1,910 matches
-
se mișcase din jilțul său, dar îl fixa cu o privire vie. O adiere îi mângâie vălul, în vreme ce răspundea, aplecând ușor capul, la semnul său de respect. Trecură doar câteva clipe până le salută și pe celelalte femei. Griselde, cu spontaneitatea celor cincisprezece ani pe care îi împlinise, dădu să se ridice ca să-i vină în întâmpinare, însă o reținu brațul înțelept al mamei sale, preocupate de respectarea conveniențelor. între timp, Frediana își luase deja privirea de la el, ațintind-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas". Vorbeai despre "spontaneitatea, noutatea și miracolul experienței umane", îl îngână Carol, umflând ironic cuvintele lui Filip. îi cunoști pe pescari? Eu am copilărit în port. Le cunosc viața ca pe a mea. Pescarul se întoarce pe mal cu oasele frânte de oboseală, schimbă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu e curat individual, căci orice omeste o celulă a organismului numit societate. 12. Copiii nu acționează ca oamenii mari, nu merg pe făgașuricunoscute, determinate de idei, de presiunea socială, de norme, de morală și de "sociologie''. Viața copilului e spontaneitate, neprevăzut. Adultul continuă. Copilul începe mereu; acțiunea lui e mereu creație nouă, din nou. Așadar, în viața copilului nu poate fi vorba de evenimente, ci numai de întîmplări, nu poate fi vorba de intrigă, de conflicte, de peripeții, de înnodare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plai", nu are nici unul din motivele acestea. El cântă numai când simțirea lui a ajuns la acel diapazon care cere în adevăr "vestmintele vorbirii". Așadar, independent de alte însușiri, poezia lui va avea în grad absolut pe cea mai însemnată: spontaneitatea, sinceritatea. 22. O poezie populară e concepută de un om care simte șiniciodată de unul care vrea să fie poet. E concepută într-un moment de inspirație și niciodată în unul de voință. E realizată fără calcule impuse de anumite
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
elegantă, care se dezbracă încet, alene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? Adela era în cerdac cu doamna M... Treceam la poștă. Am salutat. Ea, cu o înclinare din cap abia perceptibilă, mi-a zâmbit toată. E o spontaneitate, uneori, o uitare de sine în femeia asta, stăpână pe faptele ei până la calcul, care îmi dezarmează "psihologia". Muzica militară cânta Lucia de Lammermoor. Sextetul, armonizat de ecoul lui trimis de dealuri, plutea în aerul cald și umplea 1 Carillonner
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doar farmecul ochilor, glasului, gesturilor, care sunt și ale celeilalte, îi simt prezența, victorioasa ei prezență, care anihilează tot ce nu-i ea și al ei (așadar, și ideile ei nepersonale). Dar ea respiră numai viață, candoarea vieții, căldura vieții, spontaneitatea vieții; și palpitarea asta intensă și necontenită a existenței ei o împiedică de a stărui în ipostasul de ființă pur gânditoare... ...Adorația egoistă, amestec de dorință și idealizare extremă, nu cedează decât în rarele momente când văd în ea ființa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
își etalează aceste calități, pe care le opune unor împrejurări ostile. Cauza fundamentală a semieșecului său ar consta în absența familiei, factorul stimulator al unui complex de deprinderi social-culturale. Această lacună presupune un efort intelectual în plus, menit să suplinească spontaneitatea. S-ar putea ca stângăcia, abstractul expresiei să-și aibă rădăcina în această stare de frustrare, de orfan cultural și de inadaptat în fond: " Dacă m-aș fi obișnuit de la 3 până la 18 ani, în viața de familie, să vorbesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să anihileze orice exprimare a erosului. Acolo, erosul era dorit ca o necesitate ontologică, vitală, aici numai ca un succedaneu, un stimul psihic și intelectual. Lucrurile sunt cu mult mai complicate. Căci personajul are teamă de femeie (citește vitalitatea și spontaneitatea ei), dar la cei patruzeci de ani ai săi se agață de viață, iubirea fiind un remediu împotriva morții. Prin iubire, Emil Codrescu se întinerește. Infuzia de tinerețe, cu toate gesturile adolescentine subadiacente, dezvăluie un alt suport al aventurii sale
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pe urmă și-a reluat vechea poziție. De fapt, executasem întoarcerea aproape la unison. Ținând seama că doamna Silsburn se întorsese doar pentru o clipă, zâmbetul cu care a gratulat-o pe doamna de onoare a constituit o capodoperă de spontaneitate strapontinică. Era îndeajuns de radios încât să exprime o nelimitată solidaritate cu toți tinerii din lume, dar mai cu seamă cu această reprezentantă locală, ardentă și sinceră, căreia îi fusese prezentată probabil de formă, dacă îi fusese măcar prezentată. — Muiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aer condiționat. Doamna Silsburn a aprobat din cap entuziasmată și a mimat din buze un „da“. — Vino și dumneata! a răcnit și la mine doamna de onoare. Îmi amintesc ca am zbierat și eu la ea, cu o foarte curioasă spontaneitate, extravagantul cuvânt „Bine!“. (Până-n ziua de azi îmi vine greu să înțeleg de ce m-a inclus doamna de onoare și pe mine în invitația de a părăsi corabia. Poate că a fost mânată de firescul simț de ordine al liderului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o Îmbrățișa demonstrativ și spunea: „Cea mai bună soție din lume. O! Te iubesc, Hil!“. O cuprindea pe după mijloc și o săruta pe obraz. Asemenea lucru era permis. Era permis de o nouă ordonanță care recunoștea valoarea afecțiunii și a spontaneității. Fără Îndoială că sentimentele lui Elya erau puternice, spre deosebire de cele ale Hildei. Dar spontane? Exista În comportamentul lui un puternic element de propagandă. I se trăgea poate de la sistemul american În ansamblu și Îi reflecta docilitatea. Fiecare, În fața celorlalți, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vede din CV-ul ei, dar mi s-a părut interesant că nu acordă prea multă importanță „tehnicii“, situațiilor dramatice și totuși “îi iese“ o carte așa de închegată compozițional. De asemenea, ca scriitor intervievat, Zoë Heller are exact acea spontaneitate care-i permite să nu-i fie teamă că va fi luată drept amatoare și să recunoască că “îi e greu să scrie la altă persoană decât persoana întâi“. De asemenea, că are ambiția atât de omenească de a scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
13 și ne-am întrerupt la 18,30, cu ochii mari și mirați, aproape de timpul când aveam întâlnirea pentru cină cu prietenii ei. Rar m-am simțit mai confortabil în povestitul în limba engleză ca în această discuție. Aveam o spontaneitate aproape de cea în românește. Nu știu ce se va alege de cuplul Kelly - Liviu, nici cât de aptă este Kelly să devină nevastă, e însă clar că ea a intrat în etapa pe care eu o numesc de nidație: are instinct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să povestești Happy Turkey Day, separat de personajele de față. Desigur că și bucatele și atmosfera au fost delicioase și că în acea casă pare ca mereu să se așeze totul în cea mai deplină ordine simplă a prieteniei și spontaneității, în care până și copiii, oricât ar fi de mici, sunt foarte departe de a-ți face altceva decât bucurie. Acu’ mă întrerup că se scoală Adi, iar jurnalele se scriu în intimitate, chiar dacă se citesc altminteri. 5 decembrie Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amurgul zilei de mai care intra în cameră, imperial, până atunci așa ceva... Mă gândii deodată la Keti: exact acum 14 ani, la câteva sute de metri de aici... Apoi către tânăra profesoară, ca și cum nimic nu se întâmplase - căci îmi lipsesc spontaneitățile - rostii, aproape imbecil: - Cu ce să vă servesc? Dar ea, nemișcată, mă privi cu o fixitate caldă, pe care nu i-o cunoscusem până atunci: - Cu nimic, domnule judecător! Făcu o jumătate de pas, îmi luă iar fața în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața își are felul ei de nemurire, gândeau peste înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii în urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. Vârstele devastaseră veselia, spontaneitățile și râsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămâneau, în schimb, prin ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care separa popoarele continentului, a renăscut speranța națiunilor est-europene că, în fine, se vor putea dezvolta liber, fără dirijism dintr-un anumit centru de putere. Totul suna frumos însă mie, ca bătrân diplomat, îmi venea cam greu să cred în spontaneitatea unui proces atât de amplu, care să ducă, practic simultan, la căderea regimurilor comuniste. Oare li s-au muiat la toți picioarele, în același timp, pentru a se prăbuși ca niște castele de nisip? O serie de lideri est-europeni au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și celorlalte se oferă povești: adevărat etalon, monedă absolută. În aceste condiții, stilul ultimului Sadoveanu nu poate fi decât rafinat-livresc, îndepărtându-se de vorbire și apropiindu-se de scriere. Aceasta mai înseamnă: forme ale scriiturii, nu ale oralității; artificiu, nu spontaneitate; joc, nu invenție; manieră, nu poezie. Așadar, o artă a expresiei, înflorită și prețioasă; uniformă și decorativă; cântătoare, cadențată ca în versetele biblice“. Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebui să-i invadeze un stat sau așa ceva. Da, dar... Haide, l-am temperat. Viața noastră nu e un film pe video din seria Bucuriile Sexului. — Ce se întâmplă într-un film pe video din seria Bucuriile Sexului? — Știi tu. Spontaneitate. Mi-am tras fermoarul de la fustă. —Să zicem că tu ai fi gata să pleci la lucru, cum ești și acum, iar eu aș face o baie cu spumă. Nu avem cadă. — Nu contează. Mi-aș întinde degetele de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
obiective a picturii. Colajele și montajele cubistilor, ”manifestul etnic al plasticii futuriste” a lui Boccioni, începuturile constructivismului rusesc, ready-made-urile, întregul interes pentru lucrurile banale, fără importanță, chiar gunoaie, produc o puternică scindare între pregătirea clasică a actului de creație și spontaneitatea ce-i ia locul. Realitatea nu mai e reprodusă cu ajutorul pensulei și a culorii ci direct în tridimensionalitatea sa, iar parafrazarea ei capătă alte dimensiuni. Banalitatea realității cotidiene este ridicată prin cel mai simplu act (aducerea în fața publicului) la rangul
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
de plasarea producțiilor lor în cadrul artei. Realitatea trebuia să rămână în accidentalitatea ei, în lipsa ei de artă. Dada era în fapt realitatea fără sens, absurditatea în forma ei naturală fără nici o prelucrare. Realitatea însăși e văzută ca o înșiruire de spontaneități, ceva care nu poate fi niciodată calculat. Fiecare sunet, fiecare mișcare e determinată de anumite cauze mai mult sau mai puțin determinate logic. Rațiunea poate sau nu să controleze această spontaneitate însă tocmai aceste oscilații ce au la bază controlul
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
prelucrare. Realitatea însăși e văzută ca o înșiruire de spontaneități, ceva care nu poate fi niciodată calculat. Fiecare sunet, fiecare mișcare e determinată de anumite cauze mai mult sau mai puțin determinate logic. Rațiunea poate sau nu să controleze această spontaneitate însă tocmai aceste oscilații ce au la bază controlul asupra rațiunii reprezintă unul din punctele pe care dadaiștii au mizat mult; aceste oscilații sunt ridicate acum la rangul de act artistic. Artistul nu mai elaborează schițe, nu mai calculează compoziții
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
tuturor acestor categorii organice câte un sens divin demonstrează o importantă caracteristică a spiritualității poporului român și anume capacitatea de a-l găsi pe Dumnezeu în toate elementele naturii care ne asigură existența. Filosofii găsesc, însă, o altă explicație acestei spontaneități creatoare și anume contaminarea ei cu componenta „sofianică” a cultului ortodox. Această noțiune a fost definită de Lucian Blaga ca fiind „ o determinantă stilistică a vieții spirituale ortodoxe care se traduce în revelația din proprie inițiativă a transcendentului care coboară
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
sociale antrenate de anul 1789, Fr. Schlegel a numit Revoluția Franceză "grotescul cel mai înspăimântător al epocii.” La sfârșitul secolului al XVIII-lea, elementele iraționale irup în arta majorității țărilor europene, impunând o estetică eliberată de reguli și întemeiată pe spontaneitate, imaginație, explorarea zonelor tenebroase. Romantismul exprimă “o stare de conflict între individ și societate”, în sensul că scriitorul încetează de a mai fi avocatul ordinii existente, el îmbrățișează cauza popoarelor, a claselor sau păturilor oprimate, e un militant și un
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu puștii. Spontaneitatea acestui enunța testament ne duce cu gândul Înapoi spre momentul care a generat, prin Îndepărtare de contextul real și rescriere continuă de generații, metafora nunții mirifice din Miorița. (Mihai pop În „Cuvântul Înainte“ la Antologie de folclor din județul Maramureș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]