2,683 matches
-
urăsc,să-i porți în rugăciune, Nu-i nimeni pe pământ,să fie fără de păcat! De vei primi răsplată,pentru "cele bune ", "Amin vouă vă zic",că plata-n viata ați luat! De cazi,plin de dureri,mergând pe calea strâmtă, Nu deznădăjdui,căci totul are un sfârșit! Cât de frumos va fi s-auzi din gura-i sfântă: "Ridică-te,credința ta ,te-a mântuit!" De crucea o purtați cu bucurie, Si spre Golgota,pe Iisus o să-L urmați, Veți
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
urăsc,să-i porți în rugăciune,Nu-i nimeni pe pământ,să fie fără de păcat!De vei primi răsplată,pentru "cele bune ","Amin vouă vă zic",că plata-n viata ați luat!De cazi,plin de dureri,mergând pe calea strâmtă, Nu deznădăjdui,căci totul are un sfârșit!Cât de frumos va fi s-auzi din gura-i sfântă:"Ridică-te,credința ta ,te-a mântuit!"De crucea o purtați cu bucurie,Si spre Golgota,pe Iisus o să-L urmați,Veți
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
Prin curat, este obiceiul să se arate ceea ce este nefalsificat și neamestecat. Poate că acest cuvânt era numele celui mai bun mir, care curge întâi. Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu adaugă că femeia în grabă a spart vasul, care era strâmt la gură; un astfel de vas se numește alabastru. Acest vas, spune Sfântul Epifaniu, este de sticlă și este făcut fără toartă; un astfel de vas se numește amforă. Mirul acela era făcut din mai multe materii: flori de smirnă
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
spații largi unde romanii ar fi ieșit întotdeauna învingători, iar celor care încă mai credeau că Tiberius putea fi bătut, Arminius le amintise că acesta nu fusese bătut niciodată de nimeni. Căutaseră totuși să-l atragă pe Tiberius în locuri strâmte, obligându-l să-și fragmenteze legiunile, unde barbarii ar fi avut, cu puțin noroc, câștig de cauză. Tiberius nu era însă deloc naiv și credul precum fusese bătrânul Publius Quinticlius Varus și nu se lăsase atras în cursă, căutând locuri
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
călcat acesteia permanent în picioare sufletul, nu s-ar mai fi produs niciodată, curgerea firească a istoriei reținând, în acest caz ipotetic, un alt rost general - meritoriu, firește - în scriptele ei, în sfârșit, complet nemistificate. Dar, cum sălășluim în perimetrul strâmt al Realiei terestre și nu al Utopiei, evident că lucrurile stau, din păcate, exact invers. Iar greșeala fundamentală îi revine în totalitate doar Ființei umane, care a acceptat tăcută de-a lungul vremilor nu numai varii seturi de legi impuse
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
Din păcate, nu a găsit nici un sponsor care să suporte atunci, costul foarte ridicat, al acestei operații! Prin trecerea timpului, cele două sexe s-au maturizat, începând între ele, o luptă internă dură, pentru supremație, în corpul care părea, prea strâmt: Câștigau pe rând, când sexul femeiesc, când bărbătesc: Datorită acestei permanente lupte interne, tensiunea ei arterială era foarte mare: Avusese și un infarct, din care scăpase cu mult nororc, pentru că, doamna Maria, chemase atunci urgent ambulanța, care a sosit la
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
și oricând. De nefolos ne este a ne visa făptuitori de vitejii și jertfe fără pereche; util și izbăvitor ne este a da atenție mărunțișurilor și a ne purta constant în mod nobil, liniștit și răbduriu.( 14) Orb, neghiob și strâmt la minte ce am fost. Și ferecat în chingile bunului simț celui mai lamentabil. Cum de nu mi-am putut închipui că Iisus Hristos - Dumnezeu care a primit să Se întrupeze și să moară pe cruce aidoma celui mai nefericit
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
brațe ne-a cuprins. Din steaua ce născut-a, s-alinte românimea, Ne-ai dat întregul drum de trudă-n raze blânde. Tu, steag al slovei-patrii, ai îndurat asprimea Și toată nedreptatea ce-un neam întreg pătrunde. În cercul nostru strâmt de demoni și de îngeri, Cântăm o Cătălină, votâm un Cătălin, Dar versul tău pătrunde prin mii de mări de plângeri, Putând zdrobi și lațul, și cupa cu venin. Fuseși sacrificat pe-al neamului altar Și ne lăsași cu dor
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
care nu are altă identitate decât aceea conferită de proiectele în care se obiectivează (doar cel care nu se recunoaște pe sine nu-și vede chipul în fapte) sau de ratificarea pe care o primește de la semeni (înăuntrul meu e strâmt, nimeni nu intră,/ nimeni nu iese/ e o lume numai a mea cu reguli stricte/ numai că nu-mi dau seama cine/ a trecut ultima oară prin mine) ne readuce într-un context discursiv caracteristic prezentului. Departe de „smartphones”, am
MARIA-ANA TUPAN (ÎN CONTEMPORANUL NR.1 IANUARIE 2017) DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, (AFORISME) DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373442_a_374771]
-
să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Beznă ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus-o pe viață... Dați-mi drumul, să ies! Din ghearele voastre, înfipte, În carnea poemului meu, Sîngele lui să nu-nceapă să strige- La Dumnezeu! Referință
DAȚI-MI DRUMUL... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373511_a_374840]
-
la Veneția, când ceața se ridica leneș de pe Grand Canale! Șuvoiul de turiști o ia de la gara Santa Lucia pe traseul cunoscut spre misterioasa Piață a Miracolelor. Exercițiile de dezmorțire a gâtului se derulează în viteză dreapta-stânga, stânga-dreapta pe ulițele strâmte pline de vitrine mirifice. Cât magazinul! Gondolierii la datorie sunt plini de solicitudine spre bucuria doritorilor de mirosul canalelor! Atenția ne este atrasă de o ofertă de nerefuzat! Zeci de palate sunt deschise free pentru turiși. Prin bunăvoința primarului. În
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Bezna ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus-o pe viață... Dați-mi drumul, să ies! Din ghearele voastre, înfipte, În carnea poemului meu, Sîngele lui să nu-nceapă să strige- La Dumnezeu! Citește
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
-mi drumul, să ies!Din umbrele voastre, afară,Să nu vă facă zdrențeBezna ce vă-nfășoară...Dați-mi drumul, să ies!Cătușele voastre de ură,Nu cumva să plesneascăPrin creierii voștri, de zgură...Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față,Să nu sfâșie vreo pară de focCortina ce mi-ați pus-o pe viață...Dați-mi drumul, să ies!Din ghearele voastre, înfipte,În carnea poemului meu,Sîngele lui să nu-nceapă să strige-La Dumnezeu!... IV. DURERII, de
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > HAZARD Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului HAZARD E cercul foarte strâmt și se tot strânge, Se-nvârte fără rost și în hazarde, Pare o lumânare ce nu arde Sau o arteră fără pic de sânge. Când șansele se vor prea revanșarde, Elanul se oprește și se frânge, Aripa se topește, ochiul
HAZARD de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371393_a_372722]
-
căci suntem doar dorință noi totdeauna cerem tot, ne învelim în vorbe și faptele le-am amânat, le-am transformat în gherbe Eu nu spun, Doamne, că noi știm a tot muri-n nimicuri că drumul nostru-i mic și strâmt, între lumini și-adâncuri nici că avem în noi divin și zâmbete și soare eu doar îți spun că suntem mici, umili, și că ne doare! E doar îți spun să ne mai ierți, din când în când, arar numai
EU NU SPUN, DOAMNE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374912_a_376241]
-
existențial spre blajinul accent al solitudinii asumate. (noaptea ca un ghemotoc de ziare vechi sau cealaltă jumătate de viață ce trece prin mine ) “am ochii mari poate sunt sensibil/sau poate am devenit/prea complex/nu știu/înăuntrul meu e strâmt/nimeni nu intră nimeni nu iese/e o lume numai a mea/cu reguli stricte/numai că nu-mi dau seama cine/a trecut ultima oară prin mine” Poezia lui Teodor Dume nu are nevoie de o decodare, este un
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
tata am închis ochii și l-am strigat... undeva în copilul din mine zbura un fluture alb îmi părea cel mai trist lucru aș fi vrut să strig dar pentru că acolo erau prea multe umbre și locul devenea tot mai strâmt fluturele o zbughi înspre lumină abia atunci am văzut păsările negre ciugulind din marginea soarelui... de dincolo pătrundea mult frig... Referință Bibliografică: Carte,Teodor Dume: moartea, un fluture alb / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1663, Anul V
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
gând, că-n mine bântuie minciuna în crâșma căreia Te vând. Intră cu slava Ta în mine, deschide-mi ochii ca să pot să văd și să-nțeleg în fine că-s un nimic,când Tu ești tot. În ale mele strâmte cercuri de disperare,ce mă strâng, trimite-mi-o pe Sfânta Miercuri să certe plânsul meu nătâng Atunci îmi voi aduce-aminte de chinul Tău crud și intens și suferința mea fierbinte îmi va părea fără de sens. Picioarele apoi spălându-Ți
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE MIERCURI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374967_a_376296]
-
și tare. Mă scald în gheață și mă culc pe stei, Unde dă beznă, eu frământ scântei, Unde-I tăcere, scutur cătușa, Dobor cu lanțuri ușa. Când mă gândesc în pisc Primejdia o caut și o isc, Mi-aleg poteca strâmtă ca să trec Ducând în cârcă muntele întreg.” -Psalm De la Claudel la aproape toți expresioniștii germani, inclusiv la românul Arghezi, relația om-divinitate ia un aspect dramatic, apare ca o încleștare sălbatică, supusă neprevăztutului. “Bunul Dumnezeu “ din literatura sfârșitului de secol 20
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
tu lași sub buzunarul stâng la piept o blândă adiere nu știu dacă iubire-i spun sau numai vis de apă miere un fagure de gând aștern pe zdreanța visurilor grele și-n fiecare zi aștept cuvântul scris în arii strâmte geometrii reinventez de gesturi largi iubiri rebele să mă trezesc să sper mereu să nu mai văd cum mor pe rând din punct în punct smulgând râzând prin patimi viața-n file negre Anne Marie Bejliu, 10 ianuarie 2016 Referință
ÎMI ESTE-AMAR TIMPUL ACUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375066_a_376395]
-
în noaptea dintre două mantre de ce-ai lăsat trăirile deșarte într-un alcov cu voci de plictseală ai strâns în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai
DIN ȚĂNDĂRI CHIBZUIALĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375083_a_376412]
-
un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea fără-nghesuială duminică vândută lumii cioburi n-ai timp în tine să-ți tocești uitarea mă lași pe mine
DIN ȚĂNDĂRI CHIBZUIALĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375083_a_376412]
-
prin Duhul s-ating ființa ta plăpândă Să-ți șterg păcatul ce te-apasă și orice urmă de osândă Căci am văzut adânc în tine iubirea ce o porți în piept Și străduința de a merge pe drumul ce e strâmt dar drept! Deci fiul Meu...fii treaz, veghează...ridică-ți către cer privirea Doar prin credință ai izbândă, și pacea și neprihănirea! Voi fi cu tine-n orice vreme chiar dacă drumul este greu... M-am coborât acum la tine căci
OMAGIU DIVIN 22 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373928_a_375257]
-
toate stelele aprinse. doar una-i stea căzătoare- a celui ce va fi împușcat în zori. EVADARE s-a întâmplat ceva cu mine și m-am trezit pe pământ în carne și oase, dar trupul acesta e-o haină prea strâmtă din care sufletul meu evadează mereu, pentru a asculta în taina nopții cântece de îngeri. DIN CÂND ÎN CÂND din când în când, îngerii zâmbesc în somn, iar cerul se sprijină duios pe-o geană de lumină. DORURI TROIENITE chipul
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
Prin curat, este obiceiul să se arate ceea ce este nefalsificat și neamestecat. Poate că acest cuvânt era numele celui mai bun mir, care curge întâi. Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu adaugă că femeia în grabă a spart vasul, care era strâmt la gură; un astfel de vas se numește alabastru. Acest vas, spune Sfântul Epifaniu, este de sticlă și este făcut fără toartă; un astfel de vas se numește amforă. Mirul acela era făcut din mai multe materii: flori de smirnă
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]