1,071 matches
-
o putem opri... Continuând să se sprijine în genunchi, îi strângea mâna, neliniștit. — Am înțeles, spuse Împăratul, și nu știa de ce îi răspunde astfel. I-am alertat pe germani, l-am alertat pe Chereas. Se ridică, eliberându-și mâna din strânsoarea băiatului. De îndată ce se termină serbările, vom cerceta din nou totul. Se întoarse în grabă, și Helikon, tot în genunchi, îl privi cum se îndepărtează cu pașii săi mari, strâns de zidul mereu prezent și insurmontabil al germanilor. Se gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și văluri sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota dreptunghiulară a mașinii mele fusese smulsă din strânsori și unghiul îngust format de ea și aripile laterale părea, în mintea mea golită de orice gând, să se repete în tot ceea ce mă înconjura: în expresiile și pozițiile spectatorilor, în rampa ascendentă a podului, în direcțiile de zbor ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intrare. - James, trebuie să te duci la birou - crede-mă, iubire, încerc să-ți fiu de ajutor. Îmi atinse umărul drept cu o mână curioasă, căutând parcă o rană nouă care înflorise acolo. În timpul anchetei, îmi ținuse brațul într-o strânsoare stranie, ca și când s-ar fi temut să nu mă vadă aruncat pe geam afară. Nevoind să stau la discuții cu taximetriștii aeroportului, oameni ursuzi și cu un aer superior, interesați doar de clienții care plecau la Londra, m-am plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
producătorul său de televiziune și tânăra femeie infirmă, Gabrielle, își treceau o țigară de la unul la altul. M-am întors să plec, hotărât s-o aștept pe Helen în mașină. Vaughan mă urmă. În ușă îmi prinse mâna într-o strânsoare puternică. - Nu pleca încă, Ballard, vreau să mă ajuți. Și, în timp ce cuprindea scena cu privirea, am avut senzația că Vaughan ne domina pe toți, dându-ne fiecăruia ceea ce ne doream și ne temeam mai mult. L-am urmat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mi-am ținut privirea fixată asupra părților corpului ei reflectate în acea tehnologie coșmarescă a comenzilor pentru invalizi. I-am privit coapsele cum se freacă una de cealaltă, proeminența sânului drept sub breteaua corsetului spinal, curbura unghiulară a pelvisului, puternica strânsoare a mâinii ei pe brațul meu. La rândul ei, mă țintuia cu privirea prin parbriz, jucându-se cu pedala cromată a schimbătorului de viteze, așteptând parcă să se întâmple ceva obscen. Gabrielle nu arătă nici un semn de ostilitate față de Vaughan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca broasca, atunci când zice mioarc. Stai pe loc, măi domnișorule Buză de iepure, că, după negul de la ceafă, după buzișoara aia, a ta, de iepure, te-am recunoscut, trecând, pe lângă tine, și venindu ți din spate. Îl mai slăbi din strânsoare. Unde-i vițelul? Vițelul pe care mi l-ai furat, acum o lună, de la stână. Zi-mi repede, unde i? Ce-ai făcut cu el? Slăbindu-l din strânsoare, apucă să facă o sforțare, să scape și s-o zbughiască
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe lângă tine, și venindu ți din spate. Îl mai slăbi din strânsoare. Unde-i vițelul? Vițelul pe care mi l-ai furat, acum o lună, de la stână. Zi-mi repede, unde i? Ce-ai făcut cu el? Slăbindu-l din strânsoare, apucă să facă o sforțare, să scape și s-o zbughiască, printre oamenii care populau iarmarocul. Păgubașul de vițel nu se lăsă. O luă, mai mult țupăind, ca un iepure, decât alergând, și n scurtă vreme îl reapucă, de gât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se transformă, ușor,într-un mic cutremur. Apoi, cutremurul i se prelungește. O strâng tot mai tare. Și, totodată, zic,întrebător: ce-i? La care, ea, răspunde: nimic. Dar tremuri. De ce? De drag. De bine ce mă simt, așa,în strânsoarea ta. Nu. Nu mă slăbi. Nu te îndepărta. Strânge-mă, tot așa, tot mai tare, tot mai cu dor. Așa. Pentru că așa mă vindec. Așa, mângâemă, dezmiardă-mă. Încă. Și încă. Te simți bine, așa? Da. Tare bine mi-i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mi le amorțească, de drag și de plăcere, pe ale mele. Așa. Așa. Încă. Așa.Respiră greu. Mă strânge și ea, de parcă ar vrea să mă sufoce. Și, brusc, mă slăbește. Cade. Inertă. Gata. Acum poți să mă slăbești. Din strânsoare. Buzele, nu,încă nu ți le desprinde, încă nu ți le dezlipi, de ale mele. Rostește înăbușit, cepeleag, ultimele cuvinte. Nici nu are cum, altfel, din moment ce gura-i este ocupată cu îndelungul și înferbântatul sărut sindromatic. Eu continuu s-o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
încheiere. Și, lui Grasu: eu, din punctul meu de vedere, am terminat examinările. Din al tău? Și. Atunci, mireas o, pe care mi te iau, dă-mi mâna. I-o dă. Și o guriță. I-o dă. Și o dulce strânsoare în brațe. I-o dă. Tu?, către Grasu: eu, nimic, zice acela, cu voce blândă,în același timp,însă, foarte hotărâtă. Și tu?, i se adresează miresei de schimb. Eu, tresare aceasta, emoționată, și repetă, eu, spun cum spui tu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ivanov, surprins că se cunoșteau atât de bine, a intervenit: - Nu se poate, tovarășul director! Și luându-l pe după gât prietenește. Tovarășul inginer nu pleacă de la mine. Îi prinse umărul cu mâna protector dar fără să-l slăbească din strânsoare, în vreme ce semna actele. Ivanov era de altfel singurul din șantier care vorbea cu tovarășul, restul erau domni el îl domnea chiar pe Ivanov însă niciodată acesta nu s-a supărat pe el. L-a pus meșterul să facă de toate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi, scăpată din strânsoarea lui; țipă scurt în clipa în care genunchii ei se lovesc de cimentul trotuarului și se rostogolește în rigolă. Încă mai ține cheile strâns în mână. Stridie lovește de coapsă poemul cuprins de flăcări. Îl ține cu ambele mâini; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă o dată să se elibereze din strânsoare , dar securiștii îl ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și ei în același timp și trântind portierele. Nando Rossi introduse cheia în contact, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spun că nu știu nici măcar unde stai!... Asta sună ca o cerere în căsătorie, remarcă fata. Și de ce nu?... replică el. Te-ar deranja?... Întrebarea lui directă o făcu pe Felicia să tresară și să-și retragă încet mâinile din strânsoarea lui. Pai dacă tu nu vrei să mă asculți și pe mine, domnule Einstein! îi spuse ea pe un ton aproape dramatic. Așa cum stau lucrurile acum, dragule, nu cred că ai putea să mă ceri în căsătorie. Asta ce-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se pare că așteaptă pe cineva... Dar, n-a mai apucat să-și mai ridice privirea de la ceasul argintiu, deoarece, cu o viteză supraomeneas că, am alergat spre ea. Speriată, a scos un țipăt înăbușit, încercând să se desprindă din strânsoarea mea, dar oricât de mult s-ar fi zbătut n-ar fi reușit să scape. I-am ridicat capul și imediat mi-am înfipt colții în gâtul ei. Simțeam cum viața fetei se scurge în corpul meu... iubeam aceasta senzație
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
refăcut. Vampirul stătea aplecat deasupra mea. L-am apucat cu ambele mâini de umeri și l-am împins în perete, ținându-l bine. Am scos țepușa din buzunar și m-am repezit să-l înjunghii. Vampirul s-a eliberat din strânsoarea mea și a venit în spatele meu. Era foarte aproape de mine, chiar lipit. Atunci m-am uitat la țepușa, și cu toată forța mea, m-am înjunghiat. Am împins din ce în ce mai tare, cu cât mai multă forța, până când i-am străpuns și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ăsta era cumva modul lui de a spune că e mulțumit că se află acolo, cînd Christian li se alătură. Aruncînd o privire neglijentă spre cel care avea norocul s-o scoată pe soră-sa din amorțeală, Îi strînse mîna. Strînsoarea mîinii era sinceră și directă. Îi plăcu. Christian Îi Întinse un pahar lui Ryan și ciocni cu el. „Yec’hed mat!“ Apoi se Întoarse spre ceilalți care-i cereau cu zgomot să-și continue povestirea. - Unde rămăsesem?... A, da... cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet ciuruit, lovit mortal! Renunțînd să mai urce, o Împinse pe Marie spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzu atunci o tînără femeie Încercînd să se aburce afară din deschizătură, fără să-i dea drumul lui PM, care era Înspăimîntat de moarte. În mod vizibil ea Îl implora, dar Pierre-Marie, Îngrozit, nu căuta decît să se elibereze din strînsoare cu lovituri puternice de picior. Copilul Îl văzu ridicînd o piatră grea și izbind, izbind În capul tinerei femei pînă ce ea Îi dădu drumul, iar el putu s-o ia la rîndul lui la goană. Era cu neputință pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a lungul timpului, Omul le-a demonstrat că, într-adevăr, poate face minuni. A doua zi, lupii au găsit în piatra scobită bucăți suculente de carne. Împotrivirea lor s-a mai înmuiat. A treia zi, cînd Omul le-a slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de nămol din care nu se distingeau decît rîturile. Acum, că auziseră zgomotul apropierii unui alt animal, scuturau abitir din genele scurte și rare, pentru a-și elibera ochii din strînsoarea pămîntului uscat. Pentru că ăsta era cel mai amuzant aspect toată masa de nămol adunată și suprapusă în straturi generoase pe corpurile lor se uscase, în bătaia vîntului și în căldura soarelui, și le făcea mistreților imposibilă orice altă mișcare, exceptînd-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să le explice, dar curînd își dădu seama că era un efort zadarnic. Nu numai că nu intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii captivi, de nerecunoscut, păreau gata să-i spulbere de îndată ce s-ar fi eliberat din strînsoare. Adulmecă pentru ultima dată. Nici urmă de consoarta lui printre ei. Trebuie să ne îndepărtăm, Lupino! Lupii aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne vor da prea mult de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și apropiați, ca de șobolan. Acum Îl recunoștea. Era, Într-adevăr, Bargello, șeful forțelor de poliție ale Comunei. Un tâlhar În fruntea altor tâlhari. Își slăbi strânsoarea pe mânerul dăgii. — Și prin care vrăjitorie s-ar putea asemui Îndatoririle noastre? — În biserica San Giuda, lângă zidurile cele noi, s-a consumat o crimă. Dintr-o dată, bărbatul se arătă șovăielnic, dinaintea priorului. — O crimă care... probabil că reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară, care se Îndesase În jurul orașului, iar acum Îl sufoca În strânsoare. — Cine e mortul? Întrebă el deodată. Abia În clipa aceea Își dădu seama că identitatea acestuia nu Îi fusese dezvăluită. Cineva coborâse În neant și nici măcar numele nu Îi era pomenit cu o vorbă de milostenie. Făcu pe furiș un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]