3,995 matches
-
Uniunea Sovietică. Servesc patria! urlase el scurt, după ce își pocnise călcâiele, încremenind în poziție de drepți. Pe fața ofițerului nu se putea citi nimic. Dăduse numai ușor din cap și îi făcuse semn să părăsească încăperea. Nedumerit și chiar ușor speriat, soldatul Boris Godunov salutase și se răsucise pe călcâie, după care ieși din birou. Nu înțelesese nimic din cele întâmplate, ba mai mult, teama lui se întețise, câteva zile mai târziu, când primise un telefon de acasă. Nu-l cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic! țipă isteric Vlad Mihailovici. Sunt sătul până în gât de justificări. Se plimba nervos prin birou, ocolindu-l pe Boris care rămăsese tăcut în picioare. Acesta tocmai îi explicase că nimeni nu mai voia să lucreze sus pe platou. Oamenii speriați, refuzau să mai urce acolo. De o săptămână, lucrările avansau într-un ritm de melc. Și asta numai din cauza bătrânului pe care îl găseau în fiecare dimineață la locul unde săpau ei. Se interesase printre mineri și aflase că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dintr-o dată, se strânsese din toate colțurile pe unde era împrăștiată, adunându-se în fața sa. De partea cealaltă a foii de sticlă, fuioarele colcăiau într-o fierbere drăcească, lipindu-se de aceasta. Scaunul se răsturnă când Godunov sări în picioare speriat. Arătarea nu zăbovi mai mult de câteva momente. Se părea că știe că nu se poate strecura înăuntru. La fel de repede cum venise, dispăru de acolo. După ce își veni în fire, Boris se apropie din nou de fereastră. Din punctul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amândoi de subsuoară. Îl ridicară fără să pară că depun cine știe ce efort, încercând apoi să-l facă să stea pe picioarele lui. Odată terminată această treabă, îl împinseră afară din încăpere. Ce faceți cu el? Unde îl duceți? strigă Pop speriat. Nici unul dintre cei doi nu se sinchisi să-i răspundă. Se mulțumiseră numai să-i arunce din mers o privire înveninată, care spunea foarte clar că, dacă nu își ține gura, va fi lovit cu sălbăticie. Afară era foarte cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dădu drumul. Vlad se dezechilibră și căzu pe podea. Agentul Pohoață, care asista și el la interogatoriu, îl ajută să se ridice înapoi în picioare, după care se retrase tăcut lângă șeful său. Patronul de la Pinforest era de-a dreptul speriat. Avea fața lividă, neînțelegând ce se întâmplă cu el. Încă din clipa când îl văzuse dimineață pe Godunov, aducându-i pe cei doi, legați fedeleș, bănuise că lucrurile luaseră o turnură cu totul nefavo rabilă pentru ei. Nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieșit cartea asta pe care ai găsit-o În ziua cînd te-a adus tatăl dumitale? — Nu-nțeleg. — E foarte simplu. Într-o noapte, la cîteva zile după incendiul de la magazia lui Cabestany, fata mea Nuria a apărut aici. Era speriată. Spunea că cineva o urmărise și că se temea că acel Coubert voia să pună mîna pe cărți ca să le distrugă. Nuria mi-a spus că venise să ascundă cărțile lui Carax. A pătruns În sala mare și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
oră privind în tăcere spre palatul închis, apoi s-au dispersat și, unii mergând pe jos, alții cu autobuzele, alții cu mașinile unor necunoscuți solidari, s-au dus acasă. Ceea ce bomba nu reușise să facă, a făcut manifestația pașnică. Neliniștiți, speriați, votanții infailibili ai partidelor de dreapta și de centru, p.d.d. și p.d.c., își reuniră respectivele lor consilii de familie și hotărâră, fiecare în castelul său, dar unanimi în deliberare, să părăsească orașul. Considerau că situația creată, o nouă bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avut bunătatea să-i amintească faptul că ordinele date armatei, de la începutul blocadei, erau de a nu lăsa să treacă nici un suflet, chiar dacă era pentru a-și salva tatăl de la spânzurătoare sau pentru a naște copilul în casa de la țară. Speriat că luase o hotărâre greșită, care în mod sigur avea să fie considerată ca neascultare flagrantă și, poate, premeditată față de ordinele primite, cu consiliul de război și mai mult decât probabila degradare finală, ofițerul strigă să se coboare imediat bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a spune, Duceți-vă să încălțați pantofii și nu zăboviți, ne grăbim, Nu, nu ne grăbim, chiar nu ne grăbim deloc, negă comisarul, care încă nu spusese nici un cuvânt. Bărbatul se uită la el, acum da, cu un ușor aer speriat, ca și cum tonul cu care vorbise comisarul era în afara celor ce fuseseră stabilite și nu găsi nimic mai bun decât să spună, Vă asigur că puteți conta pe întreaga mea colaborare, domnule, Comisar, domnule comisar, spuse agentul, Domnule comisar, repetă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în a descoperi punctele cele mai sensibile ale nefericitului olandez. Strickland nu folosea pumnalul sarcasmului, ci bâta invectivei. Atacul fu atât de nemotivat, încât, luat pe neașteptate, Stroeve rămase lipsit total de apărare. Te ducea cu gândul la o oaie speriată care aleargă de colo până colo fără nici o țintă. Era uimit la culme. În cele din urmă îi dădură lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lăsam imaginația să se joace în voie cu emoțiile pe care mi le sugerau acestea. Am trecut prin galeria lungă și deodată am dat cu ochii de Stroeve. Am zâmbit, căci înfățișarea lui atât de rotundă și totuși atât de speriată era imposibil să nu-ți stârnească un zâmbet. Dar apoi, când m-am apropiat am observat că are un aer ciudat: jalnic și deznădăjduit. Părea doborât de tristețe și totuși ridicol, ca un om care a căzut în apă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sunt acasă. Fără să mă mișc i-am strigat să intre. A dat buzna în odaie și s-a repezit la masa la care stăteam: — S-a omorât, mi-a spus eu glas răgușit. Ce vrei să spui? am strigat speriat. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi vorbit, dar nu izbuteau să scoată nici un sunet. Gâlgâia prostește. Mi-a sărit inima să-mi spargă pieptul și nu știu de ce m-am enervat: — Pentru numele lui Dumnezeu, vino-ți în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a amuzat. — Aha, înțeleg! Deodată izbucni furios: — Dracu’ s-o ia! O doream. Dar imediat își recăpătă cumpătul și mă privi zâmbitor: — La început s-a îngrozit. — I-ai spus? Nu era nevoie. Știa. N-am spus nici o vorbă. Era speriată. În cele din urmă am avut-o. Nu știu exact ce anume din felul cum mi-a spus acest lucru a avut darul extraordinar de a-mi sugera intensitatea violentă a dorinței lui. Era deconcertant și cam scârbos. Viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o dată: — Nu mai am nevoie de dumneata! Puteți pleca. În ce o privește pe ea, și aici o privi din nou pe Josăphine, ea va rămâne în compania noastră pentru a se verifica ceea ce declară. Josăphine se întoarse spre mine speriată. Mierck îmi arătă unde e ieșirea și se ridică pentru a mă conduce la ușă. Am pus mâna pe umărul lui Josăphine. Câteodată încercăm să facem gesturi atunci când cuvintele nu mai pot spune nimic, dar judecătorul mă împingea deja spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gazda parșiv, poate-poate, că n-am văzut-o destul, zice tânăra actriță, dați și voi o bere pe chestia asta?, îi întreabă Maestrul, care tot negociase cu bătrâna de vânduse, îi tot spusese povești despre frig, vârstă etc., și aia, speriată, vânduse repede, prea repede. Cei doi cumpăraseră toată suprafața (avea și 1.000 de metri de pământ împrejur) la prețul unui apartament cu două camere în București. Un chilipir nesperat. O bere pe zi sau una pe an?, râde Laszlo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și crud, el, cu obrajii roșii ca atunci când ai o criză de tensiune și stă să-ți plesnească ceva. Ea, în blugii subțiri, înghețată toată, strângând o vestă de fâș la piept. Așa arăta el în mai 2005. Singur și speriat. Disperat, dar spunând la televizor că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează să facă Regele Lear. Insomniac, lipsa de somn marcându-l, îmbătrânindu-l mai tare, pungile-i atârnau sub ochi, ridurile se adânceau, sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înghițit orice, a început să culeagă însă hârtiile de prin vârfuri de ierburi, când a ajuns la cincisprezece s-a oprit, le-a mirosit o dată și încă o dată, lacom, deși miroseau a rahat hârtiile alea, s-a uitat în jur speriat să nu-l vadă cineva, a zărit o vizuină în spatele căreia se ridica un munte împădurit și înalt, păduri misterioase începeau brusc, de jos, și urcau până spre vârf, știa el de undeva muntele ăla și nu-și amintea de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
deloc în ochii lui, el îi vede doar spatele lung, alb, cearșaful coborâse spre despicătura feselor, filmul e gata, gândește vârstnicul actor. — Da, poate la tine... Privirea ei mi-a plăcut cel mai mult. Era un înger care nu fuge speriat, ai mai auzit asta? — Nu... Îîî... — Mie așa-mi sugera: un înger - că era blondă, subțire, aeriană - care nu fuge speriat. Învăța ușor tot ce îi sugeram, ți-am mai spus asta, nu fugea adică, mă fermeca ucigător de încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
actor. — Da, poate la tine... Privirea ei mi-a plăcut cel mai mult. Era un înger care nu fuge speriat, ai mai auzit asta? — Nu... Îîî... — Mie așa-mi sugera: un înger - că era blondă, subțire, aeriană - care nu fuge speriat. Învăța ușor tot ce îi sugeram, ți-am mai spus asta, nu fugea adică, mă fermeca ucigător de încet, devenise o femeie, fizic, eu o făcusem femeie, doar fizic, pentru că ea avea în sânge femeia, când o vedeai răsuflând doritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
copil singur, supraviețuise puhoiului, cățărându-se sus, peste chirpici și peste table, plângea înconjurat de ape, dar un jandarm îl salvase, coborâse pe scară dintr-un elicopter care zbura pe deasupra coșmeliei și salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care se culcase pe jos, pe pământul ud, printre broaște și șerpi, spusese cu durere într-un microfon întins spre el: Domnilor aleși, vă poftim lângă noi, să vedeți cum e! Iar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe care l-a avut, a avut un șoc în seara premierei la Regele Lear, s-a urcat noaptea în mașină și a plecat singur, unde a fost?, unde a plecat el în puterea nopții și s-a întors mut, speriat, sfâșiat, n-a mai jucat teatru în fața mea, ca altădată, că știu, juca teatru și acasă, mereu. A venit seara, târziu, și a plâns, a gemut ca un animal. Era negru. Loredana e tot așezată pe fotoliu, în lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu mă ridic amețit în fund, dispozitivul vine înapoi și mă lovește în țeastă, iar aici se termină filmul, o bucată de vreme n-am avut treabă cu ei. M-am trezit mai încolo, îmi dădeau palme și erau destul de speriați. M-am ridicat, am scuturat din cap și m-am urcat din nou în podul teatrului, făcând corecturile cu pricina. Oare astăzi actorii tineri care ies pe porțile școlii ar face așa ceva? Poate că da; eu nu prea cred, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai are putere să facă nici atâta lucru. Sau: Poliția! Dar nimeni nu‑l ascultă. Anna se vede obligată să‑i tragă un șut în testicule, deoarece ea este din principiu împotriva poliției, ca toți anarhiștii, de altfel. Bărbatul tace speriat, se strânge covrig și se leagănă puțin până când se liniștește definitiv. Oricum i‑au luat banii. Anna îl smulge de lângă procurist pe Hans, care tot lovește cu sălbăticie în stânga și în dreapta, și‑l împinge s‑o ia la fugă. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât vremurile de soție de artist pe care le trăiește astăzi, s‑a tot sucit și a tot tras de ea încoace și‑ncolo, ceea ce n‑a adus nici o îmbunătățire, ci mai degrabă o înrăutățire. Trebuie să faci o figură speriată. Să înfrângi rezistența cuiva este întotdeauna foarte excitant, iar eu am înfrânt rezistența multora în război și am lichidat personal numeroase persoane. Astăzi trebuie să mă chinui cu un singur picior, atunci însă alergau femeile după mine, vrăjite de uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
urmare, tot ce se poate lua. Hans relatează afirmația lui Rainer cum că în natură cel mai puternic îl zdrobește pe cel mai slab. Cred că e logic care din ăștia vreau eu să fiu. Cine e Rainer ăsta? (întrebarea speriată a mamei). Mă calci pe nervi cu întrebările tale idioate, se oțărăște fiul și‑o șterge, deși nici n‑a apucat să mănânce ca lumea, o altă nevoie a tineretului. Pentru azi era programat gulaș de cartofi, ca în atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]