11,560 matches
-
țopăi prin mijlocul pieței, jucând șotron. Nu de asta. Stai! Te rog, potolește-te! Cum stătea și se sprijinea de el, răsuflarea îi devenea tot mai precipitată, și-n lumina misterioasă cernită dintr-un geam din apropiere, ochii îi păreau speriați de ceva, sau dilatați de așteptare, de bucurie. Un freamăt ciudat trecu prin el, scurgându-i-se în brațe. Lăsându-se în jos, o cuprinse cu-o încordare bățoasă în tot trupul, uitând de durere. Străbătură piața prin orașul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
văzut pe prefect? Hei, oameni buni! strigă Miluță. Cine l-a văzut pe prefectul orașului? Ha? Ce? gâlgâi o voce ca un clopot de biserică. Prefectul!? Burjui! S-a zis cu el! Te pomenești că l-au și arestat, se sperie Miluță. Nu se poate! strigă Cerboaica. Acu un ceas m-am despărțit de el. Ce-a fost am văzut, ce-o veni vom vedea... Cine-o mai apuca. Jigodiilor! Ați intrat în ceasu morții! O să vă jucăm cu călcâiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
amintim cartea de mai sus. În ultimul număr al Revistei teologice din Sibiu s-a spus despre aceste tipuri că sunt tipurile misticei ortodoxe. Noi nu știm ca E. Underhill să aibă o astfel de confesiune. Cred că s-ar speria când ar simți că-l expropriază imperialismul clerical ortodox. Măcar de ar fi pe bună dreptate. De unde se vede că, pe lângă cerescul har - de care suntem convinși că-l au din plin redactorii susnumitei reviste -, se mai cere, chiar în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
au fost onorate, ci amânate până după ce aduce adepți (vroia să mă lămurească și pe mine), însă ea a reușit în câteva luni de apartenență sectantă să se îmbolnăvească de Parkinson: îi tremurau toate, cap, mâini, trup, voce. M-am speriat când am văzut-o, nu-mi venea să cred că e aceeași doamnă instruită și elegantă pe care o cunoșteam. Totul era decăzut la ea: ținuta, sănătatea, spiritul. Așa ceva nu doriți nici celui mai rău dușman. și toate astea pentru
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
la vârsta maturității, se comporta acum ca o adolescentă debusolată de primele izbucniri ale iubirii. De ce vorbea așa ea, cea care îmi lăsase impresia, din tot ceea ce citisem, că își găsise sufletul pereche? - Iartă-mă, Ana, nu vreau să te sperii. Am năvălit așa peste tine, poate aveai de lucru. Ce-ai să crezi acum? Că am înnebunit la bătrânețe! Zâmbește. Un zâmbet amar. Îndoială? Regrete? - N-am fost niciodată un om foarte echilibrat, draga mea. Dar am avut perioade în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dar numai pentru o insesizabilă clipă. Imediat se convertește în alte imagini care își caută un alt făgaș. Dramatică este mișcarea de interiorizare pe care se străduiește să o realizeze "actorul". Prea mult fast, prea multă strălucire în afară îl sperie. Spectacolul suprem al vieții lui este un spectacol interior, care se desfășoară între pereți de oglinzi interioare. Mișcarea de interiorizare ajunge să însemne o mișcare de închidere în sine, care îl costă scump pe "Comedianț". Această interioritate nu este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nimeni nu se alege cu nimic? Primejdia oglindirii este totodată și cea a unei false mărturisiri, prin intermediul imaginilor reiterate dramatic, ceea ce ar putea duce, în exces, la refuz de sine, non-comunicare, vorbărie goală. Distan-ța pe care o implică oglindirea îl sperie uneori și atunci... se preface leneș sau ursuz sau gânditor. Se pierde în spațiu: Rogu-te politicos, nu sta în picioare, Suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) În acest moment poezia încearcă să-și cucerească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai tare) În acest fragment are loc o dublă mișcare poetică: în primul rând, o tentativă de neantizare a realului (înțelegând prin aceasta nu neapărat "vidarea" lui, ci devitalizarea, văduvirea de "duh"), în urma căreia poetul, precum luptătorii din Țiganiada, se sperie de pro-pria "vitejie"; are loc atunci o a doua mișcare, retractilă, absenței conferindu-i-se unele atribute ale prezenței, chiar dacă derizorii și vag romantice. Dar ce anume îl determină pe Emil Botta să invoce Absența? Mai întâi, am văzut, extraordinara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fatal: De multe ori am murit pe scenă, însă niciodată ca acum. (Memorial) Visam să fiu îngropat în cântece, devorat să fiu de monstruoasele cântece. (Unii și alții) Cucerirea supremă a Însinelui poeziei cere sacrificiul unei opțiuni: ...și m-au speriat și cântările și le trec sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin de conținut al tăcerii. CUPRINS Scena și textul ca spații de siguranță 5 I . Între cabotinism și damnare 13 II. Teatrul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de Petruță de la tatăl lui. Niță, aflând despre afacerea pe care o plănuia Cociocoaia, s-a supărat peste măsură, astfel că, într-o seară, a găsit-o prin grădina cu pricina și a strâns-o de gât pentru a o speria. Dar Niță nu a știut cât de scump îl va costa gâtuitul babei. Până atunci fetele roiau în jurul lui Niță, precum albinele la stup. Dar, după acest incident, fetele au început să fugă de el ca de un lup. După
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Se impacientase Teia. Pavel Îi privea Întrebător dar, nu spusese nimic. Noi am decis să fim frați de cruce, spusese Andreea lipindu-și mâna de cea a lui Silviu, apoi depărtând mâna pe fiecare se vedea semnul crucii. Nu te speria, nu este sânge este ketchup. Poate ne lămuriți și pe noi ce semnificație are acest gest, Întrebase și Pavel puțin amuzat. Are o semnificație foarte simplă, tată, noi doi vrem să fim frate și soră. Știi cât de mult mi-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fac semne să mă întorc înapoi că vin și ei. Mă întorc să văd cum e circulația. Se face un gol și în acel moment C.A. sare după mine și mă duce mai mult pe sus înapoi. Era foarte speriat. Îmi zice aproape plângând: Să nu mai faci așa ceva! Mulțumesc pentru iubire! Între timp mașina poliției era deja lângă noi. Era în acel loc o trecere subterană pentru urgențe. Le explic despre ce e vorba și cât de urgentă era
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mai e ceva foarte important. Copiii se nasc din iubire, vin din lumea iubirii și au nevoie de iubire: din toate direcțiile, de la toate persoanele, din toată natura, cultura, arta. Când m-am uitat zilele trecute la el, m-am speriat. Un copil de 5 ani, singur, plin de ură și de egoism, obraznic, impertinent, fără pic de iubire în el. Ce l-ai învățat fetițo?!! Crezi că atunci când va fi capabil să discearnă îți va mulțumi? Gândește-te bine ce
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
bine. Și voi veți fi primii care veți vedea rezultatele. Lumină și Iubire! Zilele trecute am stat de vorbă la bucătărie cu G.V. Eu făceam mâncare la aragaz și el și-a descărcat sufletul într-un fel care m-a speriat. Eu știu cel mai bine cât a suferit și cât am suferit și noi și ne am zbătut să-l ajutăm, dar nu mi-am putut închipui că tocmai el, cel mai darnic și mai săritor dintre toți, să aibă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
plimbau țanțoșe prin fața oglinzii când ușa se deschise. Era mama. Fața ei se făcu albă, apoi roșie. Cu ochii la fete, cu gura deschisă, ea încerca să spună ceva și nu putea scoate nici un sunet. Văzând-o așa, fetele se speriară. − Ce-ați făcut? Rochia mea de mătase, pentru ocazii speciale! Chimonoul adus din Japonia! Cum ați putut? − Mami, dar avem bal și ne trebuie costume și...... − Și voi nu mergeți la bal! Și toată vacanța sunteți pedepsite! Și nu primiți
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
un fel de perucă mare, stufoasă, așezată ca o claie...un fel de câlț creț. Sub acel păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum spre casă, prin întunericul de pe stradă, dau nas în nas cu o femeie bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în nas. La asemenea reacții la costumele lor, Lucy și Shelley fug acasă, se dezbracă fără să fie văzute de bunica și se culcă. A doua zi dimineață, când coboară la micul dejun, fetele aud noutățile pe
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
este asemănător cu sentimentele mele. Întunericul mă înfioară, mă face să mă simt ca într-un cimitir clădit din case pustii, iar copacii seamăna cu niște fantome care bântuie localitatea și care, datorită vântului, produc niște sunete îngrozitoare, care mă sperie și fac să simt cum îmi trec fiori prin suflet, iar inima parcă ar vrea să-mi iasă din piept. Și, mie, mai tare mi-e frig... Așteptarea. Și care-i așteptare? Ea e plină de speranță, căci mă face
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
așa se transmite acest dar, din generație în generație. Generația mea, deja, nu mai primește acele istorii care s-au transmis. Într-o zi, am auzit de la acești bătrânei o istorie destul de interesantă sau o poveste misterioasă cu care-i speriau pe copii. Poate că este adevărată. Satul meu este împărțit pe regiuni, în unul din aceste locuri ale satului, la Florna, sincer nu știu care-i Florna nici acum, la ai mei 18 ani trăiți în acest sat, deci la Florna sunt
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
fluture mare, cu aripi roșii, pătate cu puncte albe și cerculețe negre. Stă nemișcat pe o frunză de hamei sălbatic, ivit pe tufișurile din marginea pădurii. Îl studiază atent, parcă temându-se să mai vorbească. Se teme să nu-l sperie, ori poate că face un efort tăcut, dar intens, de a găsi un loc și acestei ființe aripate într-un univers „de uz personal”, plin de elemente dislocate: mâini, picioare, aripi, ochi, frunze, pietricele colorate, furnici etc., pe un pământ
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
însă să-i dea apă. Cum să dai apă cu sticla unui ied? Încercară să toarne în palmele lui Vlad și să-l apese pe ied cu botișorul acolo, dar tot degeaba. Sărmanul pui se uita cu ochii mari și speriați la fiecare, zbătîndu-se mereu să scape din brațele care-l încolăceau. Ce facem? Nu bea apă! Dacă moare de sete? se tîngui cu lacrimi în glas Ilinca. De,... ăsta-i pui... îi trebuie lapte, nu apă, își dădu cu părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prezența lor acolo, se făcu mic de tot și simți inima bătîndu-i nu în piept, ci în cap. Oare ce-or să ne facă? gîndi el încruntîndu-se. În acel moment, aproape fără să fie observat, apăru Bărzăunul. Venea încet, uitîndu-se speriat în toate părțile, de parcă atunci ar fi căzut din lună. Dînd cu ochii de Virgil, se opri la cîțiva pași și-l întrebă: Și pe tine te-a chemat? Și. Tot pentru... Cine poate ști? Eh, ce-o fi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ochelari fumurii, iar celălalt un fel de barbă scurtă și o mustață parcă făcută cu creionul. Ia stați jos, puștilor, li se adresă blînd străinul cel cu aparatul de fotografiat. Unde ați găsit voi tăblița asta? Ochii copiilor se întoarseră speriați spre tăblița ridicată cu foarte mare grijă de străin. Dar tăcură cu toții mîlc. Înseamnă că de ceea ce se temuseră mai avan tot nu putuseră scăpa! Unde, mă, șobolanilor, nu s-aude? interveni cu glas aspru domnul Nicanor. Lasă copiii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mîlc. Înseamnă că de ceea ce se temuseră mai avan tot nu putuseră scăpa! Unde, mă, șobolanilor, nu s-aude? interveni cu glas aspru domnul Nicanor. Lasă copiii mai încet, zise cu aceeași voce blîndă străinul. Nu vezi cît îs de speriați?... Ce aveți, puștilor, de nu vreți să scoateți o vorbă? Și străinul slobozi un hohot de rîs care umplu toată camera. Se ridică de pe scaun, deschise o mapă neagră și scoase de acolo cîteva batoane mari de ciocolată. Întinse fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu. Numai că, ce? întrebă Ilinca temătoare. Nu... nimic, se feri Virgil de răspuns, am zis și eu, așa... Cum nimic? se amestecă și Vlad în vorbă. Zi ce ai de zis, că doar nu sîntem copii! E ceva de speriat? Ei, de speriat, răspunse calm Virgil. Nu-i nimic de speriat. Numai că, așa zicea moș Vasile, în peșteră nu prea vrea să intre nimeni. De ce? De ce? întrebară toți deodată, făcînd ochii mari. Uite-așa. Cum așa? Spune odată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]