10,656 matches
-
nord-est de Datong. Este compusă din diferite pavilioane care "îmbracă" aspectul natural al peretului de rocă și care sunt unite între ele prin culoare, pasarele și scări. Vizitatorii trec cu multă atenție, călcând ușor pe aceste "cărări suspendate" fixate de stânci, care parcă se prăbușesc la o apăsare mai puternică. Deși scârțâie sub picioare, pavilioanele și sălile rămân neclintite. Construită în anul 491 e.n., mănăstirea a supraviețuit în parte datorită reconstrucțiilor și restaurărilor din timpul perioadelor Ming (1368-1644) și Qing (1644-1911
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și Qing (1644-1911). Este o minune arhitecturală, prin faptul că pune în practică o teorie mecanică unică. Traversele care susțin fundațiile au fost încastrate pe jumătate în rocă. Cum a rezistat templul tuturor intemperiilor de-a lungul vremii? Scobitura din stânca unde este construit îl protejează de ploaie și zăpadă, precum o umbrelă. Munții înconjurători îl apără de perioadele foarte călduroase. În timpul verii, templul este expus razelor soarelui mai puțin de trei ore pe zi. De asemenea, înălțimea îl protejează de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sălile construite la înălțimi diferite. Locul construcției respectă un principiu fundamental al taoismului: fără zgomot, fără cântece de cocoși, fără lătrat de câine. Acesta a fost ales în așa fel încât să valorifice din plin condițiile naturale, inclusiv spațiile dintre stânci au fost valorificate. De pildă, exteriorul sălii Sanguan a fost construit din lemn, iar spațiul interior este creat din mai multe grote săpate în rocă. Unele săli ale templului au lungimi mici, însă este extrem de interesantă plasarea acestora. Încăperile sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spațiul interior este creat din mai multe grote săpate în rocă. Unele săli ale templului au lungimi mici, însă este extrem de interesantă plasarea acestora. Încăperile sunt construite simetric, urmând curbura muntelui. Vizitând aceste săli legate prin culoare suspendate fixate de stânci în diverse direcții, îți poți pierde ușor orientarea și să nu mai găsești ieșirea, la fel ca într-un labirint. De ce a fost ales acest loc pentru a ridica un templu? Explicația se găsește în faptul că jos în vale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
templu putea satisface nevoile lor religioase. Pe de altă parte, la poalele muntelui erau adeseori inundații. Oamenii credeau că acest lucru se întâmpla din cauza răuvoitorului Jinlong (Dragonul de Aur), iar o mănăstire ridicată acolo ar putea să-l îmblânzească. Pe stâncile templului scrie în patru hieroglife "măiestria cerească a lui Gong Shu". Acesta a fost un meșter de acum 2000 de ani, considerat fondatorul arhitecturii chineze. O particularitate a templului suspendat este aceea că statuile lui Sakyamuni (budism), Confucius (confucianism) și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nici urmă de tânărul din vis. S-a întors mâhnită în cameră și a căzut bolnavă, cu gândul mereu la primăvara frumoasă din visul ei. Și-a desenat autoportretul și i-a cerut lui Chunxiang să-l pună sub o stâncă din grădină. Peste puțin timp tânăra a murit, înainte însă le-a cerut părinților să o înmormânteze în grădină, sub un copac mare. Mai târziu, familia Du s-a mutat, iar după un timp, a trecut pe lângă grădină un tânăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a înhăitat cu căcații de indieni ca să ne halească de vii, Gec, pușca-n sus, ciuruiești orice mișcă - înțeles șefu! -, Bile, nu te mai smiorcăi că te râd și curcile, vreau disciplină, vreau să-i nimicim până la unu, după o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte s-au ițit cele două pene roșii ale unui indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
picături de apă cu o carte s-au ițit cele două pene roșii ale unui indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat după un deal ca o cută de pernă este aruncat în aer, aproape fără scăpare, după cuțitul pe care încă îl mai ține în mână îți poți da seama că el a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fără să plătească cu viața, oamenii tăi l-au ucis pe Inciuciuna, e rândul lor să fie uciși, Gioe se ține de cuvânt, degetul arătător și cel mare al unei mâini îl ajută să facă un adevărat prăpăd, după o stâncă, de la mari înălțimi, un indian pe cal aruncă săgeată după săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce nasoale sunt mâncărimile pe dinăuntru! chestia 2 - mi-e milă de războinicii ăia căzuți în luptele din spatele ușii închise, în tundra nesfârșită din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă“, unde „răsăritul nu întârzie să apară odată cu perdeaua trasă“ și unde „mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prea poate să se fi gândit cu tristețe la balconul care nu-i putea oferi totul. Și atunci, inima lui de explorator năvalnic trebuie să fi luat o hotărâre. Fără să fi avut la îndemână spituri și pitoane bătute în stâncă (fapt de înțeles din moment ce el era primul care se încumeta pe acel traseu, iar despre stâncă s-ar fi putut spune că aducea mai mult a bloc), fără să se fi gândit măcar o clipă la utilitatea unei bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și atunci, inima lui de explorator năvalnic trebuie să fi luat o hotărâre. Fără să fi avut la îndemână spituri și pitoane bătute în stâncă (fapt de înțeles din moment ce el era primul care se încumeta pe acel traseu, iar despre stâncă s-ar fi putut spune că aducea mai mult a bloc), fără să se fi gândit măcar o clipă la utilitatea unei bucăți de coardă sau de cordelină (indispensabilă atunci când ai de-a face cu un rapel), fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-a golit rucsacul pe un pat, iar pe salteaua hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
smoala. De undeva, poate chiar dinspre felinar, venea un țipăt strident dar slab, care-ți provoca dureri de urechi și de cap prin persistență. De ambele părți ale străzii, clădirile dărăpănate cu patru etaje se Înălțau amenințătoare, precum pereții de stîncă ai unui vast canion. Chiar și În această etapă timpurie a educației mele citisem destul pentru a-mi formula imediat În minte “vast canion al singurătății”. Am rostit această formulare În gînd, după care m-am cutremurat. Din cînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
colț, cîteva mormane de confetti murdare, aproape fără nici un miros. Odată campat acolo, sunetele lumii abia dacă mai ajungeau pînă la mine. Huruitul camioanelor s-a preschimbat În vînt. Bubuiturile pereților ce se prăbușeau au devenit brizanți ce băteau peste stîncile negre. Iar sirenele și claxoanele mașinilor s-au tranformat În strigăte triste de pescăruși. Era timpul să plec. Jerry zicea mereu că, dacă nu vrei să-ți retrăiești viața de la capăt, exact așa cum a fost, Înseamnă că ți-ai irosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fi putut rătăci sau nu mi-aș fi pus fularul și mănușile și aș fi răcit; soția lui Luca, Sabina, care presimțea că Luca nu își va face temele la franceză pe munte și va strica ceva, un copac, o stâncă, dacă nu ar fi venit și ea să-i poarte de grijă; și Ana-Diana-Claudia, o fată despre care Alin își imagina că îi este nevastă, dar nu îi era. Totuși, a venit și ea, din curiozitate și ca să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mine. Erau vreo treizeci de mii. Eu pe cal, tâgâdâm-tâgâdâm, până n-a mai putut calul și a leșinat. Am pornit pe jos înspre vârf. Turcii se apropiau. Când erau la 500 de metri, m-am oprit, am scos o stâncă din pământ și am rostogolit-o pe munte în jos. I-a strivit pe toți turcii, nu vă mint, numa’ carne și sânge rămăsese în locul unde cu câteva secunde înainte fusese o armată întreagă... - Ehei, zise Mircea cel Bătrân, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în jos. I-a strivit pe toți turcii, nu vă mint, numa’ carne și sânge rămăsese în locul unde cu câteva secunde înainte fusese o armată întreagă... - Ehei, zise Mircea cel Bătrân, ce mișto... o armată întreagă cu un bolovan... - O stâncă totuși, îl corectă Ștefan. - Bolovan, stâncă, totuna... Să vă spun și eu una: eram la o întâlnire la nivel înalt, adică eu și generalii mei, Baiazid și generalii lui... în fine, și Baiazid ăsta începe să mă ia la mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
toți turcii, nu vă mint, numa’ carne și sânge rămăsese în locul unde cu câteva secunde înainte fusese o armată întreagă... - Ehei, zise Mircea cel Bătrân, ce mișto... o armată întreagă cu un bolovan... - O stâncă totuși, îl corectă Ștefan. - Bolovan, stâncă, totuna... Să vă spun și eu una: eram la o întâlnire la nivel înalt, adică eu și generalii mei, Baiazid și generalii lui... în fine, și Baiazid ăsta începe să mă ia la mișto: că ce bătrân sunt, că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tocmai desena o scoică. N-am fost mulțumit că am văzut-o; semnele contradictorii de azi-dimineață îmi sugerau să nu intru în vorbă cu ea. Sunt deja vreo 20 de zile de când o întâlnesc, singură, în cursul plimbărilor mele pe stânci și printre dune, și nu doresc altceva decât să-i pot adresa cuvântul, ba chiar cu această intenție cobor zilnic de la pensiunea mea, dar în fiecare zi ceva mă abate de la această hotărâre. Domnișoara Zwida locuiește la Hotelul Crinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la suprafață. Dar această interpretare putea da naștere unor dubii: putea fi și o invitație să ridic ancora, să mă avânt în larg. Ceva în forma grapinei, cei patru dinți îndoiți, cele patru brațe de fier, uzate prin frecarea de stâncile din adâncuri, mă preveneau că orice decizie va implica sfâșieri și suferințe. Spre ușurarea mea, rămânea faptul că nu era vorba de o ancoră grea, de ocean, ci de o mică ancoră subțire: nu mi se cerea, deci, să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vocația mea adevărată era de autor de apocrife, în diferitele sensuri ale termenului: a scrie înseamnă întotdeauna a ascunde ceva ce va fi descoperit mai târziu. Adevărul, ce poate ieși de sub pana mea, e ca o așchie sărită dintr-o stâncă, aruncată printr-o izbire violentă și proiectată departe, căci nu există certitudine în afara falsificării. Aș vrea să-l găsesc pe Ermes Marana și să-i propun să ne unim și să inundăm lumea cu lucrări apocrife. Oare unde este Marana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ochean. De câtăva vreme îmi venise ideea că volumul interplanetar ar putea fi cel citit de femeia de pe șezlong. Femeia nu se afla pe terasă. Dezamăgit, am orientat ocheanul în jurul văii, când am văzut, așezat pe un colț de stâncă, un bărbat în haine de oraș, cufundat în citirea unei cărți. Coincidența se petrecea la un moment atât de potrivit, încât nu era greu să cred într-o intervenție extraterestră. — Iată cartea pe care o căutați, le-am spus tinerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la domiciliul meu, voia să fie sigur să eram acasă și, în același timp, voia să continue lectura cărții, pentru a putea vorbi despre ea în cunoștință de cauză; se așezase, prin urmare, cu cartea în mână, pe marginea unei stânci, ca să poată observa vila mea. La un moment dat se trezise înconjurat de o trupă de demenți care se aruncaseră asupra cărții lui. În jurul cărții, nebunii improvizaseră un fel de ritual, unul dintre ei ținând-o ridicată și ceilalți contemplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]