962 matches
-
neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească același vis, identic, pe care l-a avut În ziua morții tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cont de asta! Omar se răcise în tot corpul. Nu își mai simțea brațele și nici degetele, uitase de foame și de Eleonor. Când deschise ochii, se văzu stând călare pe scărița din labirint, cu bărbia în piept, ca un spânzurat. Plouase, frunzele erau grele de apă și, din soarele care apunea, mai văzu doar o unghie de văpaie. Timpul lor, în câmp, era altfel. Orașul se schimbase cu totul în toți acești ani de când el venise și, de câte ori se ducea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
veți dovedi, eu sunt sigură, pentru soarta Shahlei Jahed. Dacă pentru ea ați venit, discuția noastră încetează înainte de a începe. Fața i se întunecase și mâinile puse pe brațele fotoliului în care stătea începuseră să îi tremure. Târfa asta trebuia spânzurată încă de acum șase ani! Nu știați? Sunt aici doi copilași gemeni, care au crescut fără mamă. Știu și înțeleg asta, pentru că și eu am crescut un băiat, dar ce mai știu, Aga Malek, vă spun asta în calitate de avocată, e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
von Korff, de la care a cumpărat-o bunicul, prin 1855. Două generații de Nabokovi crescuți cu preceptori și guvernante cunoșteau o anumită potecă din pădurile de dincolo de Batovo sub numele de „Le Chemin du Pendu“, locul preferat de plimbare al Spânzuratului, cum i se spunea lui RÎleev În societate; preferând această poreclă nemiloasă, dar În același timp eufemistică și surprinzătoare (pe vremurile acelea nu erau deseori spânzurați boierii), poreclelor Decembristul sau Insurgentul. Mi-e ușor să mi-l imaginez pe tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dincolo de Batovo sub numele de „Le Chemin du Pendu“, locul preferat de plimbare al Spânzuratului, cum i se spunea lui RÎleev În societate; preferând această poreclă nemiloasă, dar În același timp eufemistică și surprinzătoare (pe vremurile acelea nu erau deseori spânzurați boierii), poreclelor Decembristul sau Insurgentul. Mi-e ușor să mi-l imaginez pe tânărul RÎleev În desișul verde al pădurilor noastre, plimbându-se În timp ce citea o carte, activitate ambulatorie tipică pentru epoca lui, la fel de ușor cum Îl pot vizualiza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
convențională, iar eu Îi Împărtășeam preceptorului sau guvernantei mele bănuiala că un străin misterios a fost găsit spânzurat de plopul care prăsea o specie rară de fluturi. Este firesc ca pentru țăranii locali RÎleev să fi fost pur și simplu „Spânzuratul“ (poveșenîi sau viselnik); dar În familiile de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți să identifice stafia, În ideea că o referire concretă ar fi putut introduce prezența Răului În acea expresie vagă și fermecătoare care desemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
anului 1907 Împreună cu fratele meu și cu mine‚ era Îmbrăcat cu o pelerină neagră byroniană, cu o cataramă de argint În formă de S. În pădurea deasă de la Batovo, În apropierea unui izvor unde se spunea că apare stafia unui spânzurat, Ordo dădea un spectacol destul de stupid și de primitiv, pe care fratele meu și cu mine Îl solicitam de fiecare dată când treceam pe acolo. Cu capul plecat, fluturându-și pelerina Într-un mod straniu, ca un vampir, țopăia În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de): „Clayton“, Miss: „Colette“: Crimeia: , passim. * Cu doici și mătuși: Dachshunds /câini de rasă baset): Danzas, Ekaterina Dmitrievna: Danzas, K.K.: Darul: Diapozitive: Disperare: Dmitri (al 3-lea grădinar): Dobujinski, Mstislav Valerianovici: Dostoievski, F.M.: *Dovezi concludente: Drugie Berega (Alte Țărmuri): Drumul Spânzuratului: Drujnoselie: *Duzina lui Nabokov: *Educația mea englezească: *Educația mea rusească : Egor (grădinar-șef): Elveția: , passim. *Exil: Fersen, Axel: Field, Andrew: Fischer, Elisabeth vezi Graun. Fischer Regina, născută Hartung. Fluturi: vezi Lepitoptera. Florența: Fondaminski, I.I.: Fotbal: Frații (autorului) vezi Nabokov, Kirill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui Nabokov n-a putut să pătrundă În cei cincizeci de ani de comunism (deși elita intelectuală o cunoștea din traduceri franțuzești și din auzite). O jumătate de secol fără Nabokov - iată o situație rușinoasă și regretabilă. ALEX. ȘTEFĂNESCU . Drumul Spânzuratului (În fr. În orig.). Menționăm că notele din subsol aparțin versiunii românești (n. r.). . Formă. (În fr. În orig.). . Jos armele! (În germ. În orig.). . Boierul (În rusă În orig.). . Baset (În germ. În orig.). . Într-o zi o să-l scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În orig.). . Avea rău de mare (În fr. În orig.). . Încă un conte ratat (În fr. În orig.). . Cine e femeia asta? Alungați-o! (În fr. În orig.). . Camera Fantomei (În fr. În orig.). . Nu vorbi de funie În casa Spânzuratului (În fr. În orig.). . Scară secretă (În fr. În orig.). . Audiența s-a sfârșit. Nu mai am nimic să-ți spun (În fr. În orig.). . Nepotului meu, lucrul cel mai frumos din lume - o frunză verde (În fr. În orig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba clopotului. O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia să mă întorc la Ester. Ea era, în acele clipe, tot adevărul meu. Mai adevărată chiar și decât zăpada aceea, chiar decât urmele împleticite din ograda bisericii, chiar decât funia cu care mă jucam. Trebuia să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o privire dojenitoare îl reduse la tăcere, pentru tot restul ședinței, pe temerarul care părea să nu cunoască o regulă de conduită elementară în societate, aceea care ne spune că e lipsă de educație să vorbești de funie în casa spânzuratului. Jenantul incident a avut o calitate, a pus toată lumea de acord asupra tezei optimiste care fusese formulată. Faptele ulterioare aveau să-i dea dreptate. La ora trei fix din zorii zilei stabilite, așa cum făcuse și guvernul, familiile începură să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru longevitate. O dată cu trecerea anilor, sunt tot mai puțin pregătit de moarte. Argumentul sinucigașilor : totul e deșertăciune. Principiul comunist "fiecăruia după nevoi" se aplică probabil numai în lumea celor drepți. Oricum, finalul poate fi doar tergiversat. Săpunul nu dezinfectează funia spânzuratului, ci o face mai alunecoasă. Vârsta a patra are graniță deschisă cu Dumnezeu. Geniile mor întotdeauna prea devreme. Morții nu mai au nimic de spus. Îi rămâne timpului misiunea să-i apere, să-i acuze sau să-i uite. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de jos?! La primul m-am speriat foarte tare. Am crezut că mor de sperietură. și uite că nam murit. La al doilea mi-a fost așa și-așa. Dar erau numai câte unul. Bărbați, amândoi. Acum, că sunt doi spânzurați, ar trebui, dumnezeiește vorbind, să mă înspăimânt. Dar, ai văzut, nu mam înspăimântat deloc. Spun, doar, că e mare păcat că s-a întâmplat, și tot în șura mea, sărăcăcioasă! Păcat de copilă, zic, mare păcat de copilă! Vestea se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-ți dau. Ai și bani? Am. Poftim.Nu mai veni, că ți-l aduc eu, aici. I-l aduse, i-l dădu, și omul plecă la casa lui. Femeia-și văzu de ale sale treburi. Organele avură treabă cu persoanele spânzurate. Erau o fetiță de doi ani și părintele său, de treizeci. Sătenii, restul lumii care se afla pe acolo, comentau, faptul, fără prea mult interes. Nevasta spânzuratului plecase, în urmă cu un an, în Spania, la căpșuni. El, cu odrasla
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lui. Femeia-și văzu de ale sale treburi. Organele avură treabă cu persoanele spânzurate. Erau o fetiță de doi ani și părintele său, de treizeci. Sătenii, restul lumii care se afla pe acolo, comentau, faptul, fără prea mult interes. Nevasta spânzuratului plecase, în urmă cu un an, în Spania, la căpșuni. El, cu odrasla, rămăsese aici. Câte o scrisoare, din partea plecatei; câte un telefon tot mai rar. Până ce, în urmă cu câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să-l cunoașteți pe doctor Agustín Carrión, candidatul guvernamental la președinție. La urma urmelor, probabil că el va fi cel care va trebui să ia hotărârile peste un an. — Și Cáceres? — Vă rog, prietene! Nu vorbiți de funie în casa spânzuratului, râse el, amuzat. Dacă opoziția ajunge la putere, dumneavoastră veți pierde un aliat. Cáceres este un demagog imprevizibil. Lui îi poate fi indiferent dacă vinde țara la prețul de 32 de cenți de dolar pentru un sfert de hectar, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Bernard și doamna aceea are un turban supraetajat ca o pagodă parcă se aude clinchetul clopoțeilor la vila Minovici făceam un popas cînd veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-l ajute În acest joc al lui Împotriva poliției. Atîtea Întrebări rămăseseră pentru totdeauna fără răspuns! Dar cînd poliția Îl interogase efectiv, el n-avusese tăria să mintă. Probabil dacă le-ar fi spus vreo minciună ar fi fost spînzurat... Era timpul ca judecata să ia sfîrșit. 2 — Nu vor reuși să distrugă Tamisa lui Whistler! auzi Rowe un glas. — Îmi pare rău, dar n-am auzit ce-ați spus, se scuză el. — Adăposturile subterane sînt sigure. Bombele nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se oprească locului: vorbea, parcă, de niște seri lungi, petrecute Împreună de doi oameni ce se cunoșteau de multă vreme: „Cel ce va muri e fratele ei“, Își spuse el pentru prima oară. Spionii, ca și asasinii, erau În general spînzurați, și În cazul de față nu se putea face nici o excepție. Hilfe dormea liniștit, În vreme ce afară i se ridica spînzurătoarea... Pășea tiptil, prin camera aceea neutră, spre o ușă Întredeschisă. Anna Împinse ușurel ușa cu mîna și se dădu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
realizat nimic și că e vinovată de asta. Toți vinovații sunt, de fapt, făptași și toți făptașii sunt vinovați. În plus o mai apasă și această țesătură umană - ca un înveliș făcut să mențină căldura din ceainic - formată din asasinați, spânzurați, gazați, împușcați, oameni cu dinții de aur smulși. Servus, Hansi, somn ușor (așa‑l chema pe bărbatul ei, iar fiul poartă același nume). Hans al ei, care e deja mare, nu mai e Hansi, tocmai pleacă de acasă. Păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o corabie... și l-a pus să-i semneze o poliță și să gireze pentru el la bancă pentru o mie patru sute de dolari. Vai de mine, cînd Îmi aduc aminte!... Și i-am spus lui taică-tu: Ăsta merită spînzurat! Cu mîna mea i-aș strînge lațul!“ Și-i zice lui taică-tu, Îi zice cu glasul lui mieros: „Vai, să n-ai nici o grijă, Will! Cum o să te fac eu să pierzi vreun ban“ - cînd el n-avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor“ - am zis. „Oricum, mă bucur c-au scăpat“ - a zis. „A curs și-așa destul sînge. Nu văd la ce-ar folosi să mai curgă.“ Am dat din cap. „Ba eu cred că n-ai dreptate“ - am zis. „Trebuiau spînzurați și-i păcat că n-au căpătat ce-au meritat, dar Îmi pare bine“ - am zis - „de ce-am făcut noi. Dacă-i prindeau, nu mă durea sufletul de ei, dar nu vreau să am pe conștiință sîngele nimănui, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
decât la sat. Eu sunt cel dintâi din "neamul nostru" (ca să folosesc o vorbă a mamei) care nu mai are posteritate, care a descoperit gustul eșecului. N-am simplificat, totuși, prea mult? Între timp, mi-am amintit de sinucigașii găsiți spânzurați, de un copac, în pădure sau înecați în fântână. Ceea ce înseamnă că inclusiv firile aspre pot claca uneori. Doar că n-au lăsat în urma lor nici o explicație. Probabil că nu cultura a descoperit partea noastră fragilă. Ea, cel mult, a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pătrat cu latura de aproape patru metri. Pic. Pic. Sursa picăturilor era ușor de identificat. Primul semn pe care-l văzu Michael a fost umbra mărită fantastic, care dansa șovăielnic în lumina lumânării de pe podea. Era umbra unui corp uman, spânzurat și legat de glezne de un cârlig de carne înșurubat într-o grindă. O mică incizie fusese făcută în gât și din el se prelingea sângele, peste față, prin părul încleiat și în găleata grea de fier care era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]