1,895 matches
-
oile ; nu i-a mai lăsat nici una. Doar lâna lor îi mai rămăsese, doar atât... Ce să facă, n-a putut să se împotrivească hoților de comuniști... „Femeie amărâta cu patru copii!” Oile erau puține dar bune, le dăduse la stână dar când trecea anul, ciobanii îi dădeau pe ele caș, lapte și lână... „Ei, tot a fost bună și lâna asta! Mi-am mai facut cu ea treaba... Covoarele aistea, zestrea fetelor, o flanea lui Nică, o fanșonetă pentru mine
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
Articolele Autorului Limba-ngemănată-n genii Cu opinci, tunici și iie, Vine peste lungi milenii, Dinainte să se scrie În cazanii și în denii. Generații serii-serii Ce revendică latina, Hoarde năvălind puzderii, Au supt seva, rădăcina Limbii vechilor imperii. Apărând vatră și stână, Limba ce le-au dat-o dacii, Peste vremi să le rămână, Zeii lumii au fost bacii Ce-au scornit limba română. Având stea dumnezeiască, Neamul nostru grăitoriu De vorbire strămoșească A adus din purgatoriu Sfânta limbă românească. Nu puțini
LIMBA TA, FIICĂ DE LEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379513_a_380842]
-
gât, Memoria li-i scurtă. Urmașilor ce-ai să le lași, Cum crezi c-or să te vadă? Tu taci, te uiți la bogătași Cum aurul ți-l pradă, Cum sarea, mierea, grânele Cu brațul tău le fură, Țițeiul, Ccodrii, stânele, Și hrana de la gură... Cum visterii străine cresc Precum cele romane... Cum Dumnezeul românesc Ți-l terfelesc, sărmane! Tu taci... Ca-n vremea altor vremi De botnițe maghiare, Deși ai drepturi, tot te temi Când luate-s în picioare... Și
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
că-i vremea. Trei flori cu tupeu, mirate, în ceață, înalță corole pictate, vibrează voind să scape de gheață și plâng cu petale zburate. Ciobanii și ei, sub sarica bătrână, oftează-îndelung a durere, e timpul, e vremea să plece la stână și oile-și strâng în tăcere. Citește mai mult Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol,privește în juru-i cu teamă,pândește chiar vântul ce-adie domol,pândește și-i gata să geamă.Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Am văzut o reclamă a unui SRL la prietenii mei din Ciuc, cum că asta n-ar avea colesterol. -Ba da Șefu`, da` sfatul ăla e bun pentru căței...Câinii bătrâni pot mânca pentru că tot nu mai sunt buni la stână. Când a desfăcut celofanul de la brânză, credeai că ești la la izvorul sulfuros de la Băile Govora. Alena se ținea de nas. Uitase de mult mirosul de-acasă din satul Brânzoi. Cocoșul Dori, imediat și-a luat zborul și a făcut
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
plac Cred că eu urmez la rând, Poate vor să dau tribut Pentru astăzi,pentru mâine, Pentru ceea ce-am avut Pentru o coajă de pâine? Pentru zilele pierdute Înșirate-n vârf de deal, Rătăcite-n vremuri mute Sus la stână în Ardeal! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Tot privim cum se duc anii / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TOT PRIVIM CUM SE DUC ANII de VALER POPEAN în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374313_a_375642]
-
și ghiocei. Primăvară, din ce vis Ne aduci ritmuri de cânt? Din ce colț de paradis Picuri viață pe pământ? Ești frumoasă și o știi, An de an te-aștept să vii. Ești cântată de viori, De pictori Și scriitori, Stânele te-așteaptă-n cale, Vântu-ți face loc prin sat, Undele-ți zâmbesc în vale, Fetele pe înserat. Tu, mireasă de-împărat, Cu voal de cer brodat Și rochie de trandafiri Peste piele de brocart Tatuată cu zefiri Și surâs de zbor înalt
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374494_a_375823]
-
Dar, taci, odată. Or să ne audă animalele sălbatice și ne vor ataca. Vrei să ne mănânce lupii? Băiatul începu să plângă mai tare. Se sperie cu adevărat. A văzut ce s-a întâmplat o dată, când au venit lupii la stână, ce prăpăd au făcut. Au mâncat câteva oi si capre. Și chiar câinii ciobănești s-au speriat de ei. Ajunseră în sat când se crăpa de ziuă. Ĩn drum, un țăran își lăsase căruța plină cu fân. Ema se ascunse
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
și a ieșit în curte. Spaima dracului ! Mai să leșine. Cine mai văzuse urs la noi în sat? Cu câinii, chiote, țipete l-a dotârnit. A doua zi, s-a auzit că a ajuns în satul Cuci, dincolo de Cățetu, la stâna de capre ale unui localnic. Pesemne, ursul bântuie de mult prin împrejurimi, de cunoștea atât de bine stupi- nele și stânile. Numai că de data asta l-a prins ziua în sat și l-au văzut gospodarii vizitați. Cum la
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
țipete l-a dotârnit. A doua zi, s-a auzit că a ajuns în satul Cuci, dincolo de Cățetu, la stâna de capre ale unui localnic. Pesemne, ursul bântuie de mult prin împrejurimi, de cunoștea atât de bine stupi- nele și stânile. Numai că de data asta l-a prins ziua în sat și l-au văzut gospodarii vizitați. Cum la oraș găsesc puțină hrană prin tomberoane, pe străzi; în această minivacan- ță de 1 Mai, au căutat un loc de petrecere
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
Autorului Sară eminesciană Urcă steaua căzătoare La apus, în zbuciumul Unei clipe trecătoare Lăcrimând-o buciumul... Dincolo de deal și ramuri Ce cu frunza bolta-nțeapă, Ale cerurilor geamuri Trag a nopții neagră pleoapă... În unghere stinse-n zare Se înstână stânele, Cumpănele cu căldare Răscolesc fântânele. Peste sat, peste pășune Ultimele paseri zboară, Se zoresc să se adune Pe la cuibul lor de vară. Pe răspântii din pădure Unde ne-am iubit noi, dragă, Pe tăișuri de secure. Sângele de lemn se
GRUPAJ CU POEZII RECENTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371353_a_372682]
-
cu cerșafuri frumos brodate tot de mânuța ei... De la o vreme mânuța asta a cam început să-i tremure... iar la bucătărie mai scapă lucruri pe jos... Lâna covoarelor era de la oile ei, pe care le dăduse la ciobani, la stâna satului; mai păstrase însă până nu demult, în podul casei, câteva gheme toarse, ... Când a venit Colectiva i-a luat oile; nu i-a mai lăsat nici una. Doar lâna lor îi mai rămăsese, doar atât... Ce să facă, n-a
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
oile; nu i-a mai lăsat nici una. Doar lâna lor îi mai rămăsese, doar atât... Ce să facă, n-a putut să se împotrivească hoților de comuniști... „Femeie amărâtă cu patru copii!” Oile erau puține dar bune, le dăduse la stână dar când trecea anul, ciobanii îi dădeau pe ele caș, lapte și lână... „Ei, tot a fost bună și lâna asta! Mi-am mai facut cu ea treaba... Covoarele aistea, zestrea fetelor, o flanea lui Nică, o fanșonetă pentru mine
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
par acele vremi bătrâne...” (Vremea vremuie pe noi...). Iar despre datini Domnia Sa spune: „Trăiam prin munți, cu toți desculți/ Și creșteam oi și făceam nunți/ Și ne-nmormântam bătrânii/ După datini, ca străbunii,/ Apărându-ne cu câinii, Ne-adormiți în fața stânii.” (Baladă despre limba română). Dan Bodea (România, prof., dr., savant, scriitor, poet, eseist, publicist) este omul de creație și știință care contribuie esențial în dezvoltarea culturii naționale. Iar operele literare scrise sunt dedicate unui scop nobil și anume: de a
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil de furtună, în ceruri e plânsă, așteaptă ea baciul, la poale de stână, ca dorul. Din culme de munte, brâie de pace se întind peste lume, când ceru-și desface porți, să primească mioara în pășune, ca Domnul. Referință Bibliografică: Furtună / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09
FURTUNĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375356_a_376685]
-
celor mai tineri din echipă pentru ai instrui pentru viață. După cum el îmi istorisise, viața lui provenea dintr-o familie săracă de la țară, făcuse doar câteva clase primare în satul lui, pentru că de mic copil părinții săi îl dăduseră la stână pentru a avea grijă de oi. Însă el avu ambiție și la nouăsprezece ani veni la oraș să își caute ceva de muncă. După spusele lui, atunci când păși pe străzile orașului căutându-și ceva de muncă, era dispus să muncească
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
cap, Bine-ar fi să nu forțezi Hazardul să te-nzestrezi Mai știu și eu cu ce talente Ca să primești complimente De la cei ce, doar în silă, Grațiile îți admiră, Ca să n-o pățești cumva Cum s-a întâmplat la stână Cu Măgarul lui nea Fântână 1: Pe când ronțăia la umbră, Un gând neghiob prin cap îi umblă, Privind pizmaș spre un cățel, Ce nu îi era drag defel: Nu pricep și nu-nțeleg Cum un netot așa bleg E atât
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
-ndrepta unduitoare, Și-o doreau cu toții noră Fiii-ndată să-și însoare. Fata ochii și-e ferește, Ura lor să nu atragă, Pe ascuns unul iubește Și ea lui îi este dragă. La chindii, când stă să cadă Soarele pe după stână, El vine mereu s-o vadă La sfârșit de săptămână. Hăt din deal, de la mioare, Și până la ea acasă Face-un ceas, cât să coboare Prin pădurea-ntunecoasă. Apoi peste câmp, de-a dreptul, Mână calul prin hârtoape, Inima îi
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
spun vorbe de iubire, Pân’ ce luna-n dealuri moare. După vreme-ndelungată Se întorc, iar ea, sfioasă, Îl mai strânge-n brațe-o dată, Apoi se strecoară-n casă. El, în zori, pe deal gonește, Fericit, pe cal, spre stână; Câte-o stea abia clipește, Iar luminile se-ngână. Ea, pe jumătate trează, Vrea un pui de somn s-apuce, Cu ochii deschiși visează Și în gând spre el se duce. Și-uite-așa în nopți de vară, Mână-n mână pe
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
lung, și-n lat călare, A bătut la porți să ceară Un răspuns la o-ntrebare: - N-ați văzut trecând, o fată Mai frumoasă decât luna? - Nu! Îi răspundeau de-ndată. Uite-așa-ntreba întruna. Apoi s-a întors la stână, Pregătiri din nou să facă; Căutarea și-o amână Lasă-ntâi iarna să treacă. „Nimeni nu i-a dat de urmă” Stă flăcăul și gândește. Fluieră câinii la turmă, Iar în suflet o bocește. Și cum sta, în supărare, De
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
nu-și mai amintește, Cam pe când vulpea-n poiată Stă cu puii și glumește, Pe când șoarecul cu mâța Stau de vorbă ziua toată, Iară moșul cu băbuța Nu se ciondănesc vreodată, Pe când cucul sta pe ouă, Iară lupul doarme-n stână Și când iarna cade rouă Și-apoi ninge cu smântână, Cică-a fost demult, odată, Cine minte să mai țină? Într-o țară-ndepărtată Un rege și o regină. Nu aveau copii și asta Îi durea peste măsură. „Un copil
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
noi îl regăsim Cioplit în inimi veșnică statuie. Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăși de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuțe pelin Când își mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de țăranul cu plosca la oblânc Umplută cu apa rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
învoise să urce și nea Mărin (unchi prin alianță, din partea tatălui meu), localnic al Săliștei Sibiului, care îmi tot povestea de o aventură a sa, petrecută cu mulți ani în urmă, în desișul sălbatic al muntelui. Doream să ajungem la stâna unde un prieten de-al său, bătrân cioban, își făurise o lume a lui. Baciul Ioan trăise mult în singurătatea muntelui, de pe când era copil, și nu obișnuia să coboare în sat decât arareori, odată la trei sau patru ani
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
ajuns la poalele vârfului de munte, în lătratul aprig al celor patru câini ciobănești, pe care baciul Ioan îi crescuse de mici, alăptându-i și îngrijindu-i ca pe copiii lui. Știa că vom veni, așa că ne aștepta semeț în fața stânii. Cum ne-a văzut nici nu a așteptat salutul nostru că vocea lui domoală și apăsată s-a auzit în ecoul muntelui: No, seară-bună, bine ați venit dragii mei. Apelativul dragii mei este un semn de mare prietenie și apropiere
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
îi dădea puterea să descifreze neînțelesul, să accepte divinul în totalitatea valorilor, să destăinuie ritualul prin toate activitățile sale: de la trezirea din zorii dimineții, la spălarea de trei ori cu apă rece pe față și subsuoară, la îngrijirea animalelor de la stână, la curățirea locului odihnei trupului și până la pregătirea hranei. Ajunseserăm pe înserate, când tocmai bătrânul stăpân al stânei din poiana Cibinului se pregătea să pună de prepararea hranei. O mămăligă specială, la pregătirea căreia auzeam, deseori, mormăitul bătrânului care spunea
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]