul heliadesc (Lingoare), plasticitatea viziunii este remarcabilă în contacte afective (Creion). Spaima este de ordin pur intelectual
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă din cauza absenței divinității, este copleșit de solitudine, știe că nu va primi răspuns. Divinitatea argheziană își pierde atributele sacre, Arghezi fiind un poet nereligios, al făpturii, al creatului, mai degrabă decât al transcendenței. TEMELE PSALMILOR. a. Singurătatea tragică a omului în univers ("Tare sunt singur, Doamne, și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tristețe este semnificată de vocabularul religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula închisorii, versurile sunt scrise "pe un părete de firidă goală"și exprimă solitudinea și vidul existențial. În beznă ("Pe întuneric, în singurătate") trăiesc doar "florile de mucigai", poetul este părăsit de oameni și de Dumnezeu, de har divin, de inspirație. Din cei patru scriitori biblici lipsește Matei și simbolul său transcedental îngerul. Dar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
materiei. Materia, personificată, devine un lucru concret, iar actul percepției se desfășoară noaptea, timp favorabil reveriei. Strofa I se structurează pe două serii paralele (ploaia singurătatea) care trimit la natură și la eul liric. În versul al treilea se exprimă solitudinea: "sunt singur". În afară de motivul ploii, poezia Lacustră cuprinde și alte motive: al nopții, al golului, al morții, al plânsului, al nevrozei, care la un loc sugerează singurătatea, dezagregarea lumii. Există două planuri: planul exterior (natura, lumea) și planul interior (al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nevrozei, care la un loc sugerează singurătatea, dezagregarea lumii. Există două planuri: planul exterior (natura, lumea) și planul interior (al somnului). Trecerea de la un plan la altul se face prin întoarcere în timp: "mă duce-un gând", iar sentimentul de solitudine este reliefat de sintagma "spre locuințele lacustre". Această răsturnare de perspectivă printr-un raccourci evidențiază teama, stările halucinante. Spaima se adâncește, poetul tresare prin somn, simțind amenințarea morții, izolarea care îl apasă, în timp ce piloții lacustrei se prăbușesc. Orice legătură cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naturii (pastelul), apoi, în profunzimea viziunii poetice se conturează tema morții. Decorul bacovian cuprinde "obiecte poetice" concrete și abstracte: ploaia, urâtul existențial, eșecul, anotimpul crepuscular, agonia, corbul, visul-coșmar, spațiul thanatic, cavoul, cromatica, boala, spleen-ul, târgul de provincie, cimitirul, disperarea, solitudinea, dezolarea, nevroza. Simțindu-se izolat, din cauza imposibilității de comunicare, poetul apelează la mijloace diverse: cuvinte-simbol, cromatică, muzicalitate sugestivă și la două planuri ale existenței: exterior (decor funerar, parc, păsări, copaci) și interior (sufletul trist). Poezia este structurată în trei strofe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
compoziție și în interiorul strofei (primul și ultimul vers din catrenul unu și doi sînt identice). În prima strofă, decorul este reprezentat de: copaci (elemente ale vieții), culorile alb/ negru (simboluri ale morții), "copacii albi, copacii negri" (agonia lumii), parcul solitar (solitudinea), "doliu", "funerar" (moartea). Acumulările de enunțuri nominale au câteva mărci particulare: laitmotiv (alb, negru), refren; câmpul semantic al ideii de moarte (repetiția "Decor de doliu"); repetarea obsesivă a adjectivelor "albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin epitetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al ființei umane între contemplația apolinică și trăirea dionisiacă se rezolvă prin armonizarea lor; ideea devine "muzică a formei în zbor" (Umanizare); 5. Lumea pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă în poezia Nastratin Hogea la Isarlâk, meditație asupra stării de solitudine, în cetatea Isarlâk, simbol al unei lumi mai drepte; 6. Povestea unei iubiri pătimașe a unei tragicomice domnișoare care-și cheamă iubitul din lumea cealaltă, rostind un descântec: "Buhuhu la luna șuie,/ Pe gutuie să mi-l suie,/ Ori de-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sub îngrijirea și editarea lui Titu Maiorescu. TEME ȘI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE a. natura și iubirea tema romantică fundamentală a liricii eminesciene. Elemente frecvente: codrul, teiul, lacul, izvorul, marea, plopul, floarea albastră, buciumul, cornul, femeia-înger, femeia-demon, zburătorul, reveria, visul, solitudinea, voluptatea în Sara pe deal, Povestea codrului, Înger și demon, Dorința, Făt-Frumos din tei, Și dacă..., Lacul, Crăiasa din povești, O, rămâi..., Călin (file din poveste); Luceafărul. Lirica erotică eminesciană cuprinde două etape. Prima etapă este dominată de imaginea optimistă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
III) sau nefericirea îndrăgostitului trădat (Scrisoarea IV și Scrisoarea V). Urmează o perioadă de armonie clasică, în strofe sentențioase (Glossa) și în strofe cu încărcătură filosofică (Luceafărul). Eroul liric eminescian va înțelege lecția de cunoaștere și se va resemna, în solitudinea lui. EMINESCIANISMUL Mihai Eminescu este "omul deplin al culturii românești" (Constantin Noica), este "însăși structura omului universal" (Mircea Eliade). Intenționa să scrie o epopee națională începând cu Dragoș Vodă și mitul lui Zamolxe: Gemenii, Memento mori, Rugăciunea unui dac, Strigoii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Fuga bărbatului implică și mobilitatea soției. Fără un domiciliu stabil și obligată tot timpul să cerceteze, Neacșa migrează din casă în casă și din stăpân în stăpân, câștigându-și existența cu lucrul mâinilor și cu furca de tors. Nesiguranța și solitudinea o aduc în pragul disperării și crede că numai un alt bărbat o poate salva din mizeria extremă în care zace de șapte ani. Întreg discursul femeii se centrează pe această necesitate umană, căsătoria, căci singură și fără părinți nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
unui scenariu spațial prin care autorul-regizor intenționează să restituie viziunea unei lumi fizice în prăbușire, care să anticipeze, prin dublare, decăderea lumii psihice. Cezar Petrescu vede, si aici7, orașul că un hibrid monstruos, ca un spațiu al destrămării și al solitudinii generalizate, expuse fără mască: "... o vară întreaga în infernul de aici... Tot timpul durase o secetă încropita, o arșiță uscată care dogorea din ziduri, încingea tablă acoperișurilor, stăruia până spre miezul nopții. Țocurile se înfundau în asfaltul de gumă... într-
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
desi descrie o lume a disperării, pe care, însă, nu o finalizează brusc precum Dostoievski și nici nu o decodează într-o resemnare violență, precum o face Malraux cu eroii săi. Se adresează unor spectatori utopici ai suferinței melancolice și solitudinii sale. Nicole Parfait îl numește "un disperat metafizic", care "nu este vinovat de crimă lui inaptitudinea pentru viață în raport cu legile eterne -, pentru că nu există astfel de legi. În schimb, este totalmente responsabil, pentru că rațiunea nu este transcendență, ci imanenta ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]