996 matches
-
îmi făcuse mărturisirea ei sau în urma sfaturilor unei amice care susține, că sunt unele minciuni inofensive, dar necesare pentru pacea dintre un bărbat și o femeie, Ioana se hotărăște să procedeze și ea la fel. Dar spune minciuna cu atâta stângăcie, se contrazice așa de ușor, încît încercarea ei numai mă amuză și mă face să am și mai multă încredere. - Întotdeauna îți găsești scuze! Într-adevăr este așa? E drept că atunci când o învinovățesc se scuză, găsește la fiecare tânguire
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
eu sunt sănătos, adică în stare să întreb, să mă interesez, pe când de un bolnav apatic poți dispune mai ușor. Desigur, când Ioana a făcut un asemenea plan, a arătat un imens spirit de sacrificiu, un suflet ales, dar și - stângăcie, căci și-a închipuit că se poate face ceva în felul acesta. Sau poate că hotărârea nu-i vine la sfârșitul reflecțiilor, ci dintr-o dată, cum i se întîmplă deseori să hotărască în ocazii importante și cum a decis despărțirea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîlnirea noastră.Dacă n-ai fi trecut din brațele lui în ale mele, am mai fi putut încerca să fim fericiți! Așa mă agăț de iluzii. O! prima oară când am ținut-o din nou în brațe, goală, după despărțire! Stângăcia mea unde s-o duc! Ca și altădată? Pentru o clipă așa de mare, același decor? Să-i aduc aminte astfel de o mulțime de neînțelegeri pe care le avusesem în locul acela? Cu atât mai mult cu cât noi nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
structurii noastre. Îmi pot consola cu gândul acesta gelozia? În iubita mea se poate constata imediat că se găsește ceva anormal. Însăși inteligența ei care pâlpâie parcă, nu este rezultatul unor raționamente, ci al unor iluminări, intuiții uimitoare, întretăiate cu stângăcii față de unele întîmplări simple ale vieții. Pare un matematician care pe tablă face cine știe ce socoteli complicate, e pe cale de a demonstra cine știe ce secret ai universului și care se încurcă, din pricină că la un moment a înmulțit greșit pe 7 cu 8
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
odinioară, acum nu mai vine, căci simte că ar deranja. Curiozitatea și-o calmează de departe, sau acum a trecut la alte întrebări, deoarece despre noi știe tot. Ioana aranjează în cameră, prepară ceva de mâncare, și o face fără stângăcie, poate pentru că, având alte gânduri, nu se mai sinchisește de ceea ce face. Sau pentru că eu lăsîn-d-o în pace, nemaiobservîndu-i fiecare mișcare ca apoi să-mi spun observațiile răutăcioase, nu-i mai întețesc instinctul ei de împotrivire. Dar nu putem să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că, de o bună bucată de vreme, n-am mai băut un sake atât de fin, dar simt că m-am cam îmbătat. Vă rog să-mi scuzați stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să execut un dans final. Apoi, întorcându-se spre însoțitorii săi, întrebă: — N-avem tobă, dar n-ați vrea voi să bateți din palme ritmul și să cântați din gură? Muneharu se ridică în bărcuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ci doar îi simțeau prezența malefică), a trebuit în cele din urmă să fie ucis. Fundalul sonor al acelei scene, în ciuda superficialității cu care mă obișnuiseră adaptările radiofonice, mi s-a părut impresionant. Dar de ce? Pentru că subiectul era generos, estompând stângăciile scenariului. Priviți! s-a strigat din mulțime. Începe să se vadă!... Mulțimea a scos un Aaa! plin de stupefacție și de oroare... Povestea era că Omul Invizibil (care nu mai putea redeveni vizibil), încolțit, ca să scape de urmăritori, trebuise să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu un interes plin de însuflețire: și vasăzică așa, mama ta m-a remarcat în poză!... În ce fel m-a remarcat? Păi zicea că ai un... corp frumos. Paul o spusese poticnit și se grăbi să dreagă impresia de stângăcie: și cu asta cred că ți-am răspuns la întrebare. Ba nu cred că mi-ai răspuns, spuse Geta. Mi-ai spus părerea mamei tale, dar nu și pe-a ta. Se-nțelege că-i și părerea mea. Mie nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins cu stângăcie, nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o ea, care, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a celor citite, în felul acela îngrozitor, afectat, absent și conștient doar de propria persoană pe care Naomi ajunsese să-l disprețuiască. Se gândea la ce anume îl făcea pe soțul ei să fie atât de stângaci. Era de o stângăcie izbitoare și profundă, de parcă tocmai revenise de la o școală de pescuit desuetă, de undeva din Elveția. Mai bine se așeza cu fața la el, la celălalt capăt al mesei, și muta scaunul copilului. Orice, doar să nu mai surprindă imaginea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de sentimentalism aici). Tot filmul, Spunk a avut o privire tăcută de uimire mută și rezervă, comică, dar demnă, formidabilă. A fost extrem de bun la sfârșit, când extratereștrii (care au monitorizat toată gluma, ajutându-l pe Spunk în momentele de stângăcie) îl aduc înapoi, î.Hr. El știe, mai mult sau mai puțin, ce se va întâmpla, și încearcă să-i explice fetei cu sărmanele lui resurse de vorbe și gesturi. Și iată-l pe Spunk, rămas în pustiu, în bătaia vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
latin trei litere noi, pe care toată lumea le găsise de prisos. Scrisese despre Etruria, despre Carthago, despre Roma din primele secole. Era complet lipsit de apărare în fața farmecelor unei femei; avusese două-trei soții frumoase și neastâmpărate, și toți râdeau de stângăcia cu care le inoportuna pe tinerele sclave străine sau pe soțiile uluite ale prietenilor săi apropiați. Un om care, de data aceasta, nu avea să le creeze probleme senatorilor și - simbol inept și ușor de manevrat - avea să lase puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scopul social al arhitecturii, și estetica - aceasta, în sensul funcțional utilitarist al clădirii”. Desigur, constructivismul arhitectonic - modalitate ideală a artei de a interveni activ în noua realitate - fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale (dincolo de stîngăciile în exprimare) găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“: „Constructivismul este arta «abstractă» care, crescută dintr-un simț optimist (al) vieții, purifică arta de orice urme de romantism, fiind expresia cea mai violentă a dorului de construcție al vremii noastre”. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Costin îl amenință pe Tzara că, la concurență, „Grupul «mistic» de la Gîndirea anunță sosirea lui Jacques Maritain”... O notă explicativă a lui Henri Béhar (tradusă de Fănuș Băileșteanu) pune punctul pe i: „Această foarte scurtă fază de contact demonstrează, în pofida stîngăciei sale, cum anumiți scriitori români se simțeau stingheri în «provincialismul» lor și așteptau consacrarea de la Paris. Ea explică de ce unii, ca Voronca, Sernet sau Fundoianu, aveau să-și schimbe limba pentru a se face ascultați. Dacă volumul lui Costin n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revistei poeme apocaliptice, cu figurație istorică și tentă expresionist-futuristă („Stih hun“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, „Apocalips de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de poezie autentică. Editorialul său din nr. 79 - „Între idolatria și sfințenia artei“ - este însă un manifest ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publicul a devenit singurul educator al teatrului”. Tinerii insulari pledează pentru „decabotinizarea actorului” și „reintegrarea textului în sacrele sale drepturi”, reprezentarea „integrală” a operei avînd loc cu respectarea cît mai fidelă a partiturii dramatice. Primul spectacol - un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu însă și la cauzele importante! Iubește-ți aproapele, dar nu mai mult decât pe tine însuți!... Confuzia dintre nebunie și putere a produs în istorie efecte monstruoase. Ironia este lancea de pe vârful limbii, semn și de inteligență și de stângăcie. Muțenia și cumințenia pământului se cer ascultate cu toată atenția... Graba strică treaba e un lucru unanim recunoscut de toți „grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți: „grăbește-te încet”! Viața este ca o clepsidră al cărei conținut se scurge
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
privirea fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceea ce vi se întâmplă. Am simțit că este vorba despre ceva extraordinar și v-am invidiat pentru asta. Cu timpul, am fost tot mai contrariată de infirmitatea ta, de impotența de a-ți manevra și înțelege propriile sentimente. Este o stângăcie de care nu te-am crezut capabil, pe care nu mi-ai dovedit-o vreodată în relația mea cu tine. În fond, cred că ți-e doar frică, ești dominat de o frică incontrolabilă. Frica înseamnă o mare și permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
precisă, sigură și hotărâtă. Bârna era singurul univers peste care Pulcheria stăpânea, în care se simțea puternică și sigură de sine. Și Maurizio iubea tocmai acea maiestuozitate a ei de pasăre însingurată și îndepărtată, pe care nu o disocia de stângăcia și slăbiciunea ei din viața de zi cu zi. Pe Maurizio îl interesa micile triumfuri pe care le realiza Pulcheria la bârnă, iar eu, îngerașul ei bătrân și neputincios, am recunoscut în el, în acel iremediabil fricos, "impostorul de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
copiilor și de căldura binecuvîntată a soarelui. Dacă avea s-o țină așa, în trei-patru zile n-ar mai fi rămas zare de omăt pe sub copaci. Curînd, Hana simți că se întîmplă ceva cu amicul ei. Chicotea Lupino, amuzat de stîngăciile puilor; alerga împreună cu ei, în întreceri la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mama, încă de pe vremea când erau colege de cameră la Vassar. Mă simt invadată de un sentiment copleșitor de gratitudine față de ea. Ca și cum ar fi simțit plutind în atmosferă o încărcătură de tandre emoții, Lucille îmi pune în brațe, cu stângăcie, o cutie din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac încuietoarea micuță și ridic capacul cutiei luptându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Renunță cineva? Se va schimba țevile deteriorate. Propunere colectivă. Construirea unui bloc nou În locul celui existent actualmente, acesta urmând să primească altă Întrebuințare. Propunere colectivă. Aplauze puternice, ovații. Procesul-verbal le Înregistrase Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică niște discuții libere! 21. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi fost mai ușor să-i spun „acum nu te mai iubesc”. Așa Însă... Să negi un lucru care nu există, iată ceva ce mă depășește. Citind Caietul de vise, Însă, Înțeleg că dincolo de gânduri sau sentimente, descrise cu stângăcie sau doar surprinse fugar În cele câteva pagini Într-un colaj naiv reflexiv, lucrul cel mai curios s-a petrecut cu trupul meu: s-a transformat Într-o arhivă de senzații pe care depărtarea de Petru nu le-a estompat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ne cerem reciproc iertare. N-am auzit toate cuvintele ei și știam că nici ea nu le înțelege pe-ale mele. Am dat să mă ridic și să opresc patefonul, dar Kay o porni spre pat. Ne-am sărutat cu stângăcie. Mi-am întredeschis buzele prea repede, uitând că lui Kay îi place să fie luată încet. I-am simțit limba și m-am retras, știind cât de mult urăște asta. Am închis ochii și i-am acoperit gâtul cu sărutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]