946 matches
-
să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit până-ți putrezesc oasele aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul nou-nouț, gâfâind pe la colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge și Internatul 2 atât de confortabil cu cărămizile-i aparente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
citim ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul. Cu lupa lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
grei decât corpul. Se balansa ca un hopa-mitică și revenea în poziție verticală. Fericită că nu-și rupsese ceva, a ieșit din casă trântind ușa. O bucată mare din zidul de paiantă s-a prăbușit pe masa din bucătărie. Prin spărtură puteam zări poarta din lemn putred de care se agăța cu disperare tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu ipsos. Vecinii îi spuseseră că m-am încurcat cu o vrăjitoare. Norocul meu a fost că n-a putut sta mult. Mi-a zis doar atât: cu moldoveanca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vreo trei cazane și deci sută-n sută că mai era acolo, avea de stat toată noaptea. — Cazanu-i colea, după moară - Îi explicase din nou tot Costel - uite, treci pe aici, prin curte pe la Industria Locală, vezi că-i o spărtură În gard, treci prin ea și-ai ajuns, găsești ușor după miros. * (HOTEL DE LUX) ...așadar, ori de câte ori, datorită mediului, interlocutorului sau interdicțiilor, decid conștient să nu folosesc decât o parte a trupului sau creierului meu, propria mea identitate personală este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o Întreabă cum să ajungă la cazanul de țuică. Între timp vin și celelalte și-și dau cu părerea asupra celui mai bun traseu de urmat. În cele din urmă una dintre ele se decide să-l conducă până la respectiva spărtură În gardul de tablă garnisit cu sârmă ghimpată. Celelalte rămân În mijlocul curții și chicotesc. După ce trece dincolo de gard, Popescu primește rucsacul din mâinile fetei și mulțumește politicos. Tinerețea lui, vârsta pe care tu o ai acum, el trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care și România? Dar despre România ce știa? Despre el Însuși știa mai mult decât poți Închipui tu citind datele statistice dintr-un anuar privitor la acel an și căutând aproximativ pătura socială și regiunea În care el trăia? Prin spărtura din gardul de tablă se iese pe un maidan pe care se aruncă gunoaiele. Se văd mai multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Către sfârșitul lui septembrie, Într-o după amiază ploioasă de joi, Zare apăru amețit la poarta 1 a liceului, se certă cu portarul care nu voia să-l lase să intre, ocoli gardul de prefabricate și se strecură printr-o spărtură din spatele școlii nimenind chiar sub fereastra atelierului În care se afla Gelu. Maistrul Minea fu bucuros să-l revadă pe Zare, se Îmbrățișă cu el și puse mâna pe o bucată de hârtie pe care scrise un bilet de voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintre aleile pline de noroi până când crezu el că nu mai poate fi ajuns de Zare, În cazul În care acesta s-a trezit și a plecat după el. Ajunse la cămin după ora zece și se strecură prin aceeași spărtură a gardului de prefabricate prin care mai devreme intrase și Zare În curtea școlii. Abia peste o lună primea o altă scrisoare de la Zare care Îl anunța că-și face serviciul militar Într-o unitate de geniu, că speră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de sub tensiune. Partea Întunecată a norului era bolovănoasă și agitată, privirea putea descoperi În cuprinsul ei desene fantastice, o clocăială de trupuri umane sau animale mișcându-se lent sau surprinse și Încremenite În plin efort. În mijloc, norul avea o spărtură mai mare și cerul care se vedea prin ea nu mai era nici albastru din ce În ce mai Închis, cum devenise pe margini, și nici roșietic ca În celelalte spărturi mai mici ale norului, ci alb, alb strălucitor, de parcă Întreaga imagine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lent sau surprinse și Încremenite În plin efort. În mijloc, norul avea o spărtură mai mare și cerul care se vedea prin ea nu mai era nici albastru din ce În ce mai Închis, cum devenise pe margini, și nici roșietic ca În celelalte spărturi mai mici ale norului, ci alb, alb strălucitor, de parcă Întreaga imagine ar fi fost desenată În culori pastel pe o foaie de hârtie și cineva venise apoi și pătase hârtie cu un decolorat foarte puternic chiar În centru. Gelu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și masive, până când avu În față o deschidere destul de largă spre cer. Totul era acum Întunecat, soarele scăpătase sub linia orizontului, dar reuși să recunoască spărtura rotundă din mijlocul uriaș și descoperi că aceasta rămăsese, inexplicabil, tot albă. Cum merge după aceea fără să se Întrebe Încotro sau de ce, pata albă și strălucitoare Îi rămânea tot timpul În centrul câmpului vizual. Putea fi o simplă remanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am lungit oasele pe fânul care mirosea Îmbătător. Mărturisesc că În acele clipe grozave, deși era foarte posibil ca moartea să ne găsească la fiecare clipă, imediat ce m-am Întins În fân și m-am uitat la cer printr-o spărtură a acoperișului am simțit că nu-mi pasă de nimic, nici de moarte, și că aș sta acolo oricât și orice s-ar Întâmpla. Camaradul meu trebuie să fi simțit exact același lucru. Mi-am dat seama de asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de salopete decolorate Îl Înconjură. Coborî treptele scării În timp ce se aude pe culoarele școlii zbârnâitul soneriei și Începe zgomotul specific al recreației. Traversez terenul de fotbal (ce a mai rămas din el), o minge deja Își face apariția, iar din spărturi de cărămizi și căciuli se fac porțile. Aprinzându-mi țigara mă apropii de micul grup subjugat de oratorul ce stă pe ciuci. Și-a reluat Între timp mișcările sugestive ale mâinilor lui butucănoase, desene prin aer și pe pământ, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-o câștig (amintind vag de Ienăchiță Văcărescu și a sa Într-o grădină) sau sugestia destinului nepăsător: Oamenii vin dinspre / O mână care-i aruncă. Pe acest fundal, apare și definiția poetică: Stelele ce n neguri ard / Sunt poate spărturi într-un gard / Prin care noi, de jos / Și ei, înalții, / Ne uităm unii la alții. Pe parcursul volumului, se poate remarca o firească evoluție, o maturizare, la nivelul imaginilor artistice și al expresiei, printr-o tot mai acută interiorizare a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și orfin, vegheată de prezența lui Pan care Spărturi de flaut calcă sub copite / și lasă mângâierea bărbii / caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spaimă din pricina singurătății. Ambiguitatea acestei prime amintiri nu e, probabil, întîmplătoare ― dimpotrivă, mi se pare semnificativă pentru firea mea ― căci, ironie sau nu, fascinația vieții mi s-a dezvăluit într-un cimitir. Îmi plăcea, vara, să mă strecor, printr-o spărtură a gardului, în "Progade", cum i se zicea cimitirului din capătul uliței noastre. Acela a fost primul meu domeniu inițiatic, de care n-am vorbit nimănui. Hoinăream ceasuri în șir printre crucile de ciment, de piatră sau de lemn, unele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
corpului didactic" unde fusesem încartiruiți cei cinci bursieri de la liceul "Spiru Haret". Nu trecuseră mai mult de două săptămâni de când venisem din Lisa. În noaptea precedentă, mă visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi și, tîrîndu-și clopotul prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să mă audă Mali, iar răcnetul meu fioros reușise să sperie întreg internatul. Dimineața, la micul dejun, eram arătat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
speranță nebunească. La nevoie, puteam fugi pe-acolo, dacă nu se întîmpla nimic. M-am urcat pe o masă de stejar, masivă, cu picioare în formă de labe de leu, pentru a încerca să văd dacă ajungeam cu mâinile până la spărtura din acoperiș, și am fost în pericol să cad deoarece îmi sprijinisem piciorul pe un maldăr de chei ruginite. Prima cheie pe care am vîrît-o, nerăbdător, în broască s-a învîrtit cu ușurință. Am ezitat, ca de obicei, să împing
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
foarte serios, mi-a zis: "Felicitări pentru stil". După care a dispărut. Să fi fost prin iarna anului 1939, cred. Ducîndu-mă, în vacanța de Crăciun, în Lisa am trecut pe la livada "unchiului George" din Luncă. Am văzut gardurile distruse, cu spărturi pe unde intrau iepurii, ce roseseră coaja merilor, și cu poarta căzută într-o rână. I-am trimis o scrisoare ca să-i aduc la cunoștință că livada se părăginea. La câteva zile, mi-a sosit în Lisa o telegramă de la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sergentul ținea țeava automatului îndreptată spre interior... Băieți, plasați explozibilul cum și unde trebuie! Se mișcau ca niște spiriduși. Când totul a fost gata, sergentul a șoptit: Plecarea! Armele pregătite și atenție mare! Au ieșit în fugă, îndreptându-se spre spărtura din gardul de sârmă... O rafală de automat i-a făcut să devină una cu pământul... Aista-i rusul tău, Urecheatule. L-ai pălit cu milă. Al meu doarme dus - a remarcat Toaibă. Alte rafale de automat au pornit de-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vine pe urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt automatul și a tras lung secerat. Când vuietul rafalei a dispărut, a auzit o bufnitură... „L-am 52 nimerit. Grijania mamei lui de rus!” - a gândit Urecheatu pornind repede spre spărtura din gard. Când s-au văzut în siguranță, un pitpalac a început să se audă în noapte... Răspunsul locotenentului nu s-a lăsat așteptat. În timp ce se deplasau spre locul de întâlnire, Urecheatu reflecta asupra celor întâmplate în fața magaziei: „A avut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca și nemții să intre în curte și în casă, așa că grajdul ar fi cel mai bun adăpost. La gura podului se găsea o scară. Am urcat ca veverițele și am tras scara sus. Doi dintre noi au făcut o spărtură în acoperișul de stuf, ca să putem vedea ce se petrece în curte și în jur. Ceilalți ne-am așezat în jurul gurii podului, că cine știe? Bănuiala noastră nu a fost fără temei. Câțiva nemți au intrat în ogradă și apoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi, dar pe unde să cobori? Unul din cei doi observatori a dibuit o spărtură sub streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de Vallino, cerul se limpezise, dar pe alocuri pietrele se revărsaseră în șosea și șoferul încetini viteza. - Nu cred că au avut timp să ajungă la adăpost. Probabil că o dată ce s-a dezlănțuit furtuna, s-au refugiat într-una din spărturile peretelui. - Unele sunt largi ca o gură de peșteră, spuse șoferul. Au zărit-o amândoi în aceeași clipă. Probabil că murise de spaimă când trăsnetul căzuse la câțiva pași de ea. Era o femeie în vârstă, cu părul cărunt, tuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]