1,031 matches
-
Era prins ca Într-o menghină. „Oh, Doamne!“ Tentaculele se Îndepărtară de pereți, ridicându-l În aer, În mijlocul cilindrului. „Pân-aici mi-a fost“, Își zise, dar În clipa următoare Își simți corpul alunecând În jos din saltea, scăpând din strânsoare și căzând În gol. Se sprijini de unul din tentacule, alunecând pe lianele uriașe, urât mirositoare, și căzu pe puntea din apropierea bucătăriei, lovindu-se cu capul de podeaua metalică. Se răsuci pe spate. Văzu deasupra cele două tentacule, strângând salteaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Că i-am scăpat, adică?“ Norman se uită În jurul său disperat. „O armă. O armă. Ăsta e habitatul Marinei. Trebuie să fie pe undeva o armă.“ Tentaculele rupseră salteaua și bucăți albe de căptușeală căzură jos, În cilindru. Eliberate din strânsoare, căzură apoi și bucățile mari din saltea. Apoi tentaculele Începură să șerpuiască din nou prin habitat. Căutau. „Știe“, Își spuse Norman. „Știe că am scăpat și că mă aflu pe undeva pe-aproape. Mă vânează.“ Dar cum de și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deja afară, iar brațele-i uriașe, pline de ventuze, se Încolăciseră În jurul bazei habitatului. Unul din tentaculele sale lungi plesni peste hublou și o clipă Îi văzu, ventuzele deformate prin sticlă. SUNT AICI. — Harryyy! țipă Beth. O zdruncinătură, provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și a reușit să prindă lanțul. Dintr-o singură smucitură l-a tras dintre trunchiuri și a nechezat din nou, a satisfacție deplină. Uraaaa! Bravo, Bătrâna! a țipat Tudorel de bucurie în timp ce ateriza pe iarbă, după ce șia desfăcut mâinile din strânsoare. S-a repezit la „căluțul lui drag” și l-a pupat pe bot, îmbrățișându-l. Iapa a stat cuminte, fremătânduși trupul, semn că-i răspunde băiatului ori că nu mai suporta muștele de pe spinarea sa. Apoi, după câteva secunde, a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
anchetă A.I., sub acuzația de tăinuire de probe. Departamentul are nevoie de un țap ispășitor pentru Nite Owl, iar eu sînt prea prețios ca să fiu doborît. Dacă nu cooperezi, o să-mi folosesc și ultima fărîmă de putere ca să te distrug. Strînsoarea slăbi puțin, iar Bud Încercă să se elibereze. Kleckner și Fisk Îl strînseră mai tare. — Nenorocitule, te omor! Exley rîse. — Nu prea cred. Iar dacă intri În joc, blochez acuzația de tăinuire, te alegi cu o parte din merit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
L-ai recunoscut? Și cine e? — Nu sunt sigură. De fapt, nu l-am recunoscut, dar... am mai văzut fața asta. Știu. Michael, nu cred că te urmărește pe tine. Cred că pe mine mă urmărește. M-am desprins din strânsoarea mâinii ei și am spus: — Ne putem lămuri imediat. Am deschis ușa și m-am strecurat afară; Fiona m-a urmat până la trepte. Se făcuse răcoare și era liniște. Fuioare subțiri de ceață atârnau în aer și se încolăceau straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Shirley. E o fată drăguță. Foarte populară pe aici. Și e și tinerică. Deci ești în mare pericol dacă mai ești prins făcând asta. — Sper din toată inima să te revedem în curând la televizor, spuse Thomas disperat, clipind din cauza strânsorii exercitate asupra brațului său. Poate într-o nouă serie din Jumătate de oră cu Hancock? Ajunseseră la o ușă spre lumea exterioară. Sid o împinse și-i dădu drumul lui Thomas, care scoase un oftat de ușurare și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ani: dar toate instinctele îmi spun că misterul se va dezvălui în curând, foarte curând. Regret doar că forțele legii au intervenit să mă oprească să joc un rol activ. Îmi luă mâna și mi-o ținu într-o strânsoare fragilă, dar hotărâtă. În următoarele două luni, Michael, tu ești urechile și ochii mei. Nu uita. Acum mă bazez pe tine. Zâmbi curajos și eu m-am străduit să-i întorc zâmbetul. 3 Zorii zilei de Crăciun au fost înnorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ÎȚI PROMIT, CĂ AI MATERIE PRIMĂ DE CALITATE. PICIOARE FRUMOASE, PĂR SUPERB ȘI NU EȘTI GRASĂ. POT SĂ LUCREZ BINE CU O FATĂ CARE NU E GRASĂ. CÎT DE CURÎND, SCUMPETE. Voiam să mă simt ofensată, să mă eliberez din strânsoarea În care Îmi prinsese partea inferioară a corpului, să mă gândesc câteva clipe la faptul că un individ total străin - fie el și coleg de serviciu - Îmi prezentase o evaluare nesolicitată, dar absolut onestă privind vestimentația și corpul meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decis eu. Christian Collinsworth tocmai Îmi masase gâtul cu buzele. L‑am ignorat total pe tip, am pus mâna pe brațul ei drept și am târât‑o spre canapea. — Andy! Încetează! a șuierat ea și și‑a smuls brațul din strânsoarea mea, fără a uita Însă să Îi zâmbească tipului. Ești nepoliticoasă. Aș vrea să te prezint prietenului meu. William, ea e Andrea, cea mai bună prietenă a mea, care nu se poartă În felul ăsta de obicei. Andy, ți‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
convins‑că‑o‑să‑ți‑frâng‑oscioarele‑fragile‑și‑feminine-În‑două. Christian mi‑a vorbit mult despre tine. — Așa? am zis eu și i‑am strâns mai ferm mâna, gest care l‑a făcut să‑mi elibereze definitiv mâna din strânsoarea și așa anemică. Numai de bine, sper? — Bineînțeles. Mi‑a spus că ești o scriitoare În devenire, ca și prietenul nostru comun, aici de față. A zâmbit. M‑a surprins faptul că el chiar auzise de mine de la Christian, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spună așa ceva - și nu tocmai Încet - uneia din cele mai cunoscute legende În viață din lumea modei. — Ahn‑dre‑ah! M‑a Înhățat de braț cu o mână ca o gheară de vultur, dar eu mi l‑am smuls din strânsoare și i‑am adresat un zâmbet larg. Și m‑am gândit și că era momentul să nu mai vorbesc În șoaptă, să spun tuturor micul nostru secret. — Îmi pare foarte rău, Miranda, am anunțat‑o eu cu o voce normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
continuare subjugată. Pentru că dumneavoastră căutați cu ochii plecați și nu vedeți nimic altceva decît praf. Trebuie să vă ridicați privirea, dragă domnișoară. Trebuie să Învățați să nu vă mai uitați la cele pieritoare. Avea palma și vîrfurile degetelor moi, iar strînsoarea Îi era delicată; cu toate acestea, trebui să se forțeze puțin ca să-și retragă mîna. — Așa o să fac. Eu... Vă mulțumesc, domnule Leonard, zise ea, și cuvintele i se părură ridicole, vocea groasă, nesigură, ca și cum nu ar fi fost a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zise Helen și Închise ochii. Se sărutară din nou, iar sărutul nu se opri. — Trebuie să fac din nou pipi, zise ea depărtîndu-se. Îmi pare rău, Kay, chiar trebuie să fac o baie. Satinul o făcea lunecoasă; se desprinse din strînsoarea lui Kay, Întorcînd capul și rîzÎnd, jucăuș, dar hotărîtă, ca o nimfă care scapă de un satir. Se Întoarse În baie și Închise ușa. Se auzi zgomotul apei ieșind grăbită din robinet, vibrația flăcării boilerului și, apoi, după un minut-două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o trase spre o deschidere Îngustă dintre două clădiri. Asta e Idol Lane, murmură ea - sau, poate că spusese, Își zise Helen, „Idomnul e Lane“. E pe-aici. Helen se trase Înapoi. — E prea Întuneric! — Dar e aici, spuse Julia. Strînsoarea alunecă de la cotul la mîna lui Helen. Îi strînse degetele și o conduse pe o potecă În pantă și, apoi, puțin mai departe, făcu o haltă. Balansă raza lanternei și, În curba descrisă, Helen ghici forma unui turn: era Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unde am venit. — Prin City? Am putea merge la stația Monument. — Da. Oriunde. Nu suport să stau priponită aici și să mă gîndesc la chestiile alea care cad... — Ia-mă de mîna, spuse Julia. Bun. Avea o voce egală, iar strînsoarea Îi era fermă - nu sălbatică, așa cum fusese Înainte. A fost o prostie din partea mea să te fac să vii, Helen. Ar fi trebuit să mă gîndesc... — SÎnt bine, zise Helen. SÎnt bine. O porniră din nou, mergînd repede. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că Începuse să plutească. Ca prin vis, o văzu pe Kay adăugînd ceva la eticheta prinsă de guler, apoi bîjbîiind printr-un buzunar al paltonului; apoi simți că Îi ține degetele și i le strînge. Kay o luase de mînă. Strînsoarea Îi era lipicioasă; Viv o prinse mai tare ca să nu dispară plutind. Deschise ochii și o privi pe Kay. O privea așa cum nu mai privise pe nimeni Înainte, de parcă acest gest o reținea, nu-i dădea voie să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își imaginase că, dacă teama era suficient de puternică și constantă, va răscumpăra siguranța lui Helen. Dar, evident, era o absurditate. Îi fusese teamă, și lucrul acela de negîndit se Întîmplase, oricum. Cum să fie calmă? Își trase brațul din strînsoarea lui Hughes și-și acoperi fața, cutremurîndu-se. Dorea să cadă În genunchi și să plîngă. Apoi se gîndi, Cum o s-o ajute asta pe Helen? Își lăsă mîinile În jos și observă că venise și Mickey și Întindea mîna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
m-am prăbușit În pat, În timp ce ea se Îndepărta de mine. M-am Întins și am prins-o de șolduri, am tras-o pe pernă și i-am țintuit mîinile pe tăblia de la capul patului, dar s-a smuls din strînsoarea mea și a dărîmat lampa de pe noptieră. — Lasă-mă! (Mi-a Îndepărtat mîinile cu violență și atunci i-am văzut, În lumina farului care mătura Încăperea, bărbia puternică și dinții pregătiți să se Înfigă.) Ți-am spus... nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford băgă În marșarier, apoi smuci iar mașina Înainte, ridicînd mîinile cînd aripa strivită a camionetei Îi jupui vopseaua de pe portieră. Deja nu-mi mai băteam capul să mă feresc, așa că, atunci cînd Crawford reuși să scape cu Saabul din strînsoare și Își reluă circuitul prin Estrella de Mar, am pornit de-a dreptul pe urmele lui. Pe jumătate tur de inspecție, pe jumătate escapadă infracțională, traseul lui Îl purtă printr-o Estrella de Mar tainică, o lume de umbre, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
le sărutam și eu acum, desenînd cu limba În jurul pîlniei Înnodate care emana miros de stridii, de parcă femeia asta ar fi venit la mine goală direct din mare. Îi ridicase și el sînii și sărutase pielea umedă, cu urme de strînsoare de la armătura brasierei, Îi apucase și el sfîrcurile Între buze, trăgîndu-le ușor. Mi-am apăsat obrajii de pubisul ei, inhalînd același parfum năvalnic pe care-l inspirase și Frank, despărțind labiile mătăsoase pe care le atinsese de-o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pieptului, astfel Încît sfîrcurile Împungeau să iasă prin țesătura fină. — Charles? Te simți bine? N-am nimic. Pe vremuri o Înfășuram pe mama În șalul ăsta. — Pe mama ta? (Paula sări ca arsă și trase de șal să-și ușureze strînsoarea sînilor.) Charles, nu cred că pot să joc rolul mamei tale. — Nici nu vreau asta. Arată ca o rochie de nuntă. Cam ca aia pe care-ai filmat-o. — Am filmat-o? (Paula se ridică În capul oaselor, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la Frank și la copilăria noastră petrecută Împreună, dar Îmi era aproape imposibil să găsesc tăria de a sta În fața lui la masa din camera de Întrevederi a Închisorii. Pledarea ca vinovat părea să ne fi cuprins pe amîndoi În strînsoarea ei, dar acum nu mai aveam sentimentul de culpă care ne unise cîndva. Undeva În spatele meu se oprea un motor și se deschidea o portieră. Mi-am ridicat privirea de pe Financial Times și-am descoperit un BMW cunoscut care trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
uitat la Andersson, așteptîndu-l să spună ceva, s-o contrazică pe Paula, dar el Începu să dea Încet din cap În semn de aprobare, iar buzele lui repetară neauzit vorbele ei. — Paula, ia zi-mi... (Mi-am smuls Încheietura din strînsoarea ei puternică.) CÎnd ai auzit de incendiul ăsta? — Mi-a spus Gunnar azi după-masă. Toți știu. Totul e gata planificat - de-asta au Închis Clubul Nautico. Din spatele Paulei, suedezul, cu trăsăturile lui gotice abia descifrabile În aerul Îmbîcsit, aprobă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pistolul În mîna umedă de sînge și ștergeam cu grijă amprentele asasinului. Era o armă de calibru mic, un pistol potrivit pentru o poșetă de femeie, și mi-o imaginam pe Paula Hamilton ducîndu-l În geantă, cu mîna albită de strînsoare pe patul armei, intrînd pe poarta de sîrmă a terenului și Înaintînd printre mingi În timp ce Crawford Îi făcea cu mîna. Bănuind că eu n-aveam să-l trădez niciodată, se hotărîse să-l ucidă pe Crawford Înainte să Înceapă programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]