2,070 matches
-
ceva. De ce? Mal zâmbi. — Păi, câștigi aproape cât mine, iar eu am terminat un colegiu și am șaisprezece ani de experiență ca polițist. Voi toți ați renunțat la liceu, nu? O privire rapidă făcu ștafeta între cei trei. Lopez se strâmbă, Benavides dădu din umeri și Duarte trase un fum lung din țigară. Mal observă că toți trei se raliau mult prea curând împotriva lui, așa că îndulci tonul: — Stați să vă spun de ce am pomenit de așa ceva. Pentru că întotdeauna ați învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e pe-aproape. Ți-o puneai pe leafa comitatului? Vocea lui Dietrich se înmuiase. Danny își făcu ordine în minciuni. — Am cercetat zona, pe urmă mi-am pus-o. Mă odihneam în mașină când a apărut Niles. Dietrich zâmbi/ se strâmbă. Telefonul de pe biroul lui începu să sune. Ridică receptorul, apoi spuse: — Da, Norton, e aici. Ascultă, apoi adăugă: — O întrebare: ai aflat cine sunt cei doi bărbați? Tăcere lungă. Danny se bâțâia lângă ușă. Karen o deschise și lăsă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Procuratură. Vei ajunge locotenent înainte să împlinești treizeci de ani. Nu. Nu mă interesează. — Dar ce te interesează? — Vreau să coordonez ancheta la crima triplă la care lucrez - la comitat și la oraș. Mal se gândi că Ellis Loew va strâmba din nas și că existau câțiva sus-puși de la municipalitate pe care îi putea convinge. Cred că se poate aranja. Dudley se apropie, îl bătu pe Upshaw pe spate și îi făcu cu ochiul. — Există și o femeie pe care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
proaste: șeful secției de-aici insistă ca Gene Niles să lucreze împreună cu noi la caz. El e polițistul care a prins evenimentul, iar Biroul nu are nici un alt om disponibil. C’est la vie, cum zic eu întotdeauna. Danny se strâmbă, amintindu-și de minciunile turnate lui Niles. — Cine-i al patrulea? — Unul din oamenii voștri. John Shortell, un sergent de brigadă de la subsecția San Dimas. Ascultă, Upshaw, îmi pare rău de chestia cu Niles. Știu că îi urăște pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
masca din țechini aurii. Amândoi erau tineri și foarte musculoși, cu picioarele epilate și trunchiuri piramidale, unse cu un soi de ulei. Îi remarcară pe cei trei, iar cel mai înalt îi aruncă un sărut lui Danny. Partenerul lui se strâmbă, își vârî degetele în chiloțeii celuilalt și îl trase înapoi pe hol, unde dispărură amândoi. Se auziră chicoteli. Lui Danny îi veni să vomite și se îndreptă spre ușă. Gordean îi aruncă din spate: — Nici o întrebare suplimentară, domnule detectiv? Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
personală și se încruntă, rănit brusc de amintirea Donnei Cantrell - iubirea lui fierbinte, înecată în fluviul Hudson. Claire spuse: — E vreo problemă, Ted? Norm Kostenz atinse brațul femeii, ca și cum ar fi vrut să-i spună „Chestii de bărbați”. Danny se strâmbă, căci durerile lui musculare se întețiseră cu adevărat. — Nu, doar că mi-ai amintit de o persoană pe care o cunoșteam. Claire zâmbi. — Ți-am amintit eu sau ceva din ce-am spus? Danny făcu o grimasă exagerată. — Și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Subiectele de discuție au fost „Sarcinile pichetelor”, „Raportul secretarului”, „Raportul trezorierului” și dacă să angajeze sau nu detectivi particulari pentru a afla cazierul demonstranților de la Teamsters. Serata începea la ora 11 seara și se încheia la 6 dimineața. Danny se strâmbă la gândul că raportul putea fi conceput ca un alibi pentru Reynolds Loftis - care era trecut prezent la ora la care Marty Goines fusese răpit și omorât. Iar procesele-verbale nu conținea nimic subversiv. Prea mult nimic lăsat la vedere. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șade bine cu ele, sau nu. Nu-i ședeau rău deloc! Parcă fuseseră anume croite pentru el! Se-ntoarse către prietenii lui, care așteptau la ușă, și-i întrebă: ― Ei, cum vi se pare? Unul din cei doi pungași se strâmbă, spunînd: ― Să-ți spun drept, nu găsesc că te prind. ― Poate pentru că n-am și pălăria pe cap, zise căpetenia. Fii bun, te rog, domnule negustor, și adu-mi o pălărie frumoasă și un baston! Și-atunci, vom vedea dacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și el, ca să nu i-o dea; atunci profesorul, intrigat și indignat de atitudinea foarte puțin cuviincioasă și nejustificată a elevului său, smulse teza din mâna lui Moscu și se uită să vadă ce a scris... Își ridică sprâncenele, își strâmbă buzele, încrețindu-și fruntea cu adâncă mirare și, adresîndu-se clasei, spuse: ― Două minute, vă rog, ca să vă citesc câteva rânduri din teza la Chimie a colegului dumneavoastră, Moscu, pentru că e foarte interesantă! Clasa, care bănuia că s-a petrecut ceva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ai văzut ce ți-a făcut odorul? întrebă Lina pe bătrână. își făcu cruce ca să fie un răspuns pe tot gustul. Apoi zise totuși: - Spurcăciune mică! - clătinând capul, care nu se mai putea opri odată pornit. La cuvântul plastic, Mini strâmbă nasul, dar aerul era fin și parfumat cu iasomie, care-și ascundea corolele mici undeva in boschete, spre ieșire. - E dădaca lui Mika-Le! zise Lina. Pe capră bătrânul se întoarse pe jumătate, rupt de șale, ca și cum l-ar fi chemat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
până și în efigie!" "Desigur, domnișoară mare! E o bucată foarte bună și care. . ." Pornise micul discurs. "De prisos! i-am spus. Cunosc bine pe Mika-Le și am pentru arta ei prisma mea." A râs de nevoie, pe când mititica se strâmba, deplasând linia eternei nemișcări, care e formula ei. Văzând că e vorba de un control asupra bunului dumisale plac, își otrăvise ochii și strângea mapa. Dar fie că n-a observat, fie că n-a îngăduit, pictorul a întins mâna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pline de piper ale colegilor, alimentate de amănunte benevole ale amantului asupra "lor trei". Iar la gineceul din Toamnei, unde stau câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă cu favoruri de tot felul. Cât despre mine, m-am înfuriat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
preveni devierile de conduită și manifestările necuviincioase, părinții trebuie să impună copiilor norme de comportament disciplinat, să ia atitudine față de exprimările verbale și de manifestările emoționale și relaționale nepotrivite. Activiștii în domeniul drepturilor copilului și șefii lor ar putea să strâmbe din nas când aud de instituirea unor forme raționale de coerciție în educație. Îi asigurăm pe respectivii domni că noi nu pledăm pentru încălcarea drepturilor copiilor ci doar pentru o educație rațională, normală și eficientă care să ducă la înflorirea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Muskett o ignoră, prea atent să-și afișeze disprețul față de felul în care este decorat sediul. Când i se oferă un loc în salonul din față refuză, spunând că dacă doamna Lovelock nu se supără, preferă să stea în picioare. Strâmbă din nou din gură cu dispreț, când revine Jonathan, încălțat cu o pereche de pantofi maro. — Nu ai pantofi de tenis? — Din păcate, nu. — Ei bine, presupun că putem cumpăra unii pe drum. Ocolesc prin Piccadilly, apoi pășesc pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
soarele, o voce tânguitoare se ridică peste tabără. Unii se adună pentru rugăciunile de seară și-și întind rogojinile pe pământul ars de soare, cu fața spre Mecca. Gittens, care stă la parapet, se uită la biserica năruită și se strâmbă. — Se pare că misionarii n-au prea ajuns pe aici, nu? Pe măsură ce lumina scade, nori de țânțari se ridică de la suprafața apei și atunci devine evident cine stăpânește ținutul. Fiecare cap de englez este înconjurat de insecte, ca niște apași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acesta, voi care mîncați pe cel lipsit, și prăpădiți pe cei nenorociți din țară. 5. Voi, care ziceți: Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, și Sabatul ca să deschidem grînarele, să micșorăm efa și să mărim siclul, și să strîmbăm cumpăna ca să înșelăm? 6. Apoi vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint, și pe sărac pe o pereche de încălțăminte, și vom vinde codină în loc de grîu." 7. Domnul a jurat pe slava lui Iacov: Niciodată nu voi uita niciuna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori. Degetele plâng pe clapele arse, Frige nepăsarea ochilor parșivi, Strigă nesimțirea în ciudate farse, Ochii mei albaștri te privesc naivi. Lacrima se roagă să ramână rece, Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea, Astăzi, înc-o moarte peste mine trece Mâine va-nflori nebunia mea. Iar mă-ntorc la mine, aripa e frântă, Nu mai vreau s ascult șoapta de amor. îngerii se-ngroapă, diavolii se cântă Eu m-adun în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mînă! Iar chipul său căpătase o expresie de paiață. Ce vroia să spună? Vroia să-i facă pe ceilalți să râdă în toiul luptei. Iar dacă l-aș fi pus jos, ce adică, să se considere că, din moment ce el se strâmba așa, rezultatul luptei nu mai avea valoare? Mi-am dat seama într-o clipă de toate acestea, dar m-am hotărât să merg până la capăt. Atunci, însă, asemeni unei lighioane care nu știa să se apere decât într-un singur
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lui. Dar Liviu Rebreanu? Adam și Eva, Ciuleandra, Amândoi, Gorila etc. conțin ele neliniștea prevestitoare de cataclism? Abia Blestemele lui Arghezi ne pot da un mare fior. Descoperim azi în ele un sentiment al apocalipsului. E o lume care se strâmbă, se destramă și putrezește. Efectul se obține prin aglomerare, care exprimă probabil teroarea resimțită de poet la apropierea cutremurului. Dar asta e interpretarea noastră de acum. Mai degrabă oamenii de rând au avut presentimentul viitorului dezastru. Prin ce? Prin neliniștea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îndt ai impresia că ești în plin fantastic. Asta trebuie să-ți placă..." " Da, zice el după o săptămână, e bine descris, dar nu e convingător. Chiar așa, procesele astea se țineau fără să știi de ce erai acuzat?" Și se strâmbă profund nemulțumit. "Adică cum e, zic și eu și mai nemulțumit decât el. Nu ți-a plăcut scena când cei doi polițiști intră la erou în casă să-l aresteze și-i mănâncă în prealabil micul dejun? Chiar nu ți-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în patru volume, cu care mă întorsesem, dimpotrivă, avea un titlu pe care el îl silabisise absolut nedumerit: Victor... Victor... Da, asta mai înțelegea, Victor, cum să nu, pe mulți îi chema așa, dar Hugo... și pe urmă, Mi-ze-ra-bi-lii... Se strâmbase foarte supărat și-și văzuse de caii lui. Și el vroia acuma să-mi spună mie că iștie la ce mă gândesc eu! De fapt nu știa! Dibuia, și ar fi vrut să afle măcar în ultima oră de la mine
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
doi țigani analfabeți pentru echipa de teatru. M-am plîns din nou. Fărocoastă mai aduse un individ care pretindea că știe, din armată, un monolog. L-am pus să repete. Roșu, flăcăul recită un text intitulat „Fasole” În timp ce asistența se strîmba de rîs, Costică o îndemna: - Faceți aplauze, tovarăși! De lîngă perete frații lui Fărocoastă răcneau și ei: - Aplauzați, măi! Casa domnului Tomulescu era peste drum de școală. Trimis de directoare pe întuneric, în fiecare dimineață venea sămi bată în geam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trimitea cu oile, de aceea adesea lipsea de la școală și, dacă venea, venea desculț și desmățat. Labele lui crăpate se lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința limba ca să strîmbe pe urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
privi chipul oglindit În vinul negru. Parcă se vedea pentru prima oară și-l Înveseli fața lui lungă și posacă, ca și cum ar fi fost singurul care ducea-n spinare toate grijile lumii. O picătură de vin căzută de pe bărbie Îi strâmbă În fel și chip oglindirea din găleată. Se adăpă iarăși Îndelung și cu plescăituri de plăcere. De-acum nu-l mai Îngrijora nimic și se simțea ușor, chiar dacă nu izbutea să se ridice de pe buza șanțului. Ochii Îi străluceau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ultima conferință populară pe care am ținut-o eu la Căminul cultural pe tema contradicțiilor dintre știință și religie. Dacă te plictisești și dormi pe tine ca un bou la staul, ieși afară, vită-ncălțată, și cască acolo până ți se strâmbă fălcile alea de broscoi cu ochii beliți. Mă siliți, prin purtarea voastră, să folosesc un vocabular violent și care nu se potrivește nici cu firea, nici cu educația și nici cu statura mea intelectuală. Însă există momente În viață când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]