1,465 matches
-
podiș întins Marele Bazin limitat de munți. Scoarța sau crusta terestră este foarte subțire în parcul național Yellowstone, fapt pentru care aici se pot observa diferite formațiuni alcătuite de activitatea vulcanică ca: Geysire și izvoare termale. De-a lungul Munților Stâncoși se întinde și cumpăna apelor (Continental Divide) a continentului nord american, aceste fluvii se varsă în trei din cele cinci oceane existente pe glob, și anume Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific și Oceanul Înghețat de Nord. Triple Divide Peak cu înălțimea de 2444
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice în Munții Gilăului și Bihorului. Parcul Natural Apuseni reprezintă o zonă montană cu forme de relief diversificate, vârfuri (Biserica Moțului), abrupturi stâncoase (Pietrele Galbenei), chei, văii (Valea Sighiștelului, Valea Galbenei), doline (Lumea Pierdută), măguri, lapiezuri, ponoare (Cetățile Ponorului), avene (Avenul cu Vacă), peșteri (Urșilor, Ciur Izbuc, Cetatea Rădesei, Ghețarul Focul Viu, Peștera Smeilor de la Onceasa); cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
marginea pădurii se află un izvor mare, apa căruia este foarte gustoasă și răcoritoare. Rîulețul care începe din acest izvor, ramificîndu-se prin pădure se varsă în rîul Ciorna. Acolo unde se varsă, rîulețul formează un ungi cu malurile abrupte și stîncoase ale rîului Ciorna. Tot în pădure se află un podiș înalt, ce coboară abrupt spre rîu, iar pe o cărărușă îngustă poți ajunge la o mică cascadă. În zilele de sărbători mari, oamenii din sat se adună la odihnă la
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
un paj călare, spre dreapta, iar în centru un cavaler în picioare, cu o lance în mână, cască de protecție, în mod asemănător cu scena frescei cu "Sfântul Gheorghe și Principesa", din Biserica Sf. Anastasia de la Verona. Pe un fond stâncos, vedem un oraș cu o statuie de războinic, o cupolă, un turn, o clopotniță, iar, pe deal, în centru, o fortăreață. În partea de jos a medaliei se află semnătura artistului, în latină: (în română: „Operă a pictorului Pisan[ell
Medalia lui Filippo Maria Visconti () [Corola-website/Science/325477_a_326806]
-
le este o formă de relief pe suprafața pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafață limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 m. Există desigur un mare spațiu de libertate în a aprecia pe plan local ceea ce constituie sau nu un munte. Munții acoperă suprafețe de aproximativ 52% din Asia, 36% din America de Nord, 25% din Europa, 22
Munte () [Corola-website/Science/300217_a_301546]
-
o peninsulă în apropierea insulei Kos. Este un bun punct de pornire într-o călătorie de-a lungul coastei cariene, cu panorama sa de mitologie și istorie, cu o arhitectură tipic mediteraneană, cu plaje de nisip spectaculoase și mici golfuri stâncoase. Bodrum-ul este fascinant noaptea, este o încântătoare destinație turistică care satisface exigențele oricărui turist și care își așteaptă vizitatorii să-i descopere misterele. Cunoscut în antichitate sub numele de Halicarnas (Halikarnassos), orașul Bodrum și-a câștigat celebritatea prin faptul că
Bodrum () [Corola-website/Science/307752_a_309081]
-
Algeria, ceea ce reflectă poziția de bază neutră a lui Camus pe care și-a afirmat-o în discursul său de acceptare a Premiului Nobel. Acțiunea acestei povestiri are loc în Algeria și începe cu doi bărbați care urcă o pantă stâncoasă. Unul dintre ei, jandarmul Balducci, merge călare, iar celălalt, un prizonier arab, pe jos. În vârful dealului se află o școală, de unde învățătorul Daru îi privește urcând. Elevii nu sunt prezenți la școală în acest moment, ei rămânând acasă din cauza
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
Urtica dioica"), potbalul ("Tussilago farfara"). Terenurile umede, talazurile și grohotișurile sunt acoperite cu covoare de flori de potbal care apar cu mult timp înaintea frunzelor. Întâlnim, de asemenea, lumânărica ("Verbascum phlomoides") sau coada-vacii și captalanul (Petasites officinales). Colinele uscate, terenurile stâncoase și marginile pădurilor adăpostesc cimbrișorul-de-câmp ("Taymus serpillum"), plantă ce înmiresmează natura pe tot timpul verii, turta ("Carlina acaulis"), numită și scaiete, poroinicul ("Orchis morio") sau bujor, sânzâienele galbene ("galium verum"), năpraznica ("Geranium robertianum"), măcrișul de pădure ("Oxalis acetosella") cunoscută și
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
mici care populează dealurile din comună sunt: dihorii, viezurii, iepurii, aricii, nevăstuicile, șoarecii și șobolanii de deal. Dintre reptile, șarpele de apă, napârca și șopârla de deal sunt cele mai răspândite. Rare, dar extrem de periculoase, sunt viperele, întâlnite în locurile stâncoase. Păsările cele mai cunoscute sunt: mierla, privighetoarea, pițigoiul, rândunica, graurul, vrabia, gaița, cioara, codobatura, uliul, bufnița, corbul și cucul. Dintre pești, pe lângă cei cunoscuți în râul Mureș, se întălnesc în apele mici din satele comunei cleanul, mreana, mureșanul, porcușorul și
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
pietre șlefuite, cât și spiritualitatea, reflectată în rămășițele mormitelor. În partea de nord și nord-vest a Burkinei Fâso au fost descoperite relicve ale Dogonilor, care au părăsit zona cândva între secolele XV și XVI, pentru a se stabili în zona stâncoasa Bandiagara. În partea de sud-vest a Burkinei Fâso precum și în Coasta de Fildeș au fost descoperite vestigii ale unor ziduri înalte, dar nu a fost posibil să se stabilească încă cine au fost autorii lor. În partea centrală a Burkinei
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
deluroasă care are o altitudine medie de peste 600 m. Istoria orașului Nürnberg, este strâns legată de istoria Sfântului Imperiu Roman. Conducătorii acestui imperiu au ales construirea unei cetăți lângă râul Pegnitz, care apare pentru prima dată cu denumirea "Nourenberg" (deal stâncos) în documentul numit "Sigena", emis de către împăratul Heinrich al III-lea în anul 1050. Asigurând granițele dintre Saxonia, Bavaria, Franconia de est și Boemia, teritoriul s-a dezvoltat curând într-un târg liber. Perioada dintre anii 1470 și 1530 este
Nürnberg () [Corola-website/Science/299115_a_300444]
-
se întinde pe o suprafață de 2.382,80 ha. Aceasta este inclusă în Parcul Național Domogled - Valea Cernei. Aria protejată (suprapusă sitului de importanță comunitară - "Domogled-Valea Cernei") reprezintă un relief diversificat (doline, lapiezuri, ponoare, izbucuri, văii, peșteri, avene, abrupturi stâncoase, grohotișuri, pereți calcaroși, chei, canioane), poiene, pajiști, tufărișuri și păduri; de intres floristic, faunistic și geologic. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul
Rezervația Domogled () [Corola-website/Science/325893_a_327222]
-
(germ. "Burg Hohenklingen") este situată pe o înălțime stâncoasă pe teritoriul comunității Stein am Rhein din cantonul Schaffhausen, Elveția. Cetatea a fost întemeiată în anul 1225 de familia nobiliară von Klingen. Se presupune că cetatea ar fi existat deja prin secolele XI și XII ca o construcție din lemn
Cetatea Hohenklingen () [Corola-website/Science/319422_a_320751]
-
de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasa de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc o gamă diversă de floră spontană și fauna sălbatică. La baza desemnării rezervației se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
Fort William, la aproximativ altitudine. Podurile de la Visitor Centre și de la hostel permit acum accesul și din partea vestică a lui Glen Nevis. Poteca urcă abrupt spre șaua de lângă Lochan Meall an t-Suidhe la altitudine, apoi urca restul de până la marginea stâncoasă vestică a lui Ben Nevis în zig-zag. Poteca este bine întreținută pe toată lungimea ei și, datorită zig-zagurilor, nu este atât de abruptă ca în partea sa inițială. Un traseu popular în rândul drumeților mai experimentați începe la Torlundy, la
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
Gorge de la capătul drumului peste Glen Nevis, fie pe creasta de sud-est, fie peste vârful Carn Dearg (sud-vest). Aceste trasee sunt mai scurte și mai abrupte, și sunt folosite de drumeții mai experimentați. Vârful Ben Nevis constă dintr-un platou stâncos de aproximativ . Cel mai înalt punct este marcat cu o movilă de pietre în vârful căreia se află un punct de triangulație al Ordnance Survey. În vârful turnului observatorului s-a construit un adăpost de urgență pentru cei surprinși de
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
de 24 km, situată la nord, are înălțimea maximă de 913 m. Înspre orașul Tîrgu Neamț, se află vârful Vânători care are altitudinea de 623 m, ce se ridică cu aproape 250 m deasupra albiei râului Ozana, printr-o pantă stâncoasă. Înspre sud dealurile au aspect de coline datorită înăltimilor lor nu foarte mari: Dealul Movilelor (440 m), dealul Humulești (410 m), dealul Ocea (400 m). Dealul Boiștea este situat pe latura estică a orașului Tîrgu Neamț, pe cealaltă parte a
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 9.873 ha. Aria naturală suprapusa sitului Natură 2000 - Frumoasă (sit de importanță comunitară), reprezintă o zona montană cu abrupturi stâncoase, căldări glaciare, morene, praguri și lacuri glaciare, vai, izvoare, doline și culmi drepte. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
endemice să nu se teamă de oameni, acest fapt fiind o altă caracteristică unică a insulelor Galápagos. Animale ca șobolanii, porcii, caprele, câinii și pisicile sălbatice au fost aduse pe insule de către marinari și astăzi ele amenință speciile endemice. Suprafața stâncoasă a insulelor trădează originea lor geologică. Insulele Galápagos sunt insule vulcanice formate din lava care s-a înălțat de pe platforma marină, cu 4-5 milioane de ani în urmă. În comparație cu vârsta Pământului, Insulele Galápagos sunt extrem de tinere și procesul de transformare
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
reprezintă și ele o atracție deosebită pentru turiștii curioși. -"iguanele": Există trei specii de iguană pe insule. Una din ele, iguana marină, este singura iguană din lume care își petrece o parte din viață în apă, găsindu-se pe țărmurile stâncoase de pe majoritatea insulelor. Pielea lor este de culoare neagră, însă în timpul împerecherilor, pielea masculilor capătă culori deschise. Ruda iguanei marine, iguana terestră , își petrece întreaga viață pe insule. Există două specii: iguana terestră de Galápagos și iguana terestră de Santa
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
Galápagos și iguana terestră de Santa Fe. Iguanele terestre sunt în general mai mari decât iguanele marine și asemănătoare de la o specie la alta în ceea ce privește culoarea. Se hrănesc cu cactuși și locuiesc în zonele centrale ale insulelor, departe de țărmurile stâncoase unde își duc viața rudele lor. b)Mamiferele -"foci și lei de mare": Acestea reprezintă cele mai de luat în seamă dintre puținele mamifere ce se găsesc pe aceste insule. Leul de mare de Galápagos este o subspecie a leului
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
în lunile iulie-august. Frunzele cresc în perechi, sunt alungite și rotunjite la vârf. La baza tulpinii frunzele sunt împreunate în câte o teaca, vizibil umflată la frunzele de sus. În România, ghințurica crește în munții Rodnei, Bucegi, Făgărașului, prin locuri stâncoase și ierboase.
Ghințurică () [Corola-website/Science/323517_a_324846]
-
și Burundi și se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă, traversând statele africane: Sudan, Sudanul de Sud, Burundi, Rwanda, Tanzania, Uganda, Etiopia și Egipt. Valea Nilului era numită ca fiind "Ținutul Negru", deoarece mâlul rămas după revărsare era negru. Deșertul stâncos era numit "Ținutul Roșu". Egiptul nu are parte de precipitații dese, în schimb, Nilul a fost cheia pentru dezvoltarea civilizației egiptene. Fluviul era asemeni unei oaze fertile în mijlocul deșerturilor mari care le-a permis egiptenilor să se dezvolte într-un
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
sau cu Anglia și să tolereze ca flota britanică să debarce și să caute nave ale SUA, constrângându-i pe marinarii americani, să li se alăture. În 1803, președintele Thomas Jefferson (1801-1809) cumpăra vastul teritoriu dintre râul Mississippi și Munții Stâncoși, asa-numita Achiziția Louisianei, de la Franta, dublând teritoriul SUA. Pe plan extern, SUA se implica în războiul dintre Napoleon și Marea Britanie, ducând la un război împotriva britanicilor sub președintele James Madison. Experiența l-a făcut pe James Madison (1817-1825) să
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
începe în 1846 și se încheie cu victoria SUA. În februarie 1848, Mexicul este obligat să încheie pacea cu SUA, care anexează California și New Mexico. Guvernul american semnase Tratatul Oregonului cu Marea Britanie, prin care își asigura teritoriul dintre Munții Stâncoși și Oceanul Pacific. Granița canadiană a fost stabilită la paralela 49. Până în 1848, teritoriul american se mai dublase o dată, iar în California au fost descoperite mine de aur. În orașele din vest domnea legea pistolului. Din perioada colonială, a existat un
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]