5,168 matches
-
emisiunii lui Robert Turcescu de la B1 TV, care a difuzat de mai multe ori secvență de mai jos. Palada a preferat să răspundă pe Facebook, refuzând să intre în direct în emisiune. „Declarație către B1 TV, că știu că îmi sorb cuvintele pe FB și pe Internet în general: nu vorbesc cu ticăloșii”, a mai scris purtătorul de cuvânt al Guvernului.
Mirel Palada îi răspunde lui Turcescu: Puteam rămâne infirm pe viață by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/33930_a_35255]
-
de diabet și țin un regim sever, dar nu e nimic, ne putem întâlni și sub bolta de viță, cum sugerați în scrisoare, deși iată cum începe un rondel recent: Nu mai pot să beau solarul vin, / Soarele să-l sorb dintr-un pahar, / Cupa nu mai am cui s-o închin, / Strugurele-mi râde în zadar. Îmi pare bine că unui poet tânăr îi plac asemenea versuri desuete ca acele din volumul meu Salcâm uituc 7, adică o formulă clasică
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
celelalte pierzându-se parcă în fondul sonor al vorbăriei lirice ambiante. Și din ele răzbat sugestii demne de atenție. Așa, ultimul distih din "Nuferii" (din 1906) exprimă un gând rostit, mai tarziu, de Lucian Blaga privind paradoxul acestor flori: "Ei sorb în ploaia de lumini/ cu însetate rădăcini /(...)/ noroiul cel adânc din care/ hrănesc de mult zăpadă lor." La Blaga, constatarea similară e bine reliefata de tonul interogativ: Nu știi/ că numai în lacurile cu noroi la fund/ cresc nuferi?" Prin
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
puțin sau mâncând spaghete cu o naturelețe de animal tânăr se mozolește cu ele pe buze, pe bărbie, într-o coregrafie deja cunoscută a porn-ului tradițional cu nubile umectate. Miam, miam. Spre deosebire de sucțiunile cu fidea, juna are rezerve în a sorbi stridiile, lecție de erotism gastronomic superior pe care i-o predă Emma în văzul unor părinți proteguitori și open minded. La o petrecere dată în grădina Emmei, Adèle servește spaghete, iar mediul de artiști gay cu privirile uleioase de amor
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
mereu pusă pe modelat. Și nu e singurul pe care-l are în vedere. Efortul de a îndrepta alte vieți, chin, de multe ori, se întâlnește cu sentimentul zădărniciei, al vieții care-i scapă. Înconjurată de tinerețe, pe care o soarbe cu încântare, se simte nu o dată irosită. „Știu că nu voi lăsa decât amintirea unui gest grațios, asta e totul”. Căutând mai multul, pe cât de dezamăgită, pe atât de severă, se disecă în ample pasaje în franceză, punctează, icicolo, în
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
aventură, identificând situațiile conflictuale cu eficacitatea unui radar ultraperfecționat. Tot ce-și dorea Corto Maltese era să fie lăsat în pace. Universul lui mental nu părea să se întindă dincolo de fotoliul de bambus în care se tolănise ostentativ, fumând și sorbind impasibil din paharul cu băutură aflat la îndemână. E nevoie de tulburarea atmosferei de tihnă încremenită pentru ca marinarul să- și abandoneze placiditatea absolută și să ia contact cu lumea înconjurătoare. Falsului nonconformism promovat de eroii deja consacrați ai revistei - Dr.
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
de factură pașoptistă le presupune. Să urmărim, bunăoară, un text alcătuit La moartea lui Cîrlova: "Tu ai urît o țară unde puțini ascultă/ Sau unde-a ta cîntare cu ei nu însoțești;/ Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă/ Sorbind în armonia a cetelor cerești,/ Unde, ostaș, d-aicea acol-ai și grăbit". Fragmentul selectat conține două motive cu o frecvență semnificativă în lirica romantică: 1. motivul neînțelegerii și/ sau ingratitudinii contemporanilor/filistinilor față de poet; 2. motivul apartenenței poetului la patria
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
de vizavi așteaptă mereu se rujează, își privește ceasul plictisită, ceasul ei crescut direct din frunte osul frontal vărgat cu orare se rujează - degetele ei ca două flaute, suflă vîntul în ele degete moi de argint, șade picior peste picior, soarbe cafeaua, ea coborîtă din oglinzi, roșie, întunecată, acoperită de fum semănînd leit cu o locomotivă împăturind cu grijă ziarul în care apare portretul meu de urmărit federal cu cecul nostru comun purtat la gît ca un lănțug la vedere da
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
năucitor, Cu soarele deasupra nemișcat Nemaiînstare Să măsoare Fărăderostul nemuririi. Cerneală Nimic nu e mai înrudit Cu mine decât marea. Apă sărată sunt și eu Închisă între maluri diferite Dar desenate de același zeu, Ca și pe ea Luna mă soarbe Și soarele mă pătrunde Ca să-mi răsară Dintre pleoape în zori, Ca și pe ea Vântul mă răscoală Și mă face valuri Și nori, Ca să curg în izvoară, Ca să mă-ntorc În fiecare undă de cerneală În stare să poarte
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
Chemă și pe Hisafta: - Ce zici, Hisaftă? Nu-i așa că e minerală? avu prudență popa să-i spună el înainte, ca să nu mai pață ce pățise cu Ilie. - Trebuie că e minerală, întări convinsă Hisafta, care era din Ardeal. Mai sorbi și Măriuța, fata lor mai mică, măritată cu popa Radu; și ea fu de aceeași părere. - Ei, finule, înțelegi acuma belșugul ce-a dat peste noi, peste sat? - înțeleg, părinte, mormăi Ilie, cum să nu înțeleg! Hisafta aduse în grabă
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
în lume și chiar de a absorbi, cu interes, evenimentele, care mă așteaptă încă în viitor, pune aripi noi voinței, de a nu mă lăsa copleșită de forța cu care viața mă îndeamnă să mă consider în putere, de a sorbi tot ceea ce îmi rezervă viitorul, a cărui dimensiune s-a micșorat. De aceea îmi vine să consemnez, ca pe o stare de bucurie, conștientizarea că am pășit în mileniul III. Parcă aș fi coborît dintr-un spațiu predestinat înainte de nașterea
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
am pășit în mileniul III. Parcă aș fi coborît dintr-un spațiu predestinat înainte de nașterea mea întîmplată în anul 1910. Am cîștigat în lungul meu drum, toate aspectele esențiale ale vieții, toate capcanele prin care am fost silită să trec, sorbind dulceața prăpăstiilor și depășirea învolburată a chemării lor. Frumusețea graiului românesc am învățat-o de la părinții mei, în atmosfera de bucurie pe care au simțit-o în momentul alipirii Ardealului la România Mare. Mi-au rămas în minte versurile, pe
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
întîmplător paginile ziarului "Dimineața", am citit mărturisirile unor scriitori care consemnau momente esențiale ale întîlnirii lor cu cenaclul condus de marele critic E. Lovinescu. Se înșirau acolo prestigioase mărturisiri ale scriitorilor care frecventau cenaclul aflat în casa marelui critic. Am sorbit cu nesaț fiecare cuvînt tipărit, într-o uimitoare stare de însuflețire. Mi s-a părut că avea loc o minune. Cu o îndrăzneală, care nu îmi sta în felul meu de a aborda, la telefon, o persoană necunoscută am cerut
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
Deodată, roua-mi sparge ochii, Aud tiptil sosind un înger. Caut să scăp de el și-n fugă Mîinile-mi grele mi le-nsînger. Și-o rană e în tot ce pipăi, zidu-i chircit, ușa-i cleioasă, cuiele cresc din dușumele, crinii sorb camera-ntr-o vază Și-n gură simt gust vechi de soare, Creierii-mi ard iar în răsfrîngeri. Deodată roua-mi sparge ochii Și-aud sosind flămînd un înger...
Întîmplare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15675_a_17000]
-
pe ciment o bilă, Rostogolindu-se,-mi țopăie clipa Pe creierii boțiți. N-ai tiv de milă. Rîzi că-s pocnit în creștet cu aripa Gînsacilor. îți folosește trupul, Atîtea-ntortocheri și dîmburi calde, Dacă-l topești, departe,-n ceaiuri fade, Sorbite-n buze blegi, guri fără scrupul, De niște popîndăi, de niște broaște! Ce freacă lacuri limpezi în gargara Lor putredă? Te-afunzi încet în mlaște Găinățate. Fluturii duc seara Să-ți moară între sîni, iar dimineața Scălîmbăie-n patul surpat Paiața
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15936_a_17261]
-
Emil Brumaru Fără-ndemn intrăm în toamna Cîntecului plin de frică. Nici o aripă de înger Aerul nu-l mai despică. Mîna spre pămînt se lasă, Pipăie-ntre ierburi rana Larg deschisă. De sub pietre Șerpi clociți prelingu-și zeama Ce-o sorbim c-o poftă veche Pînă mintea ni se strică. Fără rost intrăm în toamna Sufletului plin de frică...
Clipa cea lentă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15902_a_17227]
-
Emil Brumaru Sînt prea cuminte azi. Mi-e lene Să-ți prind călcîile mirene, Gălbui ca fildeșul de bil Iard șlefuit de-un melc agil. Beau bulion, sorb cești de-oloi Și cast le pun pe sînii goi, Sătul de-atîta tărăboi Făcut de șoldurile-n toi. Și mă întind către o clipă Ce scapă dintre-oglinzi și țipă Că nu se vede, nu se simte, Ci doar miroase a
Transcrierea pentru Yvonne (27 iunie, 1998) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16593_a_17918]
-
și-anfetamine, Sînt cuști de sticlă lăptoasă, moale, pline Cu femei blonde, goale, dormind ca niște prunci. Poți să faci dragoste cu care îți convine... Pe urmă Spectatorii,-n halate largi, în dungi, Se strîng în jurul ei și, în genunchi, Îi sorb pe rînd copiii, abia pompați de tine. Și dacă urli și faci spume, pîn-la urmă Îți mai dau una, nouă, la fel de mătăsoasă, Să-ți verși în ea Celulele. Și-Arhaica Angoasă, Pe care Legile și Tații Burduhănoși n-au reușit
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
Emil Brumaru Cît de greu m-am limpezit. Zațul stă pe fundul ceștii Neted, fin, nezdrențuit De cărările caleștii Ce-mi purta viața aiurea. Scapăt și mă-nvolbur totuși! De butucul copt securea Reazăm. Capete de lotuși Nu mai tai. Ci sorb păduri De mesteceni, pipăi scorburi, Ard pe ruguri, ca-n scripturi, Vicii proaspete, vechi morburi, Razele le altoiesc, Cu cosorul ascuțit, Pe trupu-ți dumnezeiesc; Cît de greu m-am limpezit Și de-adînc, momit de spini Mov, și calzi, și dodelini
Transcrierea sonetului lungit la infinit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16507_a_17832]
-
șiret și trup în somnoroasă răsucire. Deși e net și apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe dulceagul hoit. Cu nemiloase guri de orhidee, el prinde-ușor și-ngroapă-adânc. Ei Roua cerului l-au botezat, căci soarbe și silește soarta. Se simte-acum o lamă umilită-n clei, o ramură acidă-n trândavul sublim sau poate-un zimbru magic care paște, cu gâtu-n sus, nutrețul otrăvit. În foișorul lui, îngerul aduce-n ființă floarea aceea care va capta
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
și voi arunca nada la mare adâncime, acolo unde trupul își ascultă propriul ecou ca pe o muzică necunoscută. mă voi dezbrăca de mine însămi cu ușurință lunecătoare și voi merge pe urma sunetului celui mai înalt care-mi va sorbi sângele până la ultima picătură, aceea în care se zbate să se nască, din omida ce sunt, fluturele cu aripi de vis care urmează să fiu. Dorință secretă aș vrea să mă înec în tăcere precum picătura în ocean . să ascult
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
Gregory sau Nunzio, știrb, cărunt, neras, dar cu fața de adolescent, pe-aici, bântuie, pierdut: ,, Unde mi-i casa?’’ „Dove my casa’’? 4. Buzele lui prapline, roșu de roșii de San Marzano, umede tot timpul de Ballantaine’s, vor să soarbă, lent, să-și amintească gustul laptelui matern, veritabilul espresso? Între timp, mărcile de cafea se schimbară-n râșnița lumii, regimurile din Est, la fel, cafeua Illy învinsese, năutul comunist și unii zic tradiționala Lavazza, Nunzio dinăuntru lui Gregory, sâmburele negru
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
o apariție tragică, spre deosebire de Heidegger, care a fost mereu doar comic, tot așa de micburghez ca Stifter, la fel de ucigător de megaloman, un gânditor slab din regiunea prealpină, cum cred eu, tocmai bun pentru ghiveciul filosofiei germane. Pe Heidegger l-au sorbit toți cu lingura, cu o foame de lup, ca pe nimeni altul, decenii în șir, și și-au umplut astfel stomacurile de germaniști și filosofi. Heidegger avea un chip obișnuit, nu unul spiritual, spunea Reger, era un om cu desăvârșire
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
înalță capul, își coboară capul, își vâră mâna dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă în dreapta lui, merge în fața casei, merge în spatele casei, se îndreaptă spre casă, pleacă de acasă, citește, mănâncă, își soarbe supa, își taie o bucată din pâinea (coaptă în casă), deschide o carte (scrisă de el), închide o carte (scrisă de el), se apleacă, se întinde, și așa mai departe, spunea Reger. Îți vine să vomiți. Dacă wagnerienii nu sunt
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
citi fascinația pervers-inocentă a copilului prin ochii căruia este văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată. Cu ochi umezi,/ Cu inima făcînd trans-tara bum!//Sutienul tău mototolit și acru,/ Ham pentru țâța grea de arpacaș,/ Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe/ În magazii obscure de la Iași.// Oh, părul gras
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]