941 matches
-
in România; ale dracului, se țin de chestii sofisticate, situând dama valahă Între protagonistele vieții artistice pariziene. M-am văzut cu Vera L. După ce l-a dat gata pe englezul ei, s-a mutat la Paris; stă Într-o chichineață sordidă la o mansardă din Les Halles, chiar În inima Parisului. Când intri pe o scară de serviciu, te sufocă un miros de putregai și mortăciune, că trebuie să ții mâna la nas ca s-ajungi până sus. Acolo intri direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai mai multă, cu atât obții mai multe favoruri. —Deci Îmi spui că o agentă de presă oarecare voia ca numele clientului ei să apară În ziarul respectiv și În schimb a oferit chestia asta cu Julia Roberts? Părea foarte sordid, dar era fără Îndoială logic. —Exact. Agenta de presă a livrat cu mâna ei stilista către Page Six și apoi a făcut propriile ei cereri de apariții În presă. Ei bine, nu mi s-a părut prea greu. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce? am Întrebat, deși știam cu siguranță la ce se referă. Care-i povestea ta cu domnul Weston? —E complicat. Râse din nou și-și dădu ochii peste cap, dramatic. Aha, ce drăguț. Hai, eu ți-am zis toată povestea sordidă. Cum naiba ai ajuns să ai o relație cu el? Ce vrei să spui cu asta? Nimic, doar că păreți foarte... ei, foarte diferiți. —Cum adică diferiți? Știam exact ce voia să spună, dar era amuzant să-l văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
toată inima, cu credință, pentru totdeauna...". La rândul său, Maud pierduse și ea lupta. "Acum că planurile de căsătorie dăduseră greș, ce avea să se aleagă de ea? Era sortită hazardului, incertitudinii, mediocrității unui viitor odios". Tânăra încheie un târg sordid cu un bancher evreu care îi trezește repulsia: îi va deveni metresă, iar el o va întreține. Astfel, Maud, care avusese aspirații atât de înalte, ajunge pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale, dedându-se unei forme mascate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
e pus deoparte". Gândul că Leslie îi va deschide larg brațele, "pântecul ei lacom" și porțile raiului îl umple de extaz pe tânăr. Din nefericire, în vreme ce el așteaptă Edenul, lui Stingo i se pregătește, fără știrea lui, un coșmar mai sordid decât toate cele de care avusese parte până atunci. Totul părea să fi început așa de bine, totuși... În ziua hotărâtă, plin de voie-bună, tânărul, care se ferchezuise cu grijă, își dăduse părul cu briantină și se parfumase, așa că răspândea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
visa președinte al Republicii, nu ajunsese decât primarul unui târg prăpădit. Tot el, care visa să aibă un șir de servitori care să-l slujească, ajunsese să se însoare cu dădaca. Thierry, în sfârșit, avusese parte de degringolada cea mai sordidă. Împărțea un apartament jegos cu o harpie isterică și, ocupându-se de avorturi, trimitea în fiecare zi pe lumea cealaltă câțiva prunci nenăscuți 194. În societatea anilor '50-'60, acest sentiment al nostalgiei și inocenței pierdute devine atât de larg
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care asociază prezența ortodoxiei prin demnitarii săi cu gusturile eclectice ale noului îmbogățit. Tulburarea resimțită aici reapare la vederea unei capitale care fascinează și deranjează. Bucureștiul zăpăcește vizitatorul cu contrastele sale și este o enigmă prin eclectismul său. Mahalaua sărăcăcioasă, sordidă și plină de noroaie, înseamnă pentru un francez ca Paul Morand prezența Orientului, însă a unui Orient redus aici la starea de negativ al Occidentului: "Mahalaua este regatul ruinelor, este Orientul care nu-și îngroapă cadavrele, care nu-și mătură
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
frust și crud, verosimil precum viața banală a acestui anonim transfigurat ficțional într-un personaj memorabil. Acest nobody exemplar se expulzează violent din propria biografie, trecând printr-un proces extrem de epuizare a furiei sale sexuale, traversând toate etapele degradării și sordidului, până la episodul macabru al intimității sexuale cu o drogată muribundă. Viziunea estetică a acestui roman conectează, într-o manieră dramatică tulburătoare, profunzimea expresiei poetice și duritatea semantică a construcțiilor argotice. Ironic, Bunny Junior poartă cu sine pe tot parcursul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
impregnează de nuanțele întunecate ale unui timp devastat de ciumă, de intrigi politice și mizerie. Acest trecut, pe care autoarea îl aseamănă cu depozit plin cu lucruri ciudate, în jurul cărora se pot contura lumi de cuvinte, a păstrat din istorie sordidul, excesivul și maleficul. Execuțiile publice și decapitarea regelui Charles I rivalizează, ca spectacol, cu orgiile perverse desfășurate în bordel, fiecare dintre cele trei circumstanțe având un rol revelator în expunerea naturii vicioase a puritanilor de frunte ai Londrei. Din întregul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
soldat nu doar cu aproape 10.000 de victime, ci și cu nenumărate traume ireversibile. Un adevărat muzeu al ororii transpare din paginile Tovarășelor de drum - anticoncepționale de proveniență dubioasă, licori din plante și preparate farmaceutice incerte, prezervative găurite, spitale sordide, medici dement-isterici, proceduri medicale barbare, moașe ce operau chiuretaje pe masa din bucătărie cu instrumente infecte, pierderi de sarcină "spontane" cauzate de sărituri de pe dulap, pumni aplicați în abdomen prin pernă, și, deasupra tuturor, veșnica poveste a colegei/ vecinei/ prietenei
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
atroce asupra vieții. Această viziune rămâne permanent activă în nivelul de profunzime al narațiunii, fiind cu atât mai vizibilă cu cât povestea este generată printr-un fel de mărturie directă, asemănătoare însemnărilor de jurnal sau memoriilor. Existența incertă, rătăcirea perpetuă, sordidul, bizarul și inconsistența identitară sunt elemente ce îl plasează pe H. Bonciu în același sferă a imaginarului cu Urmuz și M. Blecher. Vis și cenușă Călătoriile lui Ramses prin lumi periferice, precum sfera boemei sau bordelurile, asigură fluiditate narațiunii și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
latură comună cu poezia voluptuos ironic conjugală a lui Emil Brumaru”, dar într-o perspectivă cumva mai scrâșnită ori mai urmuzian-grotescă. Inventarul cotidianului prozaic nu e cultivat decorativist, cu o complezență neangajantă pentru pitoresc (fie el și un pitoresc al sordidului), ci vehiculează, cu o retorică burlesc-minimalistă, desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la paradigmele imprevizibile ale heterotopiei. Arătate cu degetul, cu simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
structură tripartită are și culegerea de nuvele Vin râmele (1993), care include textele respinse de cenzură la editarea cărții anteriore. Majoritatea narațiunilor se plasează în aceeași formulă mixtă - notația cotidianului și parabola -, de astă dată orientată orientată spre surprinderea aspectelor sordide, kitsch ale realității. Secțiunea Comedii reale prezintă în manieră aparent ilară cazuri bizare și tragice (un caz de schizoidie, în Robertina, un dușman de clasă), Tragedii inventate supun analizei situații existențiale neobișnuite, modelul predilect de personaj fiind insul cu evoluție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
poate fi, așadar, complet lipsită de interes și asta fără a dăuna totuși exercițiului critic, pentru că ea nu servește decât ca pretext: „Așa cum Gustave Flaubert a creat un roman devenit clasic și a făcut o capodoperă a stilului din amorurile sordide și sentimentale ale nevestei unui doctoraș de țară din Yonville-l’Abbaye, de lângă Rouen, așa cum sunt tablourile inspirate din subiecte de importanță minoră, expuse anul acesta, ca Întotdeauna, la Academia Regală, ca poemele domnului Lewis Morris, romanele domnului Ohnet sau piesele
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a doua sînt chiar musulmanii Înșiși: aflat În excursie În Thailanda, pentru a-și Începe lucrul la carte, Houellebecq constată mulțimea turiștilor arabi veniți la “tratament”. Dintr-o dată austeritatea regimului lor de viață i se pare o mare ipocrizie. Cinismul sordid al unora dintre afirmațiile lui Houellebecq este desigur voluntar. Nu se poate omite Însă o remarcă esențială: atitudinea reprobabilă a autorului este o reacție (a cărei formă de manifestare se află la latitudinea subiectului...) la aseptizarea vieții, mentalității, discursului oficial
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al lui Marie Darrieussecq din Schimbarea la trup - sau prin apelul la decalări repetate, puțin perceptibile, un glissando reflexiv, ca la Camille Laurens. Conviețuirea cu sine este de acum dramatică, dacă nu retezată În mod tragic. Cadrul poate fi domestic, sordid sau luxos, dar mai ales burghez: moment În care burghezia Întragă este pusă În chestiune, filistină și avară, Înșelată mereu de societatea spectacolului regizat de un Sistem inexpugnabil și parșiv. În vreme ce burghezul juisează la comandă, alienat, adevăratul sine nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
telefonul... Era detectivul particular care-l caută pe numărul trei; se pare că i-a dat de urmă... Am avut astfel ocazia să recitesc ultimele câteva pagini și am fost tentată să le șterg. Unde-i managementul culinar în amănuntele sordide legate de acea lună blestemată în care am slugărit la italian și la trattoria lui? Ce sens au aceste confesiuni, care mă pun într-o lumină nu tocmai grozavă? Totuși, nu le șterg. Acestea sunt dovezile de care aveați nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și în cele despre „orașul mare”, „enorm”. Un boem, Bacovia n-a coborît, totuși, niciodată sub pragul decenței. Nu l-a descris nimeni rupt, boțit, pătat. N-a locuit, ca alții, în camere proaste, friguroase (decît în Primul Război Mondial), sordide. Nivelul său material a fost cam tot timpul acela de burghez; unul obișnuit cu confortul (îi plăceau căldura, covoarele moi, halatele de mătase, ceainicele de porțelan) și care, din cînd în cînd, dă dovezi de rafinament, sesizînd, de pildă, parfumul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
revizuire a lor cu săptămâni de abandon lipsit de griji și de hedonism pe o insuliță din Egeea sau pe un vârf de stâncă alpină. Acum cu Grace, la doar câteva străzi de Universitatea Columbia, într-un apartament mic și sordid din care nu puteai să vezi nici măcar enormul râu Hudson din apropiere și podurile legându-i malurile, nimic nu-i era familiar. Traducerile din puținele poeme ale lui Cavafis pe care le făcuse cu atâta afecțiune prin anii '30 au
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nu pare a-i solicita (ca intenționalitate) atenția: nici optica deformantă a visului, nici cea în fond mistificatoare a speculației filosofarde. Dimpotrivă, atenția pare a-i aluneca mai degrabă spre concretețea unui real ce se lasă dezvăluit în cele mai sordide detalii: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios / închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" ( Pentru nimic în lume). Este cât se poate de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am mai stins becul / stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (de două zile nu am mai stins becul). Autoclaustrat într-un interior mizer, sordid, "eroul" proiecțiilor halucinante își actualizează de obicei, printr-un proces anamnetic à rebours, detaliile (ordinare sau de-a dreptul grotești) dintr-o existență provincială care îi augmentează angoasa. Exterioritatea, fie ea obiectuală sau umană, îl consumă, în fond, doar în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
consfințită printr-o lege discreditată de textele sale depășite pînă la ridicol și printr-o religie care și-a pierdut vigoarea, o ceremonie între doi soți care nu cred nici măcar în dragostea lor și care alătură consimțăminte reci sau interese sordide." În concepția atît a unora, cît și a altora, în ceea ce George Sand numea, la rîndul ei, "legătura proastă pe care societatea însăși a stabilit-o între cele două sexe", sînt două lucruri caracteristice pentru moravurile secolului: dezvoltarea prostituției, pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
regina pubelelor; mai presus de orice este culmea ororii: mizeria decentă transformată în casă, sub mantia peisagistică a visului mediteranean. Reformulările succesive confirmă importanța asimilării și utilitatea de a integra negația în acest tip de reformulare (pentru primele trei): (Izotopia sordidului) Tema-titlu [ASS] PR cal. neg. un coteț (Pensiunea de familie) (nu este nici măcar) (nici măcar) o groapă de gunoi o magherniță PR. cal. mizeria decentă (este) transformată în casă Semantizarea temei-titlu și deci construirea macrostructurii semantice sînt aici dependente direct de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
rebele", "albe păduri"). Din acest tot, apare totuși o mică categorie ce face excepție, e vorba de "doi sau trei privilegiați". Aici, mai mult, izotopiei referențiale a descrierii persoanelor în vîrstă, i se suprapune o izotopie argumentativă care, dezvăluind partea sordidă și șubrezită a personajelor, nuanțează impresiile date de către narator în propozițiile evaluative (p 2) și (p 3). Astfel, în p 5 și p 6, internii azilului sînt împărțiți în două categorii: "minoritatea celor care se țin bine" și "majoritatea", descrise
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Amintiri dintr-o popicărie, Ucide-mă, fericire și Haltă în paradis, toate demne de interes în ciuda inegalităților, nimic din viața fizică și sufletească sub comunismul opresiv nu lipsește din poezia scrisă de V., Vară de noiembrie fiind doar o recapitulare: sordidul cotidian, rigole murdare, magazine pustii, mulțimi larvare în stațiile autobuzelor, frigul, foamea, „porția/ gramajul dresajului”, întunericul, frica, pânda „gardienilor”, „servitutea continuă a uralelor și aplauzelor”, „eczema abdicărilor fără număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]