3,952 matches
-
scris doar Ție-Ți aparține!”. Sonetul bisect trădează, prin cuvântul coridă, că Theodor Răpan nu și-a propus, decât pe alocuri, întâmplător, să tindă la atingerea treptei supreme a iubirii: Amor intellectualis Dei. El sună ca un chimval daurit: Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ce-am rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă!// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme...”. Salutând cea de-a 18-a apariție editorială a remarcabilului poet Theodor Răpan, nu ne sfiim să mărturisim că sonetele sale - tocmai prin perfecțiunea tehnică a lor, inumană! - pot stârni o reacție inversă, pornind de la impresia de sațietate, sufocare, până la respingerea acestei mașinării prea bine puse la punct, în care nimic nu scârțâie, nu tremură și nu-ți zgârie urechea
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
extenuau în ritmuri exclusiv matematice’’. Aventurându-se pe creasta prăpastiei dintre ,,tăcerile germinative’’ și ,,cuvântul meteoric’’, Theodor Răpan nu-și trăiește, aidoma lui Mallarmé, ,,cu discreție mandarinatul și asceza’’. Dimpotrivă, le clamează cu energie și nonșalanță de trubadur medieval autentic. Sonetele sale, de un rafinament irefutabil, dau seama despre un poet aflat la apogeul maturității creatoare, stăpân pe o vastă gamă de cadențe lirice, prestidigitator al unor subtile întorsături prozodice cu efecte dintre cele mai interesante. DAN LUPESCU Craiova, 19-27 ianuarie
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
dar de-amarul care-i pe pămînt și de plînsul care-mi stă pe geană și de sărăcia-n care sînt și de jalea mea roșioreană frunzuliță, frunză, frunzuleană, tu nu ai nici milă, nici cuvînt.” Aceste două strofe din sonetul „Am venit la tine” pot fi motto-ul întregii sale vieți de scriitor, pictor, profesor și pauper cetățean al unei localități pe care o iubea, o slujea și, mai presus de orice, își dăruia priceperea tinerilor creatori talentați, dar concetățenii
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
un diptic reunind expresivitatea religioasă cu pârghiile sensibilității laice. Primul voleu al dipticului cuprinde recitalul de poezie religioasă , așezat sub titlul Metanie, Ție, Părinte, conceput ca o scară ce urcă la cer având ca trepte poezia Laudă de Nichifor Crainic, Sonetul 64 de Shakespeare în versiune română, poemele argheziene Omule, Vântule, pământule, Litanii IV, Psalmi, poezia lui Stefan Augustin Doinaș, Symposion, și Bunicuța lui Andrei de Aron Cotruș.Al doilea voleu al recitalului lui Constantin Chiriac Este un Dialog între Eminescu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93085_a_94377]
-
-l pe EMINESCU... La steaua care-a răsărit / Recitindu-l pe SHAKESPEARE... Lumea-ntreagă e o scenă. Evenimentul constă într-un dublu recital susținut de actorul și regizorul Emil Boroghină, ce invită la o nouă lectură a poeziei eminesciene și sonetelor și pieselor de teatru ale lui Shakespeare. Evenimentul este conceput pentru a comemora împlinirea a 125 de ani de la dispariția „poetului-nepereche”, pe de o parte, și pentru a omagia geniul marelui dramaturg englez, pe de altă parte. Cele două recitaluri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93526_a_94818]
-
-Premiul Special Mondial al Radio China Internațional la concursul de cultură chineză, *SICHUAN, PARADISUL URSULUI PANDA” (2007), premiu înmânat în Marea Sală a Poporului de către Vicepreședintele Parlamentului Republicii Populare Chineze. -Premiul MIHAI EMINESCU al Academiei Dacoromâne (2009), pentru volumul de sonete FAGURI SĂLBATICI-Editura SemnE. -Diplome pentru activitatea publicistică (perioada 1993 -1996), acordate de Societatea culturală „Destine”, București; Diploma de Excelență (2011) pentru volumul de versuri ELEGANȚII ATOMI AI FRUMOSULUI- Ed. SemnE; Diploma de investire cu titlul de DOCTOR HONORIUS CAUSA, (2013
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
de țări de pe 5 continente. Prestigiosul Premiu l-am câștigat împreună cu alți 9 concurenți din, respectiv, Germania, Vietnam, Rusia, Maroc, India, Mongolia, SUA, Iran, Italia. Revenind la carte, aceasta va urma o singură linie narativă, dar, având pe flux proză, sonete, haiku-uri, rondeluri, vers liber. Cel puțin, așa am proiectat-o, recunosc, probez un experiment riscant. În stare de finisare este și volumul *Rechini de buzunar*, un bestiar de sonete cu ghilotină și execuții sumare. Este o ieșire cu salt
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
urma o singură linie narativă, dar, având pe flux proză, sonete, haiku-uri, rondeluri, vers liber. Cel puțin, așa am proiectat-o, recunosc, probez un experiment riscant. În stare de finisare este și volumul *Rechini de buzunar*, un bestiar de sonete cu ghilotină și execuții sumare. Este o ieșire cu salt înainte al sufletului, aici, de poet, pus pe picior de război de către tâlharii, hoții, impostorii și închipuiții, atât din vița autohtonă, cât și din vrejul năvălitorilor ori din gașca internaționalistă
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
Acasa > Impact > Istorisire > SONET DE DOR Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de ochii tăi și de ninsoare, Mi-e dor de cerul unei nopți de vară, De zorii care cântă la
SONET DE DOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383155_a_384484]
-
clipe dragi, de-odinioară. Și focul care arde mă frământă, Am ostenit în haina de mister, Doar stelele și luna mai cuvântă Iar eu privesc aievea către cer. În noaptea asta o lumină sfântă Va îmbrăca tabloul efemer. Referință Bibliografică: Sonet de dor / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SONET DE DOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383155_a_384484]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > SONET 18 Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului (trad. adapt.) Nicio zi de vară nu-ți va fi complice când a ta iubire-i suava și dulce mugurești în primăvara legănată-n
SONET 18 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383181_a_384510]
-
shall death brag thou wand’rest în his shade, When în eternal lines to time thou grow’st. Șo long aș men can breathe or eyes can see, Șo long lives this, and this gives life to thee. Referință Bibliografica: Sonet 18 / Mihaela Tălpău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SONET 18 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383181_a_384510]
-
noastră Întâlnire În Cerul al Treilea. Din nou un citat din versurile lui. Se părea că, Într-adevăr, toți membrii Studium-ului Îl prețuiau. Dante roși, cuprins de o văpaie de orgoliu, și era cât pe ce să recite și restul sonetului, dar se Înfrână. Ceva din privirea celuilalt Îl Îndemna să rămână În gardă. Înapoia trăsăturilor de vulpe se ascundeau colții unui lup. Se mărgini să Îi mulțumească scurt. — Mă aflu aici ca să Îți cer un ajutor pentru cercetarea mea, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de pungă. Dar dacă n-aș fi pus șaua pe cal repejor, aș fi din nou În lanțuri. Zarurile m-au trădat iarăși, iar de data asta bătrânul nu vrea să audă de vorbă. Mai cu seamă după ce a citit sonetul acela al meu În care ziceam că vreau să-l văd arzând. Abia dacă am avut vreme pentru o ultimă sprinteneală cu Becchina mea, și iată-mă fugar Într-a voastră cetate a libertății... În care am aflat că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ocrotirii familiei Cavalcanti. Inchiziția numără deja printre procedurile În curs manuscrisul cărțuliei dumitale, Fiore, cu indecentele sale luări În derâdere la adresa fețelor bisericești. Dante rămase impasibil. În fond, se așteptase ca, mai devreme sau mai târziu, cineva să coreleze acele sonete care făceau aluzii la el, cu toate că avusese grijă să le pună În circulație doar În copii anonime. Însă dinaintea acelor ipocriți blestemați nu avea să retracteze nimic. — Se vede treaba că ai mei concetățeni au În privința mea o părere ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inimii. Și așa, în timp ce ruinele erau curățate și cadavrele arse, noi ne-am dus pe litoralul inamic. „Călătoria noastră a fost mai eficientă decât toate tratativele“, a declarat el la întoarcere. „Iată că ne-am întors cu un mănunchi de sonete de dragoste. Nu am câștigat doar teritorii. Cu ajutorul acestor poezii vom putea educa o generație nouă, proaspătă și viguroasă.“ Mașinile de scris țăcăneau, tipografii făceau ore suplimentare, cenzorii au rămas cu mâinile curate și, pe la mijlocul verii, a apărut prima culegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dragoste. Nu am câștigat doar teritorii. Cu ajutorul acestor poezii vom putea educa o generație nouă, proaspătă și viguroasă.“ Mașinile de scris țăcăneau, tipografii făceau ore suplimentare, cenzorii au rămas cu mâinile curate și, pe la mijlocul verii, a apărut prima culegere de sonete. Cu prețul unor compromisuri, nu a trebuit decât să fie înlocuit într-o singură poezie numele meu cu cel al țării, ceea ce a prelungit versul cu două silabe, dar oficialitățile au fost mulțumite. Eram fericiți, pentru că toate sonetele erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
culegere de sonete. Cu prețul unor compromisuri, nu a trebuit decât să fie înlocuit într-o singură poezie numele meu cu cel al țării, ceea ce a prelungit versul cu două silabe, dar oficialitățile au fost mulțumite. Eram fericiți, pentru că toate sonetele erau la cel puțin șaisprezece mâini. Le scriseserăm sub umbrele împreună cu prietenii noștri emigranți, în timp ce savuram vestitele răcoritoare acidulate. După această glumă proastă, înjositoare față de tot războiul și de întreaga clasă superioară, ne făceam planuri și ne imaginam cum voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci cînd traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel, cum aș fi putut traduce cu atîta Împătimire, dată fiind existența-mi searbădă“, Îmi spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule, peste fundalul istoric, aidoma unui peisaj arid pe care se va proiecta existența noastră; cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi știut mai mult decât este autorizat să spună și fără să-și imagineze până la ce punct avea să fie adevărat, Un lucru imposibil nu vine niciodată singur. Cu această fericită frază de încheiere, perfectă cheie de aur pentru un sonet, ajunse și micul dejun la final. Adjutanții curățară masa și duseră vesela și restul de mâncare la bucătărie, Acum mergem să ne aranjăm, nu întârziem deloc, spuseră ei, Așteptați, le-o tăie șeful, apoi, adresându-se primului adjutant, Servește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dispărut o dată cu suflarea lui și a murit, cu iubiții ei cu tot... ...Mereu spiritul lui și nu ochii ei, mereu arta lui și nu părul ei. „Cine a Învățat un tertip rimat să fie Înțelept și să se oprească Înainte de sonetul de aici...“ Cântarea mea, oricât de-adevărată, să te cânte În luni de iunie o mie și nimeni să nu știe că ai fost, o după-amiază, Frum’sețea-ntruchipată. El a scris rândurile acestea Într-o zi când s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să te cânte În luni de iunie o mie și nimeni să nu știe că ai fost, o după-amiază, Frum’sețea-ntruchipată. El a scris rândurile acestea Într-o zi când s-a gândit ce rece vorbim despre „Doamna brună din sonete“, În ce mică măsură ne amintim de ea așa cum ar fi dorit marele bărbat să ne amintim. Căci ceea ce trebuie să fi dorit Shakespeare, dacă a fost În stare să scrie cu atâta disperare divină, era ca doamna lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fost În stare să scrie cu atâta disperare divină, era ca doamna lui să trăiască veșnic... Iar pe noi acum ea nu ne mai interesează... Ironia este că dacă i-ar fi păsat mai mult de poezie decât de femeie, sonetul n-ar fi fost decât retorică exagerată, imitativă, și după douăzeci de ani nu l-ar mai fi citit nimeni... Aceea a fost ultima seară În care Amory a mai văzut-o pe Eleanor. El pleca a doua zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în vederea notării inefabilului. * O dată stăpân pe metoda lui, Rimbaud - asemănător și în această privință cu omul de știință - își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite. Își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric. Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, dacă nu o revizuire - prin extaz - a zilelor enorme ale creațiunii? Este interesant să menționăm o anumită simetrie care apropie faimosul sonet de cea mai grandioasă dintre poemele umane, Apocalipsa sfântului Ioan. Acolo, la fiecare sunet de trâmbiță
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]