2,663 matches
-
deloc. Karen Jane "K" Mildred Daring - Agent K se compară cu Emma Peel și poate îți amintești de Anna Devane din telenovela:"Spitalul General". Ea este mama adoptivă a lui Riley și Todd care este o britanică și un super spion. Ea pare că nu prea îi pasă de copiii ei sau de soț, dar de fapt ea îi iubește foarte mult, chiar dacă le spune printr-o înregistrare video. Dacă ceva este terminat greșit, ea repară foarte rapid. Ea este văzută
Înlocuitorii () [Corola-website/Science/317432_a_318761]
-
de copiii ei sau de soț, dar de fapt ea îi iubește foarte mult, chiar dacă le spune printr-o înregistrare video. Dacă ceva este terminat greșit, ea repară foarte rapid. Ea este văzută ca o bucătăreasă proastă. Ea muncește ca spion care o face foarte suspicioasă din orice care este cam ieșit din comun, gen paranoia. C.A.R.T.E.R. - C.A.R.T.E.R. aka C.A.R. este mașina de tehnologie înaltă cu un accent britanic. El poate să facă tot, dar
Înlocuitorii () [Corola-website/Science/317432_a_318761]
-
alfabet. Cifrul a fost denumit astfel după Iulius Cezar despre care se spune că l-a folosit, cu o deplasare de 3, în comunicația cu generalii săi în timpul campaniilor militare. Criptarea încearcă să asigure secretul comunicațiilor cum sunt cele între spioni, lideri militari, și diplomați, dar a avut și aplicații religioase. De exemplu, vechii creștini foloseau criptografia pentru a ascunde unele aspecte ale scrierilor lor religioase pentru a evita persecuțiile ce i-ar fi așteptat dacă ar fi fost mai puțin
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
Roșie, astfel cum a susținut Mareșalul Mihail Tuhacevski, în teoria sa despre "operațiunile în adâncime". Rokosovski a avut funcții de conducere până în anul 1937, când a fost implicat în Marea Epurare a lui Iosif Stalin și acuzat că a fost spion polonez. Asocierea lui cu metodele neortodoxe de comandă ale mareșalului Tuhacevski poate să fi fost cauza reală a conflictului său cu ofițerii mai tradiționali, cum ar fi Semion Budionnîi, care a favorizat în continuare tacticile de cavalerie, și al cărui
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
negre ale Marii Britanii. Violette a pierdut o mătușă în timpul unui atac purtat de Luftwaffe, precum și un soț, pilot al RAF, în luptă. Cu toate acestea, Violette a rămas puternică și a folosit aceste experiențe dureroase pentru a reuși ca și spion pentru Secret Intelligence Service. Violette a îndeplinit cu succes câteva misiuni, dar a fost rănită grav de un lunetist în timp ce încerca să-l omoare pe Alfred Kamm, un ofițer nazist. Aflându-se în comă într-un spital din Franța, Violette
Velvet Assassin () [Corola-website/Science/335712_a_337041]
-
asasinat deoarece fusese un adversar dur al apartheidului și pentru că Suedia dădea ajutor material grupării ANC. De Kock a spus că persoana care l-ar fi asasinat pe Palme a fost un fost coleg de al lui, Craig Williamson, un spion sud-african. Câteva zile mai târziu, generalul de brigadă John Maxell Coetzee l-a numit pe vechiul șef al lui Williamson, Anthony White, ca fiind asasinul. White era un fost membru al organizației "Selous Scouts" din Rodezia care avea legături cu
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
el stăpânea acea țară prin grația stăpânului său, împăratul de la Constantinopol. După relatarea victoriei de lângă Meseș asupra trupelor lui Menumorut, este descrisă Transilvania, țara de peste păduri. Aici stăpânea un anume Gelu, român. La cererea lui Tuhutum, a fost trimis un spion în țara lui Gelu. Acest spion a relatat la întoarcere despre bogăția țării lui Gelu, care era locuită de români și slavi ("Blasii et Sclaui"), care nu aveau alte arme decât arcul cu săgeți. În continuare este povestită bătălia dintre
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
stăpânului său, împăratul de la Constantinopol. După relatarea victoriei de lângă Meseș asupra trupelor lui Menumorut, este descrisă Transilvania, țara de peste păduri. Aici stăpânea un anume Gelu, român. La cererea lui Tuhutum, a fost trimis un spion în țara lui Gelu. Acest spion a relatat la întoarcere despre bogăția țării lui Gelu, care era locuită de români și slavi ("Blasii et Sclaui"), care nu aveau alte arme decât arcul cu săgeți. În continuare este povestită bătălia dintre trupele maghiare și cele ale lui
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
doar în condițiile unei eclipse mentale, a unei vacanțe prelungite a minții. În schimb, adeziunea la un proiect politic în absența oricărei convingeri îți pune sub semnul întrebării cinstea. (Să fie, oare, de preferat sinceritatea mercenarului ori, mai degrabă, fățărnicia spionului, a turnătorului și a agentului sub acoperire?) Nu-ți mai rămâne decât să accepți societatea așa cum ți-o oferă epoca în care trăiești: dacă o consideri drept cea mai bună dintre lumile posibile faci dovada propriei tale mărginiri. Dacă, pe deasupra
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
după el și le scrisese clanurilor din provinciile îndepărtate, întrebând unde se afla. Se zvonea că Tenzo își găsise refugiul la clanul Takeda din Kai. Le dăruise pușca furată și intrase în slujba lor, ca unul din numeroasa armată de spioni și agitatori care lucrau pentru acea provincie. — Dacă a ajuns în Kai... murmură înverșunat Koroku, care deocamdată nu avea ce face decât să se resemneze la a aștepta. Nu peste mult, fu vizitat de un mesager de la vasalul clanului Oda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chestiunea de nenumărate ori dar, în perspectivă, fuga era mai periculoasă decât rămânerea pe loc. Era singur în casa cu camere de închiriat, însă nu se îndoia că plecările, venirile și toate acțiunile lui erau pândite încontinuu. Probabil că și spionii înșiși erau observați la rândul lor. Toți erau legați unii de alții, ca verigile unui lanț. „Se pare că merg într-adevăr înainte cu planul,” conchise el, posomorându-se. Poate că șovăiala îi provenea din sfială, dar nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încăpere fură întorși în direcția aceea, omul profită de diversiune și dispăru în vânt și întuneric. Ninja erau ochii și urechile castelanului. Oricine stăpânea un castel, locuind între zidurile sale și înconjurat încontinuu de servitori, trebuia să se bazeze pe spioni. Nobunaga avea angajat un maestru ninja. Însă nici chiar cei mai apropiați vasali ai lui nu cunoșteau identitatea acestuia. Nobunaga avea trei purtători de sandale: Matasuke, Ganmaku și Tokichiro. Deși erau slujitori, aveau apartamente separate și făceau de serviciu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
îi revenise responsabilitatea de a apăra provincia de dușmanii din toate părțile. Adoptase acel camuflaj pentru siguranță, mergând până la a trece drept un prostănac. Își convinsese neamurile și vasalii, în scopul de a-și înșela inamicii și pe numeroșii lor spioni. Tot timpul, însă, Nobunaga studiase natura umană și mecanismele lăuntrice ale societății. Întrucât era încă tânăr, dacă s-ar fi vădit un conducător capabil, dușmanii săi ar fi luat măsuri. Șeful slugilor, Fujii Mataemon, intră în fugă și-l strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pământ. Dar a declara că munca de construcție la castel se supune acelorași reguli militare ca un câmp de luptă, asta nu-i nimic mai mult decât lăudăroșenia cuiva care nu-și cunoaște adevărata poziție. Dacă eu aș fi un spion dintr-o provincie inamică, aș vedea că se poate declanșa un atac în locul unde zidul e cel mai slab. E o nebunie să credem că acest lucru nu se va întâmpla și să continuăm în dorul lelii, ca un venerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
adevărat soția lui. Dacă o vizitau servitorii sau rudele tatălui ei adoptiv, le spunea toul și coresponda permanent cu oamenii din casa lui Yoshimoto. Ieyasu trebuia să fie mult mai atent la neglijențele involuntare ale soției lui, decât la ochii spionilor lui Yoshimoto. Nu, am luat barca aceea pe râu fără a mă gândi prea mult și am încercat să vâslesc odată cu curentul apei. Credeam că pot să mă descurc cu barca, însă când am ajuns pe firul curentului, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
clanul Saito timp de trei generații și mențineau puterea clanului în plin haos. Lăsându-l pe Tatsuoki cu ale lui, vasalii superiori nu-și permiteau niciodată luxul de a dormi într-o zi frumoasă de primăvară. Conform informațiilor adunate de spionii lui Hayato, clanul Oda învățase din experiența amară a înfrângerii din vara trecută și-și dăduse seama că nu avea rost să mai încerce. — N-a făcut decât să piardă trupe și bani în atacurile asupra provinciei Mino, așa că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
veneau și plecau, iar noaptea târziu se întâlneau la consfătuiri de taină în castel. Caii erau rechiziționați. Samuraii le cereau zoriți armurierilor armele și armurile pe care le dăduseră la reparat. Despre Nobunaga ce se-aude? îi întreba Hayato pe spionii săi. — La castel nu s-a schimbat nimic, îi răspundeau ei, deși cu mai puțină convingere. Lămile ard până-n zorii zilei, iar sunetul flautelor și al tobelor se aude peste apa din șanț. Când vara făcu loc toamnei timpurii, sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fie o minciună, își tot repeta în sinea lui Tatsuoki. Clanul Oda nu poate aduna o armată de zece mii de oameni. Până acum, n-au putut strânge la un loc o armată atât de mare pentru nici o luptă. Dar, când spionii săi îi spuseră că de astă dată clanul Oda recrutase într-adevăr o armată de zece mii de oamni, Tatsuoki se sperie până-n măduva oaselor. Își consultă servitorii principali. — Ei, atacul ăsta e o încercare nechibzuită. Ce facem ca să-i respingem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
până la corpul de gardă. Când l-am interogat, a refuzat cu îndărătnicie să-și spună numele sau provincia de origine, zicând că n-o poate face decât dacă vorbește cu Domnul Yoshinari. În continuare, a mai spus că nu e spion și că o rudă de-a lui - o femeie - lucrează în gospodăria clanului Oda, de pe vremea când Domnia Sa locuia în Kiyosu. Dar nu vrea să spună mai mult decât în prezența comandantului. E foarte încăpățânat. — Auzi, auzi. Ce vârstă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în mijlocul trupelor și porni spre linia întâi. Când începură luptele, dispăru dincolo de liniile inamice. Auzind despre dispariția lui, Kageyuki întrebă furios de ce omul care-l urmărea pe Mitsuhide nu-l împușcase în spate. — Poate că, la urma urmei, era totuși spion dușman și ne observa situația internă de-aici. Dar, după câteva zile, se raportă că generalul inamic fusese împușcat de un atentator necunoscut, în timp ce inspecta linia frontului. Se spunea că moralul trupelor dușmane căzuse brusc pradă confuziei. Nu peste mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
direcția mea, a părut foarte surprins. Apoi, a pornit repede spre grădina din spate, așa că am strigat după el, poruncindu-i să stea pe loc. Nu m-a luat în seamă și a grăbit pasul. Pe urmă, când am țipat „Spionul!”, s-a răsucit și s-a uitat urât la mine. — A scăpat? Am urlat la el din toți bojocii, dar toți servitorii Domniei Sale își luau masa de prânz. N-am găsit pe nimeni prin preajmă și, din nefericire, era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
afectat sub pălărie. — Sanpei! Mă întrebam cine era. Ei, e ceva timp de când nu ne-am văzut. Pari sănătos, ca de obicei. Ironiei i se răspundea cu ironie. Amândoi erau oameni pe care îndatoririle îi aduseseră în teritoriul inamic, ca spioni. Fără o asemenea îndrăzneală și stăpânire de sine, n-ar fi fost pe măsura ocupației lor. — E un adevărat compliment. Sanpei părea și el foarte relaxat. Ar fi fost nechibzuit și vulgar să facă tapaj fiindcă găsise un spion inamic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ca spioni. Fără o asemenea îndrăzneală și stăpânire de sine, n-ar fi fost pe măsura ocupației lor. — E un adevărat compliment. Sanpei părea și el foarte relaxat. Ar fi fost nechibzuit și vulgar să facă tapaj fiindcă găsise un spion inamic pe teritoriul său. Dar, privindu-l cu ochii unui hoț, știa că până și ziua-n amiaza mare umblau hoți, așa că nu era deloc surprinzător. Acum două nopți, ai poposit la Templul Eirin, iar ieri ai tras cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Sunt surprins, stăpâne. Le vedeți pe toate. Acest munte e destul de înalt ca să mă uit peste cel puțin zece provincii. Dar există cineva care-ți cunoaște comportarea chiar mai amănunțit decât eu. Ai idee cine e? — Pesemne ați pus un spion pe urmele mele. Soția ta. — Glumiți! Nu cumva ați cam băut azi, stăpâne? — Poate că sunt beat, dar nu prea mă înșel în ceea ce spun. O fi locuind soția ta la Sunomata, însă dacă-ți închipui că e departe, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
copil, indiferent de hainele lui. — Cum? De la Myoko o ai? îl fixă dintr-o dată Nobunaga pe Ranmaru cu o privire neobișnuită. E călugăriță, deci e firesc să circule prin mai multe temple, dar nu trebuie să se lase amăgită de spionii călugărilor-războinici care încă mai intonează blesteme împotriva mea. Poate că ar fi mai bine să aștepți momentul potrivit și să-i trimiți un avertisment. Întotdeauna are foarte multă grijă. Chiar mai multă decât mine, stăpâne. Nobunaga se aplecă, studiind atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]