1,936 matches
-
dinți. Ochii noștri s-au întâlnit într-o privire oribilă. Mai văzusem ochii aceia, dar nu pe fața asta. Părul i-a căzut, dezvăluind încâlcitura roșcată. Tremura în rochia fără formă. — Cine ești? am întrebat, eu trăgând adânc din țigara strâmbă. Nu era femeie. Vocea era a unui bărbat, ca și restul trupului. — La dracu, dragă, pleacă, mi s-a părut mie că aud. O, și tu, câine nou uman. * Stau acum în camera mea de la Ashbery, prins în ochiurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
perceperii sinelui. Astfel, cum frumosul riscă pericolul kitsch-ului, iar urâtul devine emoționant, așa cum lumina devine umbră odată cu modificarea sursei de lumină, “perfecțiunea însăși este imperfecțiune”. (Vladimir Horowitz) Urâtul nostru universal, cotidianul expus “Marii Treceri”, praful, pata, cioburile, negrul, ruptul, strâmbul, imperfectul, conjugă simfonic urâtul nostru frumos, mozaicul desăvârșit căruia îi suntem circumscriși, viața.
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile. Linii prăfuite de viață rotindu-se și împletindu-se printre casele diforme, venind de nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur scop: existența însăși. Orice loc trebuie să aibă străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simțea cum îl cuprinde un val tot mai puternic de greață și amețeală. — O să ies să iau o gură de aer proaspăt, spuse el și se îndreptă către ușă - un vagabond aflat la capătul puterilor murdar și cu o pană strâmbă în păr. Fețele s-au dat la o parte, ca să-l lase să treacă. încăperea era plină de ceață. Flann O’Toole și Dolores O’Toole în pat. El beat criță, ea cu ochii larg deschiși, întorcându-se spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste o parte din sprânceana dreaptă. Braic Îndrepta sprânceana, dar vântul o strâmba la loc, făcând-o să se prăvale pe partea stângă... Stogul de fân era străjuit de o șapcă verde, trasă peste ureche, fapt care-i conferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l și spune-i: „Ai fost crud cu mine, dar eu te respect pentru că ai făcut-o din firea ta pătimașă și nestatornică. Va veni vremea când tu singur te vei întoarce pentru că niciodată nu câștigi drept mergând pe drumuri strâmbe.” Și suferința mai spuse: - Te-am încătușat, omule, ca să știi să ierți! Și pentru că fiecare este părticică din același Totuna al Trupului și Spiritului universal, face parte din aceeași plămadă de pământ, simțire, crezământ, din aceeași respirație a Marelui Timp
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
ar fi trebuit s-o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se hrănească apoi cu ceva ce semăna cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai apucat să văd, În câmpie, și aracii strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ceilalți deja se adăpostiseră sub ea. Femeia, acum destul de bătrână, care alerga lângă tine, era Îmbrăcată Într-o rochie subțire și murdară de stambă. Desigur că ploaia i-o lipise de corp și tu, abia acum, văzându-i corpul strâmb și osos, te convingeai că nu e tocmai sănătoasă la cap. Ai lăsat-o să fugă sub acoperiș cu rucsacul tău cu tot și ai alergat În continuare prin ploaie dând ocol colibei. Pajiștea din jurul ei era Înflorită În zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acela. Ajunse În cele din urmă, iar trenul, de parcă numai pe ea ar fi așteptat-o, se puse În mișcare Încet-Încetișor. (Ea se urcase În vagon.) Abia după aceea dădu un șuierat și luă viteza. În compartiment scena devenise din ce În ce mai strâmbă acum. Directorul se retrăsese În colțul dinspre ușă și Încerca să respire, era transpirat tot, agasat. Subalternul era aproape de el și-i povestea din nou ceva ce nu suporta contradicție. Era vorba de un fel ședință sau miting În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cea mai mare parte a lui decembrie participând la cât mai multe evenimente, pozând cu Philip și În general invitând-o la comentarii răutăcioase pe Abby (care s-a conformat cu mare plăcere) și totul se Întorsese la o versiune strâmbă a normalului. Kelly ne făcuse ture de lucru pentru sărbători; pentru că nu puteam să ne luăm toți liber În același timp, acceptasem să lucrez la un cocteil pentru oameni de afaceri evrei de Ajunul Crăciunului și În schimb aveam liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cunoscute, apărute după anul 1989, care cuprind adevăr din istoria și spiritulitatea românească pe care au căutat să le desăvârșească. Vrem legi care să apere pe tot românul, vrem respectarea lor, vrem legalitate, vrem să trăim dincolo de forfota noroiului vremurilor strâmbe, a vechilor torturi. Vrem să trăim pe vertical! „Învățați pe copiii voștri să nu întrebuințeze mișelia nici contra prietenului și nici contra celui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinși, vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a nu ne putea spune cuvântul și a nu putea făptui, țara noastră ar fi arătat altfel. Căpitanul, elita legionară, căpetenia și toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în duhul iubirii de Hristos, ar fi îndreptat veacurile strâmbe, ar fi făcut o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele de pe cer, dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Iar dacă eu sunt dement, înseamnă că el e deștept. Știi ce mă miră în discuția pe care o avem acum, domnișoară Anders? Întrebarea întrerupse zâmbetul care începuse să-i înflorească lui Audrey - un zâmbet ce dezvelise doi dinți cam strâmbi și un zgârietură pe buza inferioară. — Nu. Ce? — Că Mickey te apreciază atât de mult, încât discută cu tine asemenea chestii. Chiar mă miră. Zâmbetul lui Audrey se ofili. Mă iubește. Vrei să zici că apreciază favorurile pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cât costă ăsta? ― Pentru dumneavoastră, răspunse negustorul, așa cum spun toți negustorii, ca să-i măgulească pe mușteriii săraci cu duhul, pentru dumneavoastră, 1 000 de lei, de la 1 500. dar nu pot să vă mai las un leu măcar! Căpetenia pungașilor strâmbă din nas, în semn că i se pare cam scump. Îl mai pipăi, mai întinse de postav, mă rog, ca omul care vrea să știe pe ce are să dea banii, și zise: ― Să-l încerc, să văd dacă mi se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fiindcă toate misiunile Apărătorilor de pe flancul de est au fost anulate, iar martorii spun că tatăl tău a fost ucis. Alexandru albi. I se păru că ceața Îi joacă feste și că se află Într-o altă lume, o lume strâmbă și nebună. Abia apoi simți durerea, ca pe un tăiș de pumnal atingându-i inima. Tatăl lui? Ucis? - S-a Întâmplat În Moldova, aproape de Dunăre, continuă Angelo. A fost prins Într-o ambuscadă aproape de Dunăre. A cântărit șansele și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sunt niște legende. - Poate că ai dreptate. Trebuie Încercat. Dar timpul e scurt. Toate cetățile sunt sub asediu. Sultanul se Îndreaptă spre Suceava. - Să mergem, atunci! - Să mergem! spuse Pietro. Și să ne revedem la prima lună plină, la Bradu Strâmb. Suntem trei grupuri cu trei misiuni. Dacă toate trei reușesc, mai există o șansă. Căpitanul Își duse pumnul drept la inimă. Ceilalți făcură la fel. Apoi fiecare grup porni În altă direcție. Seara cădea peste Țara Dornelor Încet, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tâmplarii, săgeți. Armele se adunau mai jos de Mălini, pe valea Moldovei. În alt loc ascuns, nu departe de mănăstirea Pojorâta, se adunau caii. Tot acolo era locul În care puteau sosi cei care nu apucaseră să ajungă la Bradu Strâmb. Sub ocupație otomană, țara lucra pentru eliberare. Poruncile măriei sale ajungeau repede pretutindeni și arătau că luptele care vor veni nu cer doar vitejie, ci și organizare. Pe drumuri ferite călătoreau spre locurile indicate de voievod căruțe cu fier pentru vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căzuți, năzuind spre vărsarea În marele fluviu al libertății. „Eliberarea!!!” Cuvântul voievodului se Întorcea, ca un ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților spre văile sălbatice de la Bradu Strâmb. Nu mai era singur. Nu fusese niciodată singur. - Călărimile domnești așteaptă poruncile măriei tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii la casele lor, la vreme de urgie. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea ține în viață pe cei ce o au. 13. Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb? 14. În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gîndește-te că Dumnezeu a făcut și pe una și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el. 15. Tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
se teme de Numele Tău. Ascultați pedeapsa și pe Cel ce o trimite! 10. Mai sunt în casa celui rău comori nelegiuite, și blestemata efa mică? 11. Pot socoti Eu curat pe cel ce are o cumpănă nedreaptă și greutăți strîmbe în sac? 12. Pentru că bogații lui sunt plini de silnicie, locuitorii lui spun minciuni, și limba lor este numai înșelătorie în gura lor; 13. de aceea, și Eu te voi lovi cu suferință, te voi pustii pentru păcatele tale. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
s-a spus să ne dezbrăcăm și să ne aliniem. Am fost examinate una câte una de către un eunuc-căpetenie, care avea un asistent ce-i nota cuvintele într-un caiet. — Sprâncene inegale, se pronunța căpetenia în timp ce trecea pe lângă noi, umeri strâmbi, mâini de muncitor, lobii urechilor prea mici, maxilar prea îngust, buze prea subțiri, pleoape umflate, degetele de la picioare butucănoase, picioare prea scurte, coapse prea grase. Acele fete au fost imediat date deoparte. După multe ore am fost conduse într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cea Mare, a fost concubina favorită a lui Tao Kuang, împăratul de dinaintea Majestății Sale. Se spune că doamna Jin a fost cea mai frumoasă femeie din China. Unde i s-a dus frumusețea? Pleoapele îi sunt căzute și gura-i strâmbă e trasă spre partea dreaptă a feței. Punctul roșu de pe buza ei e desenat atât de mare încât seamănă cu un nasture roșu gigantic. Roba pe care o poartă Majestatea Sa Împărăteasa e făcută din satin galben strălucitor, decorat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înecat cu supa de tofu, iar fratele meu a căzut sub masă și și-a spart castronul de ceramică. Mama nu a reușit nici ea să rămână serioasă. A izbucnit în râs și l-a făcut pe soțul ei „bârnă strâmbă care face casa să se prăbușească“. — A sosit cina, doamnă. Vocea lui An-te-hai mă trezește din visare. Ca într-o închipuire, văd venind din bucătărie o paradă. Un șir de eunuci, fiecare ținând un vas aburind, se îndreaptă grațios spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la mine. Maxilarele lor fără dinți se deschid grav. Părul le este atât de rar, încât par chele. N-am mai văzut nicicând femei cu o înfățișare atât de gravă. Au spinările cocoșate, iar membrele lor îmi amintesc de copacii strâmbi și noduroși de pe crestele munților. Nici urmă din frumusețea trecută nu a râmas pe aceste chipuri. Nu mi-o pot închipui pe nici una dintre ele ca fiind obiectul pasiunii unui împărat. Femeile își ridică spre cer brațele subțiri ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a lui Hsien Feng intră Su Shun: — Trebuie să ne grăbim, Majestatea Voastră. O să dureze mai multe zile să ajungem la Jehol. Intră și Tuan, fratele vitreg al lui Su Shun. E un bărbat slab, cu nasul lung și gâtul strâmb, ceea ce-i face capul să stea aplecat într-o parte: — Majestatea Voastră, zice el, iată lista cu lucrurile pe care le-am împachetat pentru dumneavoastră. — Unde-mi sunt sigiliile? întreabă împăratul. — Au fost luate din Sala Unirii Marilor Forțe Creatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]