1,189 matches
-
din păpădie cerul tresare în rouă greierii înalță zmei licuricii dansează step pe umbre și eu alerg cu luna uitată în palmă căuș de vânt alb între mine și mine astăzi sunt noapte mâine curcubeu poimâine... un fel de om stingher Pacemaker pentru suflet Ca atunci când primăvara se oprește desculță în dreptul porții, se ridică pe vârfuri, îmi sărută visele și înnoadă tristețile pentru fulgere, printre toate florile pământului, curcubeiele despletite și fluturii nenăscuți. tot așa mă înalț... fără să vreau să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Dar nu pentru ca era Încordată, ci pentru că așa era glasul ei. Cred că avea limba puțin cam scurtă. Îți lăsa impresia că morfolește o acadea, dar oricum, felul ei de a vorbi m-a făcut să mă simt mai puțin stingher. Afacerile mele păreau să prindă contur pe după draperia ce se ridica În acest vestibul slab luminat. Chiar În stînga se afla o bucătărie care era și sufragerie În același timp. Urma apoi camera de zi, izolată printr-o draperie groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre înserare și noapte, în fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat în dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decât pentru neștiutori ca tine, sau ca noi amândoi altădată, așa numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aparatul de aer condiționat, dar era o chestie uriașă, cât un televizor. Toamna trecută, Aidan îl pusese pe unul din rafturile de sus în living. Am simțit cum mă învăluie groaza. Nu ești aici ca să-l dai jos. Acele momente stinghere, fulgurante, în care uitam, pentru o fracțiune de secundă, că murise, erau o mare greșeală, pentru că apoi trebuia să-mi amintesc totul. Șocul mă izbea întotdeauna în plin. Când avea să devină mai ușor? Oare avea să devină mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Racey să facă pozele despuiate. Dar nu era ea. Era Detta! Cu pantaloni croiți pe comandă, bluză de mătase și un pistol! Hopa! A zis: Stai jos. A arătat spre un scaun. Mă rog, spre singurul scaun, de fapt. Unul stingher de lemn, așezat sub un bec neacoperit, cu o sârmă pătată de sânge încolăcită în jurul picioarelor. Eu: Nu. Uite, îmi pare rău că i-am arătat pozele alea lui Harry. Ea (clătinând din cap, de parcă nu-i venea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
naratorul conștient și cel reticent - naratorul posac, lipsit de strălucire. De ce ni se pare că suntem în stare să protejăm ființa iubită pe care o urmărim când ea nu știe că e privită? De ce ne doare inima când vedem pantofii stingheri? Sau iubita adormită? Poate că trupul mort al iubitei exprimă patosul absenței, neputința în fața faptului de a fi privit și de a nu ști... Actorii sunt plătiți pentru a se preface că nu știu că sunt urmăriți, dar ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se văzu obligat să repete întrebarea, deoarece Virgil nu mai adăugă nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cununa de lauri, nu? — Spiritul competitiv nu prea te caracterizează, nu-i așa, conte? spuse Gribb. — Poate că ai dreptate, zise Cerkasov. Da. Probabil că nu. — Oricum ar fi, continuă Gribb, eu sunt cel care ar trebui să se simtă stingher, fiind singurul rățoi urât într-o mulțime de lebede. Cerkasov râse și-l bătu ușor pe Gribb pe creștet. — Valorezi mai mult decât noi toți laolaltă, Ignatius, rosti el indiferent. Lui Vultur-în-Zbor relația lor i se păru dubioasă, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
azi-noapte și mi-a arătat o metodă. Dar e greu. Nu-mi mai bat capul cu explicațiile care au urmat. E de ajuns să spun că am mers în Camera Trandafirului înțeleși unul cu altul. Dintr-odată m-am simțit stingher. Cum să explic? în cameră exista o anumită senzație, un fel de vuiet ușor și imperceptibil. Nu, nu în cameră. înăuntrul capului meu. Și era mai puternic în apropierea Trandafirului. L-am întrebat pe Grimus, oarecum îngrijorat, ce era asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
giumbușlucuri. Când eram cu ea și cu alții, în grup, mă simțeam liber, o dominam, uitam de toate complexele de până atunci. Rămași împreună, și căutam să rămânem cât mai mult timp împreună, mă pierdeam. Deveneam un cu totul altul, stingher, nespus de fals. Mă uram și mă disprețuiam cu intensitatea înmiită a dorinței de ea, de mângâierile și de hârjoana noastră. Era un prag peste care nu puteam trece. Și Ester a simțit-o. Și mi-a și spus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să apună . De crezi că-n deșerturi pictate de ură, Cu sute de vorbe înecate-n tăcere, Căutând însetați picătura de rouă Vom găsi în fântâni doar veninuri și fiere De crezi că va sta Dumnezeu fără vlagă, Sărac și stingher în imensa-i mărire, Plictisindu-se singur, rămas fără slavă Condamnat petrecându-și eterna trăire Privindu-mă-n ochi visătoare vei spune Că dragoste-înseamnă și apă și pâine, Strângându-te astăzi la piept mă întreb Iubi-mă-vei oare, iubito
Incertitudine. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]
-
Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după altul și În curând, din loc În loc Începu să apară Oliver. Mai Întâi ca un tufiș stingher, apoi sub forma unei pădurici ce se intindea, desfăcându-și ramurile, de-a lungul unui vagon Întreg. Noimann Îl văzu pe Oliver stând singur pe un cîmp deschis, Înconjurat de frunze și de păsări, Îl văzu și străjuit de femeia-șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Se lasă toamna pe alei, stimată doamnă, și noi în timp alegem amintiri culese din tristețe, dar cine ne condamnă în vise moi și dulci? O, preafrumoasă doamnă, acum este târziu iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, să te-ncălzească în simțire iar tulburarea să-ți parvină cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți - iar la final aș vrea să-ți pipăi gândul îndelung
Studiu psihosomatic. Sinestezie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83724_a_85049]
-
-mi pustiită de visuri gândirea Și fi-voi mai bun, mai bogat, mai deplin Mai plin de speranțe și chiar mai divin Când toate își au orișicum împlinirea... Alungă-mi visarea din lumi ireale Și lasă-mă singur, lucid și stingher, Să-mi caut în noapte, un punct de reper, Pe bolta-nstelată, în lumi boreale... O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea În florile albe, în nopțile reci Prin care, ca boarea, făptura ți-o treci Cătând disperată, în zori
LAS?-MI G?NDIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83819_a_85144]
-
-l ucide. Iar acum Ștefan Îl ataca direct pe Soliman, deși diferența de forțe era uriașă. De pe dealul unde se aflase Ștefan, Alexandru privea uriașul spectacol al bătăliei. Cerul se posomorâse din nou după ce câteva raze de soare se iviseră, stinghere. Dar ceața se ridicase de tot, iar Vasluiul devenise tabloul viu al unei Încleștări pe care nu și-ar fi putut-o imagina niciodată. Nu Își propusese să dovedească nimic și simțea chiar că nu e locul și nici momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele urdiei sângerânde. Ceilalți se alăturară voievodului, tot mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite, genunchii sparți cu ciocanul. Ați biruit? - Da, răspunse haiducul, făcând un pas stingher În mica Încăpere. Dar vreo douăzeci din ei au scăpat În pădure. Le-om prinde urma mâine dimineață. - Nu mai putem rămâne aici... spuse Jovanka, ridicându-se de lângă patul rănitului. Suntem În calea turcilor, prea aproape de drumul spre Belgrad. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
niște umbre, În viitor. Făcuse doar câțiva pași când un murmur venit de pretutindeni Îl făcu să ridice privirile. Cerul greu și cenușiu care apăsase capitala imperiului se ridicase În doar câteva clipe, iar prin faldurile străvezii ale norilor străbătea, stingheră, singuratică, aproape imposibilă, o rază de soare. 13. Înfrângerea 21 martie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea o reamintire a zăpezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încrâncenarea și din oboseala tuturor celor care se aflau, călare, pe malul Prutului, așteptând clipa În care vor ucide. Oană Își desprinse mâna cu un gest pe care l-ar fi vrut tandru, dar care nu reuși să fie decât stingher. - Nu trecem râul, spuse căpitanul suficient de tare ca să fie auzit de spătarul Mihail și de Apărătorii din jurul lor. Îi așteptăm să ajungă aici și să Înceapă traversarea. Îi rupem În două jumătăți, una de o parte și una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care se vedea nu departe, În față. Din câte Își dădea seama căpitanul Oană, târgul era pustiu și, În mare parte, ars. Devenise doar un decor. Case și prăvălii erau pe jumătate năruite. Un zid se mai ținea În picioare, stingher, fără ca cineva să poată spune cărei clădiri Îi aparținuse. Cea mai mare parte a târgului era, Însă, din lemn, iar lemnul se prefăcuse În cenușă. Acum, târgul nu mai era decât un vast depozit de pulbere și ghiulele. În spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-ne singure. Prietena mea, mai practică decât mine, m-a îndemnat să facem ordine în jur și să despachetăm. Am împins vraful de pânze de lângă pat către fundul odăii, ne-am îngrămădit lucrurile pe măsuțele din preajmă. Ne mișcam amândouă stinghere, având un sentiment de recul. Parcă ne pregăteam să ne facem culcușul într-un tablou de-al Ioanei. Ca să încă pem acolo, trebuia să dăm la o parte unele culori, înlocuindu-le cu altele. Ceea ce ne-a stârnit nedumerirea, mai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în căutarea clipei de soare, care să trezească visele din uitare. M-am pierdut printre picături de iubire și n-am simțit ploaia care cădea-n neștire, învăluind clipele cu-n văl de mistere. Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în valuri de mătase
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe veci în fața ta; Furtuni și lacrimă în noapte tu le-ai lăsat în urma ta. Și liniștea, și pacea-n suflet le ai deja... în viața ta Frânturi de viață amărâtă lăsate sunt în viața mea... Suprem legământ Când norul stingher ce plutește agale Ușor este împins de-o petală de vânt, în zborul de fluturi și-n cântece-astrale, E dragostea noastră, un suprem legământ. Când gândul se-ndreaptă spre tine, în joacă, Iar luna se plimbă alene prin veacuri, Luceferi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]