28,122 matches
-
fratele vitreg al țarului decedat. Lupta intestină de la Curte nu se stinse deloc prin această decizie. Coroana era prizoniera streliților, care ucidea și lovea, la Moscova și în provincie, ofițerii. Țara era cuprinsă de revoltă. Adversarii lui Petru, mai ales sora sa vitregă Sofia, impuse alegerea, alături de Petru, a unui pretendent olog Ivan. Șapte ani a durat această dualitate, Sofia fiind, de fapt, regentă și atotstăpînitoare, rău sfătuită de amantul ei Golițîn. Și, în plus, Sofia nu se pricepu să-și
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
Americii, apar ,,în scenă" protagoniștii, așa cum sînt ei în realitate. Ea/ Catherine Zeta-Jones - egolatră, suficientă, capricioasă, stupidă. El/ John Cusack! însingurat, vulnerabil, deprimat, dependent de tranchilizante. Relieful ,,dramei" îl dau însă personajele secundare. Amantul/ Hank Azaria - obtuz macho ,,de coloratură". Sora eroinei/ Julia Roberts - modestă și docilă inițial, ogolioasă și eficientă pe parcurs. Adică în desfășurarea intrigii care o propulsează în prim plan, respectiv într-o tandră, dar năbădăioasă idilă cu propriul cumnat, astfel recuperat. Evident, în ecuație intră și farmecul
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
gramofon cu pîlnie; His Master's Voice. Primul care intră e Colonelul Arghir, în ținută de militar, la braț cu soția lui Teodora. Sînt urmați de Ana, frumoasa fecioară ce poartă o pelerină albă cu cruce roșie pe spate, uniforma surorilor de caritate din timpul războiului. Catinca, îmbrăcată cu o rochie lungă de culoare mov, simplă, doar cu un pandantiv la gît, e alături de Scriban care poartă frac, plastron alb, papion negru, joben și monoclu. Maria, pictorița, e însoțită de doctorul
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
să detecteze acuzații care să îndrituiască un astfel de proces. În consecință, bîjbîind, continuă o anchetă epuizantă, tot căutînd probe concludente. Și, totuși, nu le găsesc. E acuzat, în fals, de deținere de valută. Se demonstrează că banii erau ai surorii Lenei Constante. I se impută antisovietismul, ceea ce era, atunci, foarte grav. Și chiar că a sabotat prelungirea legii criminalilor de război, ceea ce putea fi interpretat iar ca antisovietism. Era un început de adunare de probe. Încă insuficiente. Dar în 1951
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
uman. Folosit pe post de machiaj, alifia Vadim a început să aibă, însă, efectul sulemenelii intens chimizate: a erodat pielea, iar acum atacă osul! "Pedeapsirea" fostului adulator al Elenei Ceaușescu seamănă cu debila corecție aplicată copilului năbădăios: în timp ce părinții și sora mai mare ies la înghețată, el rămâne acasă cu pisica. în marea lor dragoste față de odraslă, părinții consideră că, totuși, nu e cazul să-i dea mai multe pedepse. Și iată cum Vadim va scăpa, încă și încă o dată, de
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
îi ziceau Tăchiță. Și Veniamin dîndu-se după casă și privind în grajdul în care mai era un cal, și Tăchiță, le văzuse pe cele două fetișcane, pe Lucreția și pe încă una, o vecină, de aceeași vîrstă. Amîndouă rîdeau, - povestea sora Lucreției, sora ei mai mică, aflînd de aceasta de la prietena Lucreției... Asta, prietena, umbla la măgăruș, așa cum, dacă ar fi fost vacă, ai fi putut zice că o mulge. Și Veniamin ar fi văzut-o pe Lucreția rîzînd și bătînd
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
Tăchiță. Și Veniamin dîndu-se după casă și privind în grajdul în care mai era un cal, și Tăchiță, le văzuse pe cele două fetișcane, pe Lucreția și pe încă una, o vecină, de aceeași vîrstă. Amîndouă rîdeau, - povestea sora Lucreției, sora ei mai mică, aflînd de aceasta de la prietena Lucreției... Asta, prietena, umbla la măgăruș, așa cum, dacă ar fi fost vacă, ai fi putut zice că o mulge. Și Veniamin ar fi văzut-o pe Lucreția rîzînd și bătînd din palme
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
surprindă reacții și să-i poată pregăti, în consecință, următoarele mișcări. Genială scena împăcării din final. Distribuirea lui Cornel Scripcaru în Astrov nu este poate cea mai bună alegere. Deși Scripcaru este un actor profund și cu farmec (vezi Trei Surori, de exemplu, în regia lui Alexandru Darie), aici exact acea dimensiune a șarmului și virilității, a masculinității, îi lipsește. Atunci, e greu să crezi că două femei îl iubesc, amîndouă ca pe o șansă chiar a salvării din nimicnicie. Și
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
în stoluri întîmplătoare, iscînd cîte un sunet uscat, viu, prăfos, înainte de a-și lua zborul mai departe; și în fața lui Quentin, domnișoara Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici nu-i fusese soț - nimeni nu știa - așezată astfel, țeapănă, în jilțul drept, tare, atît de înalt pentru ea, încît îi atîrnau picioarele drepte, țepene, ca și cum ar fi avut pulpe și
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa defunctei lui surori, iar soția lui confundă, printr-un concurs de împrejurări, cenușa respectivă cu un praf de supă și o folosește ca atare... Jean Celeste Dimitrescu se joacă, plin de cruzime, cu sufletul cititorului, îl încântă și îl îngrozește alternativ, dar îl
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
Dialogul nu este susținut doar de cei doi, există și unul generat de notele de subsol unde intervin alte voci, a autoarei dar în alt registru (povestind, de pildă, o anecdotă plină de tîlc despre "politica struțului") și cele ale surorii și verișoarei sale: " Notele sînt ale autoarei. Cele aparținînd celorlalte două nepoate ale lui M. au mențiunea (N.S.), sora sau (N.V.), verișoară autoarei". Devenite personaje, sora și verișoară contribuie la producerea textului, iar acest artificiu este și o iscusita punere
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
voci, a autoarei dar în alt registru (povestind, de pildă, o anecdotă plină de tîlc despre "politica struțului") și cele ale surorii și verișoarei sale: " Notele sînt ale autoarei. Cele aparținînd celorlalte două nepoate ale lui M. au mențiunea (N.S.), sora sau (N.V.), verișoară autoarei". Devenite personaje, sora și verișoară contribuie la producerea textului, iar acest artificiu este și o iscusita punere în abis a întregii cărți. Punctul lor de vedere este diferit (că și cel al autoarei față de unchiul său
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
povestind, de pildă, o anecdotă plină de tîlc despre "politica struțului") și cele ale surorii și verișoarei sale: " Notele sînt ale autoarei. Cele aparținînd celorlalte două nepoate ale lui M. au mențiunea (N.S.), sora sau (N.V.), verișoară autoarei". Devenite personaje, sora și verișoară contribuie la producerea textului, iar acest artificiu este și o iscusita punere în abis a întregii cărți. Punctul lor de vedere este diferit (că și cel al autoarei față de unchiul său, de cărțile acestuia, de lumea în care
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
trăiește într-o cheie orgiastică, precum într-o supremă acuplare cu natura ce-l izbăvește de griji, îi insuflă, cum ar spune Blaga, o puritate păgînă: Nimic mai plăcut decît să stai de vorbă/ cu niște furnici, asemenea copiilor fără surori de la țară,/ și să guști, fericit, dintr-o sticlă,/ simțind cum îți curge prin vene - în sensul invers/ al sîngelui - un alt sînge, o altă viață: lipsită întrutotul/ de umilințe și de neliniști, de obosesii și de amenințări,/ între care
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
vers încolo, e scrisă de Eminescu. O inedită eminesciană fără valoare estetică, dar o inedită, totuși, a poetului. Urmează trei scrisori a cărei eroină este Henrietta Eminescu (așa semnează, deși ea era, de fapt, o Eminovici), una a Veronicăi către sora poetului și două ale ei către Maiorescu, în care îl ruga să intervină pe lîngă poet să-i înapoieze cei o sută de galbeni împrumutați (scrisorile sînt din noiembrie 1880). Dar, cum spuneam, cele mai importante documente sînt legate de
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
relevîndu-le nedreptatea și aberația aserțiunilor. Documentele publicate de dl George Muntean relevă - prin ele însele - stupizenia acestor puncte de vedere absurde. Dar să revin la comentarea acestor revelatoare documente. La 2 septembrie 1883, de îndată ce Maiorescu s-a înapoiat în București, sora sa Emilia Humpel îi scria că "îmbolnăvirea lui Eminescu a fost și rămîne pentru mine ceva adînc tulburător". Promitea să trimită, neîntîrziat, 200 de franci și cerea internarea bolnavului într-o casă de sănătate din străinătate. S-a ținut de
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
Missir (e cel din știuta scrisoare în versuri a lui Caragiale: "Missiraș sunt în Iași/ Sau în Ieși/ Dacă ieși de la slujbă/ Vin la Cujbă/ Al matale/ Caragiale") îi scrie bucuros lui Maiorescu că a aflat din scrisoarea criticului adresată surorii sale Emilia despre îmbunătățirea sănătății poetului și se angaja să adune repede cotizațiile ieșene pentru luna ianuarie 1884. Bucuroasă mult îi scria fratelui său, Emilia Humpel, mulțumindu-i "în special pentru grija afectuoasă pe care i-o arăți. Tot ceea ce
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
iluzii despre proveniența banilor. Și tot Emilia îl vestea pe fratele ei, în iunie 1887, de o recrudescență a bolii poetului, care e departe de simptomele de acum patru ani, dar, oricum, e bolnav și e stabilit în Botoșani la sora lui Henrietta ("nebuna de soră-sa"). Despre aceasta confirma și cineva de la Botoșani la 9 iunie 1887 ("Eminescu revenit boala. Tăcut și nesimțitor"). Sînt, apoi, în ediție, scrisori dintre Maiorescu și editorul Socec în legătură cu noua ediție a poeziilor marelui poet
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
tot Emilia îl vestea pe fratele ei, în iunie 1887, de o recrudescență a bolii poetului, care e departe de simptomele de acum patru ani, dar, oricum, e bolnav și e stabilit în Botoșani la sora lui Henrietta ("nebuna de soră-sa"). Despre aceasta confirma și cineva de la Botoșani la 9 iunie 1887 ("Eminescu revenit boala. Tăcut și nesimțitor"). Sînt, apoi, în ediție, scrisori dintre Maiorescu și editorul Socec în legătură cu noua ediție a poeziilor marelui poet, Maiorescu angajîndu-se să facă corecturile
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
penei de cocoș" a jandarmului ungur din Transilvania, până la fiorii pe șira spinării iscați de bulanul milițianului (român, de data aceasta) resimțit de oricine a trăit sub comunism, de la cruzimea prostească a tablagiului din armată până la desconsiderarea suverană a cutărei surori de spital, uniforma a fost la noi simbolul puterii discreționare. (Las deoparte rasa călugărească și sutana preoțească, pentru că rolul lor e mult mai complicat). După vreo zece ani de timorare, asistăm acum la reînscăunarea tiraniei uniformei în viața publică românească
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
Maiorescu nu-și ia răspunderea să schimbe ceva, că transmite un mansucris așa cum l-a primit (găsit) și supraveghează ca tipografia să-l scoată în această formă". Și își reia ipoteza pornind de la un fragment din scrisoarea marelui critic către sora sa, Emilia Humpel. Iat-o: "Poeziile așa cum sînt ordonate, sînt cele mai strălucite". Și autorul nostru deduce de aici: Se referă la orînduirea poeziilor, la arhitectura volumului. Dacă nu-și ia în nici un fel răspunderea îndreptărilor filologice - cum și-ar
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
în care se urmează poeziile lui Eminescu în această primă adunare a lor într-un volum este opera exclusivă a lui Maiorescu". Revenind la ipotezele minimalizatoare ale lui N. Georgescu, apoi, pornind tot de la aceeași scrisoare a lui Maiorescu către sora sa ("Am trimis astăzi corectura ultimei coli (nr. 20)") și socotind că ediția princeps are numai 19 coli plus opt pagini (o jumătate de coală), dl N. Georgescu îl face vinovat pe Maiorescu că a încredințat tiparului o coală în
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
a patra la Liceul Sf. Sava). Cursul superior al liceului le-a frecventat la Paris la vestitul Liceu Henri IV, părinții îngrijindu-se, în capitala Franței, să amenajeze un apartament confortabil, în care s-au aflat aproape simultan la studii sora sa Pia și fratele său Nicolae, sub îndrumarea atentă a mamei lor. Aici, Ion Pillat, frecventator asiduu al librăriilor și anticariatelor, a colectat, citindu-le, cărțile marilor poeți parnasieni și simboliști, pe care îi iubea și, pe unii, i-a
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
altele, a Însemnărilor lui Malte Laurids Brigge (Ed. Univers, 1982), dă la iveală un captivant volum memorialistic Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae. Autoarea, rememorează exact, dar și evocator-afectiv anii săi de formație, de educație sentimentală alături de iubita și regretata sa soră Mioara, stinsă încă în anii de școală. Portretele rudelor, ale oamenilor locului din Vlădenii casei părintești, figurile extraordinare ale unor oameni care-au fost, preoți și călugări în împrejurări și vremuri diferite, cunoscuți în anturajul părintelui său în numeroasele călătorii
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
de spaimă cînd simțea apropierea cuțitului, și mirosul de șoric pîrlit. în gospodăria bunicilor mei materni din Rm. Vîlcea, foarte burgheză, de altfel, asemenea lucruri nu difereau deloc de cele de la țară, din satul ardelean al tatălui meu. Bunica mea, sora și cumnata ei, care locuiau în curți învecinate, își strîngeau părul în basmale groase, își puneau șorțuri uriașe și trebăluiau cot la cot cu sumedenia de femei de serviciu. Se aduceau lemne pentru foc, bucătăriile deveneau un fel de forje
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]