1,623 matches
-
atât de entuziaști, încât o convinsese să-i cheme la villa. De altfel, în întreaga zonă, tot ce ar fi găsit Hippolita ar fi fost cantori inspirați de psalmii creștini; muzica aceasta, în schimb, rodul unei fuziuni între ritmuri și sonorități romane și melodii celtice, avea un sunet străvechi, pe ale cărei unduiri fanteziile marcate de păgânism ale domina-ei se puteau desfășura în voie. Ca și Cetegus, ele erau expresia altor vremuri, mai mult chiar, ale unui alte lumii, către care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sensibilitatea ei specială, îmbogățește așadar literatura cu o sensibilitate nouă. 19. ...expresia unui adevărat poet va fi mereu în cea maistrînsă concordanță cu stările de suflet, nu numai din punct de vedere noțional, ci și din punctul de vedere al sonorității. 20. Se poate spune că dintre doi scriitori cu un egal talentnativ, acela va fi mai mare, în opera căruia se va simți mai puternic sufletul poporului și se vor oglindi mai bogat și mai bine realitățile vieții naționale. 21
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mama. Să văd, ai să refuzi pe mama?!. ... Menuetul din Sonata a VII-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare a vieții, ritmuri de eter, rătăcite pe pământ din muzica de sfere, și apoi, acompaniind pianul cu vocea ei gingașă, și atât de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în cârciuma asta. E plină de turci, țâcniți, marțieni. Sunt tot felul de străini pe aici. Știu că nu vorbesc englezește - okay, dar, oare, or fi vorbind vreo limbă pământeană? Vorbesc stereo, cu paraziți radio și interferențe de posturi. Au sonorități de sonar, scârțâit de lilieci, croncănit de pterodactili, tors de pește. Poftim? făcu el. — Ai vândut un milion? S-a destins. Nu se putea citi nimic în spatele zâmbetelui său strâmb. — Fii serios, făcu el. — Păi, cât ai vândut? — Ei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acolo M. Mersenne (1588—1648) și J. Sauveur (1653—1716). Frecvența-etalon a diapazonului a variat simțitor de atunci până astăzi, cu tendința generală frânată din când în când de a crește, datorită dorinței constructorilor de a da mai multă strălucire sonorității instrumentelor muzicale și în special celor de alamă. Un scop asemănător îl urmăresc chiar astăzi unii dirijori de cor „a cappella", când dau cântăreților un ton mai înalt decât cel scris în partitură. Variația frecvenței a putut fi constatată examinând
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
cărora prin turnare li se dă forma unui vas special, suspendat prin fundul lui. Ca material se folosește bronzul bogat în cositor (22% staniu, 2—4% zincr restul cupru), aliaj foarte dur și fragil, dar cu o puternică și bogată sonoritate. Studiul amănunțit al sunetelor clopotelor a arătat că lovitura limbii acestora dă naștere nu unei singure vibrații de bază, peste care s-ar suprapune armonicele respective, ci la mai multe sisteme vibratoare concomitente (fiecare cu armonicele lui), cărora le corespund
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
-i privesc neputincios, fascinat doar de neobișnuita lor prezență. Așa cum altădată, în bodega de pe Apolodor, în picioare, îmi beam berea, copleșit de părăsirea Lumii, absent la cele din jur, ascultând doar glasul clopotelor, urmat de cearta toacelor, un văl de sonorități vechi, știute, toropitoare, voievodale. Era ceasul în care veneau și cei doi orbi să-și soarbă berile. Din cine știe ce perverse porniri ale neputinței, se pipăiau cu limbile pe obraji, parcă se gustau, descoperindu-se cu gingașe uimiri. Îi urmăream dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a cules unele dintre ele, dar că multe au fost create de el însuși, pornind de la observarea pătrunzătoare a clasei în dezvoltare, pe care trebuia s-o audă vorbind pentru a putea scrie despre ea, să-i știe numele cu sonorități sugestive. Lunga listă de nume găsită între manuscrise relevă o preocupare pentru corespondențele dintre persoanle și numele pe care le poartă. O strânsă relație există între principiul structurant al personajului și onomastică. Garabet Ibrăileanu a considerat că numele proprii din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și mai ticăit venerabilul președinte”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p. 225. footnote>. Agamiță Dandanache e bătrânul ramolit, senil, din aceeași categorie cu Leonida. Rică Venturiano evocă „dezinvoltură”, „junețe”, „aventură”. Acest nume și multe altele sunt construite din silabe stridente. Prin sonoritate Ipingescu, Pristanda sugerează inferioritatea, imbecilitatea, iar Cațavencu „ redă perfect pe demagogul latrans”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p. 226. footnote>. Lichelismul, demagogismul, inferioritatea, debilitatea fizică sunt sugerate de nume construite de Caragiale în mod asemănător cu Alecsandri: Farfuridi, Brânzovenescu, Cațavencu, Crăcănel
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
au fotografiat. Pe unii dintre fericiții lui fotografi Îi și Întreabă: „Color, color?“ Și pe urmă e ciudățenia asta a grecului care tot avea chef să repete unele cuvinte românești. Părea să nu fie interesat de sensul cuvântului, ci de sonoritatea lui. L-am mai surprins o dată făcând asta când am oprit Într-un sat să bem apă. A văzut o femeie torcând cânepă și a repetat apoi de trei ori la rând cuvântul „fuior“. Parcă Încerca să denumească obiectul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mâncat Stefan în acest timp au fost conserve din carne de cal. Bărbatul și femeia îl abuzau sexual, apoi îl giugiuleau în cehește cu drăgălășenii perverse, adresate unui copil de cinci-șase ani. Așa se face că Stefan nu mai suporta sonoritățile limbii cehe. Mal l-a adus pe Stefan lui Celeste, i-a servit o relatare milostiv abreviată despre anii pierduți din viața puștiului și a sfătuit-o să-i vorbească în franceză sau să-l învețe engleza. Nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
artiști (Klee, da Vinci, Baudelaire, Mac Avoy, Poussin, Delacroix, Renoir, Monet, Sisley, Braque, Valéry, Steiner, Goethe, Picasso, Brâncuși etc.) aleși să-i fie tovarăși de drum, de inspirație. Printre ele am găsit și o meditație a Vieirei da Silva asupra sonorității culorilor: „Eu nu privesc un tablou, ci îl ascult.“ 87 1. Albumul Ioana, Ed. ALMA, Galați, 1997. PICTURĂ, MUZICĂ ȘI POEZIE Prejudecăți — Ce părere ai despre cei care nu dau nici o atenție îmbrăcămintei când merg la o sindrofie? am întrebat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care să lege Europa de China, se gândi Ștefănel, atunci fără Îndoială China se va revărsa, cu mărfurile ei fascinante și multicolore, acoperind piețele europene ca o mare veselă și Înspumată, plină de idei trăznite exprimate Într-o limbă cu sonorități de zurgălăi. În târg se mai aflau și actori ambulanți, saltimbanci și luptători care, pentru o sumă modestă, se Înfruntau cu Înverșunare În aplauzele mulțimii. Tânărul urmărise atent mișcările lor și găsise unele deosebiri față de tehnicile de luptă fără arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zbuciuma liber și desperat. Nu plângea, nu scâncea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei, e mai zgomotos decât cel perceptibil auzului, și transmisibil altor receptoare senzoriale, altor urechi ale sensibilităței. Glasul deslușit al limbii de bronz, care bătea acum un alt sfert, onest, clar, cumpătat, satisfăcea pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
abia. Ușile erau vătuite, nimic din treburile casei, din întîmplările traiului nu ajungea până la ea. Pianul era închis fiindcă îi făcea rău. Tremura la orice sunet. Nu era un capriciu, era o stare de fapt. Ea însăși nu avea nici o sonoritate. Tot ce-i spuneai o lăsa rece și răspundea abia sau deloc. Primea fără nici un fel de comentariu îngrijirile Elenei, iar ca răspuns tandreței lui Hallipa avea gesturi 87 mecanice, fără de elan. El o trata ca pe un copil alintat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
artiști (Klee, da Vinci, Baudelaire, Mac Avoy, Poussin, Delacroix, Renoir, Monet, Sisley, Braque, Valéry, Steiner, Goethe, Picasso, Brâncuși etc.) aleși să-i fie tovarăși de drum, de inspirație. Printre ele am găsit și o meditație a Vieirei da Silva asupra sonorității culorilor: „Eu nu privesc un tablou, ci îl ascult.“ Prejudecăți — Ce părere ai despre cei care nu dau nici o atenție îmbrăcămintei când merg la o sindrofie? am întrebat-o „electronic“ pe Ioana. — Gazda face o petrecere, se chinuie la bucătărie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să fie împărțite ca recompense oamenilor. Soldații de rând primiră șapte sute de galbeni, în timp ce generalii cei mai înalți în grad primiră între trei și cinci mii. „Ce vreau?“ se tot întreba Mitsuhide. „Să conduc națiunea!“ sosea răspunsul, dar avea o sonoritate găunoasă. Trebuia să recunoască, în sinea lui, că niciodată nu îmbrățișase asemenea nădejdi trufașe, neavând nici ambiția, nici capacitatea necesară. Tot timpul, avusese numai un singur motiv: acela de a-l ucide pe Nobunaga. Dorințele lui Mitsuhide fuseseră astâmpărate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Poha pentru care una din resursele aflate mereu în criză era timpul. Încă nu se grăbea să ajungă sus, întrunirea nu începuse. Urcușul către mansardă deveni după numai câteva trepte un târșâit de picioare, care combinat cu scârțâitul treptelor împrăștia sonorități cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când își clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârșâit, o notă șuierată printre buze, rotiță așezată lângă rotiță, gândurile proiectaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Este vorba, despre acea tendință de curbare imediată a șirei spinării, spre iertătorul pământ, numai cât adie prin preajmă respirația vreunui șef cu ceva putere asupra lui. Devine imediat umil, iar vocea trece, printr-un ciudat fenomen de transformare a sonorității, de la tonul obișnuit, la tonul de milogeală sau uneori se stinge în șoaptă la urechea șefului pentru a-i raporta confidențial ce a spus cutare sau cutărică despre domnia sa. Poate că nu aș fi scris azi cu năduf despre acest
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ochii, o blondă meticulos dichisită - până în vârful degetelor perfect manichiurate în stil franțuzesc - își derula covorașul aderent inscripționat, în întregime, cu logo-ul Louis Vuitton. Mi-a trebuit o secundă ca s-o recunosc. Lulu. Până și numele avea o sonoritate mult prea drăgălașă. Covorașul ei era la mai puțin de treizeci de centimetri de al meu. Care erau șansele ca așa ceva să se întâmple? Oare trebuia să încerc, din nou, să fiu prietenoasă? Nu mă puteam preface că n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
învăluite în ușurătate. Nimic nu se dezvăluie de-a dreptul în lumea asta, iubitul meu.” Alteori îi vorbea despre unele cuvinte cu puteri magice, așa cum era, după părerea lui, zarifior. „Cuvânt straniu, venit cine știe de unde, iubitul meu. Are o sonoritate italiană, dar l-am descoperit într-un cântec cântat de o fată mare, anume adusă ca să-mi vegheze somnul, când eram mic și bolnav. Cânta ușor, ca pentru ea. Și sunetele veneau ca o boare prin întunericul odăii. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
precum rastafari sau națiunea islamului . Cafenea mică. . Joc de cuvinte intraductibil. În engleză, men Înseamnă și „oameni“ și „bărbați“. . Companie care se ocupă cu vînzarea mașinilor second-hand. . În engleză cuvîntul pentru noi este we, a cărui pronunție repetată seamănĂ cu sonoritatea unui guițat . Minunat (În germ. În orig.) . Han se pronunță ca și hen, care Înseamnă găină, iar cock Înseamnă cocoș FILENAME \p D:\POLIROM\2008\Noaptea tot.doc PAGE 248
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și pentru sine. Prin acest demers posibilitatea destabilizărilor în interiorul mundanului de zi cu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care, totodată, poate să ne deservească. înainte să fi căzut în asemenea reflecții banale, ajunseserăm însă la Gara de Nord, intrând într-o cu totul altă stare - de exaltare. Solemnitatea ce mi s-a părut că totdeauna o degajă această construcție modernă, sonoritatea pașilor noștri, pierzându-se în sonoritatea celorlalți pași, vibrația sufletească a mulțimii ce se adunase mi-au ridicat obișnuitul nod în gât, deși abia apucasem să văd uniformele verzi-albastre și chipiele ostașilor - unii în picioare, alții așezați pe muchiile vagoanelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]