1,508 matches
-
miriștea țepoasă și încâlcită de mulțimea rugilor clonați inconștient și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
negri, injectați de sânge, cu ciocurile larg deschise și limba ca un punct de rezonanță, invocând într-un demers final căderea blestemului asupra speciei umane. Opriți-vă! Nu vă e milă de puii noștri? Asasinilor! Ticăloșilor! Creștini sunteți? Fiți blestemați! Stoluri imense de zburătoare înnebunite acopereau întreaga lizieră ca un uriaș lințoliu negru imaginar și neprotocolar în amintirea puilor transformați în cenușă. Nici în "Păsările" lui Hitchcock nu s-au creat scene atât de reale și de cutremurătoare ca cele ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la arici pe spinarea lor, să boncăluiască, să ragă, să izbească năprasnic din copite, rupând căpestrele; iar reprezentantele sectorului avicol se zburătăceau în cârâieli asurzitoare, repezindu-se buluc sub protecția sigură și binefăcătoare a hambarului, de parcă ar fi zărit un stol de vulturi pleșuvi!... Puțin probabil, nu? O stare de excitație animalieră generală și paroxistică ce înceta brusc odată cu părăsirea perimetrului de acest reprezentant al vieții subterane. Revenind la sentimentele de antipatie colectivă manifestate față de persoana șintărului, precum și față de toți membri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-a demodat. Mergem, unul lângă altul. Costi și cu mine. "Principalul, îmi spune tânărul meu prieten, care mi-a furat numele... și gândurile, principalul este să fim calmi, tari. Să nu ne lăsăm." Și îmi arată, mai încolo un stol de Pica Pica. Costi are dreptate. A venit zodia lor. * O ninsoare germanică se lasă peste brazi și peste munți. Vine iarna. Au apărut păsările numite științific "Pica-Pica" sau pe limba noastră "Coțofenele". Se simte, de pretutindeni, că a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un vânt de toamnă, s-au strâns norii și, în toiul unei seri calde, strălucind de lumina reflectoarelor electrice, s-a pornit o ploaie rece, udându-i pe bucureștenii îmbrăcați în mătăsuri și stofe ușoare, presărate cu flori, ieșiți în stoluri după petrecere... Am alergat ca potârnichile speriate pe la casele noastre, sărind prin tramvaie, pitindu ne pe sub streșini și balcoane, cu ziare pe cap, care mai de care mai uzi și mai plictisiți. Iar azi-dimineață toate au luat culoarea cenușie, culoare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai mult relațiile cu "țara de reședință". (graba a fost atât de mare încât, așa cum am arătat mai sus, a plecat spre patrie fără "micul echipament", acesta fiindu-i expediat ulterior!). Mutarea MAE român a fost, zic eu, inteligentă: în stolul de "ulii cu ochi albaștri" de la Ambasada României la Santiago de Chile, a fost trimis "porumbelul" Alin Săvescu, șef de misiune, secretar I, cu studii nu la "Academia de bune maniere" de la Băneasa, ci licențiat în istorie și filologie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
inextingibil. * În povestirea Rața, de Varlam Șalamov, un biet deținut, foarte aproape de capătul puterilor și îndeletnicindu-se cu o treabă pe care n-o mai făcuse niciodată, încearcă să vâneze, înarmat cu o scurtătură, o biată rață sălbatică rămasă în urma stolului și lăsându-se, ca să se odihnească, pe apa unui pârâu, aproape în întregime înghețat. O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită de puteri. Încercarea nu reușește și nici nu poate reuși, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zile pe Kogaionon. Acum trăiesc doar în așteptarea clipei propice. Nu mai am nevoie de nimic. Mă simt autosuficient. Consolare E toamnă. Totul e pustiu. Cântecul trist învățat de la Aia îmi amplifică starea melancolică: Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând. Și se duc ca clipele, Scuturând aripele Și mă lasă răvășit, Pustiit și amorțit Doar cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a oprit de slujbă și atunci m-am dus a doua oară. M-a oprit să mă duc la biserică, da’ la teatru ba.” Ei, da’ asta nu-i nimica pe lângă ce a urmat... Niște pârdalnice de ciori veneau în stol și se așezau pe turlele Goliei. Că ar fi venit una-două mai treacă meargă, da’ ele veneau cu stolul. Era prea de tot. Așa că, într-o bună zi: „... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,... ” te-a găsit
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
biserică, da’ la teatru ba.” Ei, da’ asta nu-i nimica pe lângă ce a urmat... Niște pârdalnice de ciori veneau în stol și se așezau pe turlele Goliei. Că ar fi venit una-două mai treacă meargă, da’ ele veneau cu stolul. Era prea de tot. Așa că, într-o bună zi: „... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,... ” te-a găsit „în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
de un birjar cu cheia grea de la roata trăsurii și jelit (cum n-o să fie nimeni [dintre noi] jelit) de sutele acestea de femei des pletite și aproape goale În camizoalele lor albe de casă, alergând Înspre el ca un stol de lebede În furtună, peste maidanul cu panorămi și „distracții americane“. Ani de-a rândul, mai târziu, aveau să-l celebreze lăutarii, În mah mureala dinspre ziuă a chefului, pe coarda cea mai gravă a Cântecului lui Victor Ta lianu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce s-ar putea petrece cu mine, În afară de orice poftă pentru femei. Stam, prin urmare, În fotoliu și mă minunam ca un adevărat paysan du Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de fătuțe, cum le-ar spune ardelenii noștri, care mai de care mai mândre, mai galeșe și mai În pielea goală, unele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inundând-o cu o căldură ce-i afecta pe cei șapte centri energetici. Sufletul îi ardea ca un rug așteptând salvare de undeva. Era ca un pom care aștepta binecuvântarea Celui de sus și a Pământului pentru a supraviețui. Un stol de păsărele, nestingherite de nimeni, își vedeau de treaba lor zburând de colo colo. Anotimpurile se mai țineau încă mână în mână. Se uită la ceas și observă că nu întârziase. Cofetăria la care lucra se afla în centrul orașului
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cineva la care te aștepți cel mai puțin. Era pe la sfârșitul lui aprilie și în dimineața aceea cerul era foarte degajat, iar norii care se arătau în înaltul cerului fără margini nu puteau ascunde seninătatea și frumusețea acelei zile. Un stol de vrăbiuțe, una și una, apărute ca din senin se lăsaseră jos, ciuguliră ceva foarte repede, apoi de pe niște frunze mari de brusture înghițeau în voia lor câte o picătură de apă rămasă de la ploaia ce bătuse în rafale în timpul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iar Carlina era alături de el, prinși unul cu altul ca timbrul și scrisoarea. Viața o premiase a nu știu câta oară, chemând-o încontinuu spre ea. K. Amintiri dureroase Soarele se ascunsese după niște nori plumburii și flenduriți, iar un stol de păsărele sfâșiau aerul de colocolo negăsindu-și locul. Într-o vamă din vestul țări, o ploaie năbădăioasă veni pe neașteptate în rafale repezi, măturând pământul și pătrunzând în el cu repeziciune. Călătorii care urmau să treacă frontiera dincolo erau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o pune la căpătâi. Așa, să dibui Cărarea Raiului, Gheorghiță-tată... Mi-o lumina și mie Cărarea... Acușica vin și eu, mai spune și se culcă alături. Și se face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați se leagănă, se leagănă... Un stol de ciori croncănind mătură în zbor pământul cu umbra lor. Câțiva oșteni zdraveni, cu musteți bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar obraznici sub alba ie de borangic. E o dimineață luminoasă la început de primăvară, în curtea interioară a Cetății Suceava înconjurată de ziduri negre, roase de vreme, dar înveselite de un val de iederă în care se zbenguie un stol de vrăbii gureșe. Voichița stă pe o banchetă joasă și mângâie ușor strunele unei alăute, fredonând un vechi și delicat madrigal. Nu-i pentru mine această cale, principe, grăiește ea cu o voce mică și un zâmbet fermecător, împreună cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pridvorul, grădina, fântâna, livada, lunca, pădurea, obcinile, potecile tainice, "de soare pline", plaiul, brazii, "răchitele bătrâne", teiul singuratic, "pomii în floare", banca veche de sub nuc, iazul, poiana, macii însângerând câmpurile grele de rod, norii, curcubeul, vântul "mesager al dragostei", luceferii, stolurile de cocori, amurgurile blânde, noaptea/ negura, lacrima, dorul cutreierând fără astâmpăr, hora, zborul. Această dumnezeiască alcătuire a lumii, în veșnica roire a anotimpurilor, este învăluită în bucurie și tristețe calmă, înfiorate de trecerea ireversibilă a timpului și apropierea de anotimpul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la școală, seară de seară admiram cum rândunelele țineau lecții de zbor cu puișorii lor. Când frigul a început să se întețească și chiar un strat de brumă se așează pe iarbă, tot mai des, sus în văzduh se observau stoluri de păsări. Ele plecau spre ținuturi mai calde, având de străbătut un drum lung și anevoios. Eram nedumerită că, sub streașina noastră, rândunica încă mai era lângă pui. Tata, observând-o, a zis, mai mult pentru sine: Oare, când ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că, sub streașina noastră, rândunica încă mai era lângă pui. Tata, observând-o, a zis, mai mult pentru sine: Oare, când ne va părăsi rândunica noastră? Apoi, deodată văzu cum mama își chemă puișorii, îi îndrumă să se așeze în stol și se ridicară toți în înaltul cerului. În acel moment, ieșind din casă i-am observat. Unul din puișori întorcea mereu căpșorul de parc-ar fi vrut să-și ia rămas bun de la noi. S-au pierdut imediat în zarea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
activități: de exemplu „sărbătoarea sădirii pomilor”, declarată „zi de muncă pentru toți străjerii”, cu un program de activități pentru zilele de 2 și 9 aprilie 1939, când cursurile erau suspendate. Programul zilei de 2 aprilie cuprindea următoarele activități: „străjerii la stoluri vor fi în 3 grupe, prima se va deplasa la locul sădirii, altă grupă va sărbători cu membri corpului didactic în curtea școlii, plantând pomi, grupa a treia în colaborare cu autoritățile locale vor planta pe marginea drumului, în jurul bisericilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cu membri corpului didactic în curtea școlii, plantând pomi, grupa a treia în colaborare cu autoritățile locale vor planta pe marginea drumului, în jurul bisericilor, cimitirelor, parcurilor”. De asemenea, programul pe 9 aprilie prevedea: „adunarea participanților la catedrală și primăria Dorohoi, stolurile de străjeri cu muzică militară coloană care merge pe Ghica, Marcu, parc Brazi, Str.Burghelea, unde formează cercul de străjeri și ridică pavilionul. Activități susținute de străjeri se desfășurau de „Ziua Restaurației” și „Ziua Tineretului”, în data de 8 iunie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cam bolnavă și îl îndemnă să adoarmă căci îi va povesti mâine pe îndelete ce și cum. Se dezbrăcă încetișor , ascultând sforăitul lui Ghiță care adormise din nou și se culcă cu spatele la bărbatu-său. A adormit și visează cum un stol de ciori se așează pe umerii ei, ea le alunga dând din mâini dar tot nu scăpa de ele. Se trezește și se mută în alt pat și se gândi că trebuie musai să-l întâlnească pe Neculai să vadă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și tristă stă chinovia aceasta în munți, departe de orice așezare omenească. Și înserarea crește, crește, de departe tare parcă se aude abia talanga de la o turmă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în odaia curată a arhondaricului cu ziduri groase de 6 palme, ziduri de cetate, după ce peste noapte am fost deșteptat de sunetele clopotelor, ne-am trezit în lumina mare a soarelui care năvălea pe fereastră. Lăstunii din ajun făceau în stoluri aceleași arcuri în jurul turlei mănăstirei, cu aceleași țârâituri cristaline. Sufragiul ghebos, frate, cu ochi ascuțiți ne poftește la un pahar de lapte. Apoi ne gândim la plecare. Portarul, fratele Costache, cel care eri ne-a întâmpinat cu plecăciuni, cu lingușiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]