2,691 matches
-
reconfirmă permanent calitatea de liant afectiv fără de care societatea umană ar fi cu mult mai atomizată decât o cunoaștem.” MIHAI DINU De multe ori, lumea ce ne înconjoară pare a înfățișa cel mai bine chipul unui abracadabrant carnaval al șoaptelor stinse, o realitate de tip insular (dacă ar fi să îl cităm pe Edgar Papu), în care diforma întruchipare a „artisticității” oculte contemporane se străduiește din răsputeri să elimine frumosul ca esență din complexitatea dubletului său structural (gândindu-ne, desigur, pe
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
își reconfirmă permanent calitatea de liant afectivfără de care societatea umană ar fi cu mult mai atomizată decât o cunoaștem.” MIHAI DINUDe multe ori, lumea ce ne înconjoară pare a înfățișa cel mai bine chipul unui abracadabrant carnaval al șoaptelor stinse, o realitate de tip insular (dacă ar fi să îl cităm pe Edgar Papu), în care diforma întruchipare a „artisticității” oculte contemporane se străduiește din răsputeri să elimine frumosul ca esență din complexitatea dubletului său structural (gândindu-ne, desigur, pe
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
lin lumini/ înstrăinându-i pe străini/ Lumină lină, nuntă, leac/ Tămăduind veac după veac,/ Cel întristat și sărăcit, Cel plâns și cel nedreptățit/ Și pelerinul însetat/ În vatra ta au înnoptat.// Lumină lină leac divin/ Încununându-l pe străin/ Deasupra stinsului pământ/ Lumină lină Logos sfânt.” (Ioan Alexandru, Lumină lină-Imne 1964-1973, Ed. Eminescu, București, 1975) Lacrimile Prigoanelor sunt Cununi de veacuri hărăzite fiecărei generații de sacrificiu, Chemate și Alese, împletite ca o soartă a dramei permanente în destinul istoric al Adevărului
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
-i un spectacol degradat, Și mi-am mutat în vise amăgirea Din Raiul cu Infernul cununat. Pe când credeam că voi avea scăpare, De sub nămeții de tăciuni aprinși, Brusc s-a ivit un uragan în zare, Care-a dat viață bulgărilor stinși. M-am perpelit pe jarul deznădejdii, În așteptarea ploii din cuvânt, Și-am implorat, pe umărul nădejdii, O fericire-aflată în mormânt. Ca un vulcan, în ultima-i suflare, M-a-mbrățișat iubirea cu-al ei scut, M-am vindecat, sub blânda sa
STROPI DE-NTUNERIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381121_a_382450]
-
până ce asfințitul îl ascunde între două raze și o stea sunetul iubirii chicotește în bobocul îmbujorat pe jumătate adormit fiecare petală ascunzând miezul prețios- comoară nesărutată de lumină 12 transport în comun ofertă! oameni la conservă! trupuri îngrămădite precum fluturii stinși pe lumina lunii gânduri bombănesc prin cranii nu-și vorbesc doar se privesc cu ochii goi nelămuriți de senzația de deja-vu fiecare e în lumea lui de rândunică fără cuib muzica sună aiurea într-un difuzor vechi frâna bruscă anunță
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Seară de mai parfumată Cu adieri de flori, Din bolta-nstelată, curată Îmi dăruiești fiori. În sufletul gol îmi strecori Emoții străine, ascunse Aud ecoul unei chemări Din tainice depărtări stinse. Mă-nvăluie valul tristeții Și ochii de lacrimi sclipesc E sentimentul realității Și gândurile mă copleșesc. Trec dintr-o stare în alta Nu reușesc să-mi vin in fire Ceea ce mi se-ntâmplă Este de fapt ... O simplă IUBIRE. Referință Bibliografică
O SIMPLĂ IUBIRE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381351_a_382680]
-
ncingă focul sacru, Și nici un borș că lumea, nu mai e acru. S-a răzvrătit poporul și a fugit din țară, Crezând, ca- n lume viața- i mai ușoară, Si au rămas în tainele acestui drag pământ Izvoarele luminii, ce, stinse, stau și plâng... Lilia Manole Referință Bibliografica: RIDICĂ-TE, SI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2020, Anul VI, 12 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RIDICĂ-TE, ŞI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381377_a_382706]
-
Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O FRUNZĂ DE CEAI Amesteci difuz într-o cană de ceai, Trecut ce-ai avut, viitor ce mai ai, Într- o cameră- n care lumina e stinsa Iar sobă gemând, de foc e cuprinsă Și ninge cu oameni ce cad lângă tine, Aminte- ți aduci de cele senine Zile, ce-odată venite au fost, Când viața și soarta se-mpleteau cu un rost, Cad păsări prea franțe
O FRUNZĂ DE CEAI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381511_a_382840]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PĂȘIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Și tot mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri înserate Și ne lăsăm nedrept cuprinși De somnul lent, cu iz de moarte, Din tineri, ieri, tot mai bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc
PĂŞIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381525_a_382854]
-
de fragedă, fragilă și unică părea, Încât lumina lumii din bolți se prăbușea, Vorbea tot ne-nțelesul și își găsea răspuns Întunecimea vieții, pătrunsă-n nepătruns, Blândețea din povață, cu lumânarea aprinsă Păzea ca veșnicia de vânt să nu stea stinsă; Dar cerurile toate în murmur cufundate, Încep să strige-n beznă, că-n lumea de păcate, Ei n-or pleca să-și poarte în luna cea de miere, Pe un pământ de patimi, uitarea în durere, Ea n-avea să
PRINȚESA CLIPELOR de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381521_a_382850]
-
frunzele îngălbenesc Dorințe-aprinse prea târziu... Și ca și ele-n vânt plutesc, Rămân un cântec în pustiu. Ci zarea lin o strânge fumul, În inimă, e-un rug aprins, Singurătatea mi-a fost drumul Pe care-am mers cu glasul stins. Va fi pe-o floare-un bob de rouă, Prin vârf de plopi va bate un vânt, Atunci vom râde amândouă, Floarea în soare, eu - în pământ. Neștiutoare ca o apă lină Și lacul tace. Eu sunt mai adâncă, Neștiutoare
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SENTIMENTALA Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Sentimentală... Plânsul mi- e sec, fără cuvinte, Amestecat în șoaptele stinse, Peste pleoape, sărutu-ți cuminte Îmi scutură flori cu petale aprinse. Mâinile- mi se opresc, tremurânde, La mijloc de gest tandru, firesc, Ochii- ți triști în care marea se-ascunde, Cât de adânc, de direct mă privesc... Ai ales: învolburată, privirea
SENTIMENTALA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380842_a_382171]
-
-ți ud urmele cu sânge ? * Plânsetul se lipii de inima viorii, În inimă înflorește un liliac, Din necunoscut te-ai coborât pământean. Simt restriștea adamică; În inimă mai înflorește un copac... Gândești la abis, Pe când eu îți sorb glasul tău stins. TANIA LIANCU Referință Bibliografică: VIS PROFETIC / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VIS PROFETIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380864_a_382193]
-
am luat din zăpadă telefonul care încă suna și mi-am pus șapca pe cap: Am privit ceasul: Era ora patru: Se apropiau zorile: {tiam că mă suna, Otilia! - Da draga mea! I-am răspuns eu în sfârșit, cu vocea stinsă, în timp ce mă apropiam cu pași rari de mașină, uitându-mă cu atenție, în jur. - Sânt un pic ocupat, o să te sun în câteva minute, i-am zis eu, luându-mi rapid pistolul, de pe scaun! - Te sărut, dragul meu, ești Okay
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
pe la ora zece: - Mă apropii iubito, vin în viteză: E cam târziu, poate că ar fi mai bine să te culci, ești și tu obosită așteptându-mă. Ce zici? - Sunt obosită dragul meu, mi-a răspuns ea cu o voce stinsă, schimbată și abia perceptibilă. - Ești Okay? Am întrebat-o, puțin neliniștit! - Sunt Okay dragule, vino că te aștept: Ai grijă de tine, te sărut mult! - Okay, draga mea, sunt tot mai aproape de tine zic, închizând îngândurat telefonul: Ceva se schimbase
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
Tu nu l-ai văzut și ai crezut vorbelor lui! -L-am văzut totuși mărite procurator datorită prietenilor mei care mi-au vorbit despre el, însă trebuie să vă spun că am știut să și ascult! -Mda! spuse pe un ton stins Ponțiu Pilat. Poate că asta e! Nu știu să ascult! Și ce ar trebui totuși să ascult? -Doar Adevărul! Procuratorul nu spuse nimic. Își aranjă toga și oftă imperceptibil. -Mă simt aproape ca un străin printre ai mei, Hasim. Claudia
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
senină.Frământat doar de griji banale, abil caruselAl iluziilor încă vii, ajustate rebelDupă roată destinului, timpului, ... V. SENTIMENTALĂ, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Sentimentală... Plânsul mi- e sec, fără cuvinte, Amestecat în șoaptele stinse, Peste pleoape, sărutu-ți cuminte Îmi scutură flori cu petale aprinse. Mâinile- mi se opresc, tremurânde, La mijloc de gest tandru, firesc, Ochii- ți triști în care marea se-ascunde, Cât de adânc, de direct mă privesc... Ai ales: învolburata, privirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
-i chiar nimic de spus, nu mai e, Sfâșiat, trandafirul, părăsit și uitat, Doar lacrimi calde-mi brodează pe ie, Mi-e dor de noi și pledez" ... Citește mai mult Sentimentală...Plânsul mi- e sec, fără cuvinte,Amestecat în șoaptele stinse,Pește pleoape, sărutu-ți cuminteîmi scutură flori cu petale aprinse.Mâinile- mi se opresc, tremurânde,La mijloc de gest tandru, firesc,Ochii- ți triști în care marea se-ascunde,Cât de adânc, de direct mă privesc...Ai ales: învolburata, privirea de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
doar-doar o primi ceva. Continuând să insist cu bătaia în ușă, de pe care mai cădea câte o bucată din vopseaua gri, scorojită, la aproape fiecare lovitură, aud printre crăpăturile acesteia, un fel de răspuns. Era ca o șoaptă cu voce stinsă, răgușită, de bărbat, ce parcă venea dintr-o altă lume. Mai mult am dedus, decât am înțeles, că-mi spunea să intru. Oarecum ezitând, intru în casă. Privirea mi se oprește pe un Om... Să fi avut în jur de
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
am avut la cină... un trist adevăr și-o amintire. Pe malul apelor învolburate, apusul va veghea solitar. (o știu tăcerile... ce nu mai pot să mintă) Mistuită de vină, m-am destrămat în horbota subțire de culoare. Ca o stinsă-nflăcărare, universul îngâna provocator: „uitare! uitareeee!...” * în seara asta, zeul n-a venit! Ce-ar fi găsit? Doar florile uscate într-o vază, trecutul răvășit și o scrisoare de adio... * ... și mai era ceva ce nici el n-a gândit
ŞI ZEUL A UITAT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374376_a_375705]
-
Cu petale de maci plouă din înaltul dorului boabele de rouă jarul cerului ard zile lumină câmp de epopee în aer doar smirnă și cântec de dee macii cad în noapte colorând în vis picături de șoapte de un roșu stins. jar în frenezia macului aprins transformă solia dor de necuprins zori de veșnicie pe-altar de cuvânt vers de poezie al macului cânt. Referință Bibliografică: Doina macului / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai
DOINA MACULUI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374461_a_375790]
-
vârful piramidelor sociale (obținând „decretul lui Napoleon al III-lea“ prin care Școala de Medicină din București este recunoscută a fi de același rang cu cele franceze, din domeniu). În ochii „rosettești“ ai Elenei Cuza, «potoliți, inexpresivi, aidoma unor cărbuni stinși», dar, câteodată, și cu priviri oțelit-de-strălucitoare (ca atunci când Davilla îi vorbește „frumoasei doamne“ valahe, Elena, nu despre „obsesia-i de a nu putea să aibă copii cu Alecu / Alexandru“, ori despre „tratamentul parizian de fertilizare ce durează câteva luni“, ci
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
o pară mălăiață alteori nimicul este plin de broboanele sudorii lenei pe fruntea plină de cute este bine că ies la iveală cutele alegeri greșite sau nu sunt căi ale drumului drept zvârcolit de uitarea superficială mă îndrept spre farul stins al prezentului e simplu: aprind o lumânare și privesc dansul flăcării prin ea pe mine prin mine pasul orbului prin pasul orbului viața mai târziu, pe banca de piatră spre care numai treptele ridică privirea împotriva împiedicării genunchiul își așterne
TEAMA DE VID de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374484_a_375813]
-
Soare sau undeva departe, mai sperioasă decât Pluto... Dacă exiști, oricum, nu scapi de cercetare și nici de pipăiri umane, oricât ni te-ai ascunde! Ești oare miticul Nibiru, un rău simbol al morții? Sau ești mesajul ultim al paralaxei stinse cu care se încheie acest sistem solar? METEORIȚII (Dedicată cu drag poeților de ieri, de azi, căci pot fi speranțele noastre de mâine - CPB) Cu trene lungi de flăcări, plonjând în foc de aer, Chemați de gravitații în zbor halucinant
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
tainic...) Când privesc zilele de-aur a scripturilor române/ Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine. (Epigonii). Iertați-mă dacă sunt cam indiscret, dar totuși, ne puteți destăinui ce sentimente mai nutriți față de Veronica Micle? Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă. (La steaua). Mda. Să trecem la lucruri mai serioase. Cum îi caracterizați pe politicienii noștri? Oameni care au comis crime grave rămân somități, se plimbă pe stradă, ocupă funcțiuni înalte, în loc de a-și petrece viața la
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]