1,253 matches
-
citeam aproape numai poezie. Mi-aduc aminte că până și în pauze, pe când colegii mei mergeau la toaletă să mai tragă o țigare, sau făceau curte fetelor, sau discutau despre muzică, eu ieșeam din curtea liceului și-o luam pe străduțele din preajmă, între care frumoasa stradă a Toamnei, cu un volum de versuri în mâini, din care citeam cu pasiune. Ce-or fi zis trecătorii despre mine? Cred că exact ce ziceau și colegii mei: un dus cu pluta... Mergeam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
când vine 34, un ins cu basc, ce căra niște bare de cornier, mi-a răspuns: "Mistrețul acesta nu trece pe-aici..." Dar țin minte că în pauzele dintre ore, la liceul Cantemir, ieșeam din curtea liceului și rătăceam pe străduțele din jur (Toamnei, Profetului, Caporal Troncea...) citind atât de concentrat din cărticica lui Doinaș - în "Cele mai frumoase poezii" -, încît nu rareori mă loveam cu umărul de stâlpi și de trecători. Nu știam nimic despre poet, cumpărasem pur și simplu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o sărăcie pitorească și în același timp de o opulență de basm oriental, mai cu seamă însă o lume a toleranței fără sfârșit. Aceștia sânt Balcanii mei primordiali, care formează și azi substratul lumii sud-dunărene: biserica peste drum de moschee, străduțe 224 încîlcite străbătute de turci pe măgăruși, de bulgari cu coșuri de legume, de sârbi și aromâni mânând din spate cârduri de oi, de greci în fustanele. De cădii care împart dreptatea după criterii de neînțeles și totuși miraculos de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din urmă întrebă: - Auta, toate orașele pământene sunt așa? Pământeanul zâmbi amar când răspunse: - În toate găsești ce ai văzut acum, dar nu e așa peste tot. Aici stă sărăcimea. Să te uiți mai departe! Peste puțin, trecură pe niște străduțe mărginite de șiruri drepte de căsuțe de lemn, nu prea arătoase, însă curate și mai încăpătoare decât bordeiele. Aici se auzeau lovituri de ciocane, gemete de fierăstraie, scrâșnet de sticlă sau de piatră frecată și se amesteca mireasma lemnului proaspăt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și mai încăpătoare decât bordeiele. Aici se auzeau lovituri de ciocane, gemete de fierăstraie, scrâșnet de sticlă sau de piatră frecată și se amesteca mireasma lemnului proaspăt cu duhoarea pieilor crude, a vopselelor, a cleiului fiert. Mai departe, toate aceste străduțe locuite de meșteșugari se adunau într-un maidan plin de gunoaie după care se auzeau tot felul de strigăte amestecate într-o larmă cumplită. Dincolo de maidan era piața orașului. Când intrară în piață, străinul se opri uimit. Se uită la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plecam la pescuit aveam grijă să-l întreb de medicamente întrucât el avea diabet. Am mai făcut odată inventarul, apoi Virgil a pornit în viteză spre barajul care se afla la circa zece kilometri de orașul Bârlad. Am străbătut câteva străduțe, am lăsat în urmă case țărănești așezate de o parte și de alta o șoselei, am privit din mers pomii înfloriți și lanurile de grâu ce adiau în bătaia unui vânt călduț. După circa zece minute am cotit pe un
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Amsterdam. Zburaseră cu avionul lui personal. Se cazaseră la un hotel incredibil de exclusivist, iar de acolo fuseseră duși la locul întâlnirii cu o mașină extrem de luxoasă. —Cum de-ai avut atâta noroc? îl întrebă ea în timp ce mașina gonea pe străduțele înguste. —Eu n-am treabă cu norocul, îi spuse el. A fost chestie de judecată rațională. Și nu-mi plac conversațiile mărunte când lucrez. Nieve dădu din cap și tăcu. Cumpăr companii, le fac bucăți și pe urmă vând componentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trăiesc încă douăzeci de ani cu acest țiuit în urechi, huietul camerelor goale. Acasă, când nu-mi mai suportam singurătatea, după ce citeam ore în șir până la împăienjenirea ochilor și refuzul minții de a mai înțelege, ieșeam și mă plimbam pe străduțe necunoscute, cu clădiri vechi, năruite, cu ziduri galbene lucind ca sodiul în amurg, cu castele de apă profilate pe întunericul grena ca niște ciuperci fărâmicioase. Deznădejdea îmi devenea atât de mare, pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
obraz, de pe geamul întredeschis. Apoi orașul, anunțat de aglomerările de hardughii și gunoaie. Șoselele cu hîr-toape, blocurile, magazinele cu vitrine sărace. Oamenii mișunând peste tot, înfofoliți în șube și paltoane... Frâne din minut în minut, opriri la stopuri, înfundări pe străduțe încîlcite, atent să nu nimerești pe sens interzis... Apartamentul din blocul vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar senzual, al Deliei. Și câinele, și nefericitul 183 Dionisie Rădăuceanu. Și clubul de bridge. Și filmele prin satelit. Dar înainte să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lucra mama, mai vin pe aici, mai ales primăvara și toamna, mi-am regăsit și un prieten din copilărie, lucrează la o pizzeria, Hai să te duc în piață! caietele de schițe nedeschise sub braț, spectacolul pieței, casele lipite de străduța ce coboară în trepte, undeva pe la etaj câte o terasă largă înconjurată de flori și haine întinse la uscat pe sârmă, prinse la colțuri cu clame, în piață banane, ananas, struguri, pepene, ridichi, flori, eșarfe, poșete, femei cu plasele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fără să iau în seamă superba zi din Piazza di Espagna, treptele ce urcă spre biserică, aici l-am cunoscut pe Boris, mă strecor printre turiști pe lângă clădirea din colț indicată de băiatul de la cafenea, mă rătăcesc cu ușurință printre străduțele înguste, mai întreb câte un bătrân, îmi indică neliniștit cu mâna o direcție oarecare, parcă n-ar mai avea deodată chef de vorbă, apoi trecători, prea mulți turiști în orașul acesta, îi nimeresc cu întrebările mele mai ales pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-o desenez, fascinat eu peste măsură de degetele ei lungi delicate, schimbând întruna colile de desen, profit de nopțile libere pentru a vedea Parisul, imediat după lăsarea întunericului, după ce Mireille pleacă, cobor cele trei etaje ale imobilului într-o străduță strâmtă ce dă direct pe cheile Senei, rătăcindu-mă de nenumărate ori, încep să cunosc această parte a orașului nocturn pe care o puteam străbate cu piciorul, lumea de noapte mișunând vie în chiar inima bătrână a metropolei, ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pat și ieșind grăbită din încăpere, era într-o rochie galbenă cu ochii verzi-albaștri, albaștri-verzi de pariziancă, fericit că mai pot dormi, am dormit până seara, când m-am pregătit să ies, dar n-am mai apucat să cobor în străduță, Mireille tocmai voia să intre la mine, m-a tras după ea înăuntru și fără nici un cuvânt a început să se dezbrace, am oprit-o fără grabă, Lasă-mă pe mine! Iar degetele ei delicate păreau de mult să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cea mai fină esență, dar nu e nimic aici din ceea ce caut, Ce cauți? mă întreabă curios Marius, Pielea de sagri, îi întorc răspunsul meu peste umăr, Hai să mâncăm ceva, îl mai îmbii eu, mi-e o foame! Pe străduțe, printre oameni curioși și cantități uriașe de marfă de toate soiurile, cu hamburgerul într-o mână și cu cutia de coca-cola în cealaltă, nu știu ce caut, Marché Serpette, aici crede Marius ca-mi voi găsi nenumita dorință, stampe, desene de epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și nu doar până la Wicklow, fac o plimbare lungă. Până la Belfast, poate la Galway sau la Limerick. Într-o zi am ajuns și până la Letterkenny, care e în Donegal, știi tu... Îmi ador slujba. Îi dădea înainte, în timp ce înaintau pe străduțele umede și înguste. Când au ajuns la hotelul de pe strada Harcourt, a ajutat-o cu cele câteva bagaje pe care le avea și i-a urat ședere plăcută în Irlanda. Malone’s Aparthotel era o specie nouă și ciudată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
taxi din propriul buzunar. Și nu avea de gând să înceapă acum. Prima proprietate fusese o căsuță din Ballsbridge. Suna perfect în ziar - preț bun, cod poștal bun, facilități excelente. Într-adevăr, zona părea drăguță, avea multe cafenele și restaurante, străduța liniștită era mărginită de pomi, ceea ce o făcea atractivă, și toate căsuțele erau curate și dichisite. În timp ce taxiul înainta încet, căutând numărul patruzeci și opt, starea de spirit a Lisei se îmbunătăți pentru a doua oară de când pusese ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Acum suntem amici. Îmi dă tot timpul ponturi la cursele de cai. Altceva? M-am hotărât să nu forțez nota cerând informații despre Kay. M-am uitat la strada pe care mergeam și am remarcat că în centru se înmulțiseră străduțele cu case mici, prost întreținute. Istoria cu Bugsy Siegel nu-mi dădea pace. Încă mă tot gândeam la ea, când Lee încetini și trase pe dreapta. Mi-a scăpat un „Ce naiba!“ — Treaba asta-i așa, pentru satisfacția mea personală. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și a primit asigurări că informația va fi comunicată tuturor mașinilor de patrulare din fiecare schimb. În orele ce au urmat de-abia dacă am schimbat vreo vorbă. Lee strângea volanul de i se albeau încheieturile degetelor. Parcurgeam încet fiecare străduță. Singura dată când i s-a schimbat expresia feței a fost atunci când ne-am oprit să ne uităm la niște copii care se jucau. În clipa aceea ochii i s-au încețoșat, mâinile i-au fost cuprinse de un tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bucăți de carne de vită și fructe uscate, apoi puneau monedele primite în casete agățate de cureaua puștii. Alți jandarmi erau arondați câte unul la fiecare grup de țărani, ca să le verifice ecusoanele. Am virat din strada principală pe o străduță plină bordeluri și am zărit doi copoi care băteau cu cruzime un om cu patul armei. Aveau puști automate cu țeava tăiată. Mi-am zis că ar fi mai bine să mă prezint la poliție înainte să-i iau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de jandarmi mexicani lângă graniță la scurt timp după plecarea lui din L.A. și tipii ăia și-ar fi putut aminti de el. M-am luat după o caravană de mașini de poliție fabricate prin anii ’30, care trecea pe străduța cu bordeluri apoi am intrat pe o stradă paralelă cu plaja și iată-mă în fața secției de poliție. Cândva fusese biserică. Ferestrele aveau gratii, iar pe fațada albă din chirpici, împodobită cu scene religioase, scria cu vopsea neagră POLICÍA. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întins după butonul sirenei, dar când mi-am dat seama că vehiculele civile n-au în dotare așa ceva, am tras un pumn în bord. Am ajuns la Ensenada gonind cu dublul vitezei legale. M-am descotorosit de Dodge pe o străduță de lângă hotel, apoi am luat-o la picior după mașina mea. Am încetinit pasul doar când am dat cu ochii de trei bărbați care se apropiau de mine printr-o manevră de învăluire, cu mâinile vârâte în tunici. Chevy-ul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Park și Silverlake și, în partea cealaltă a orașului, în Watts - un teritoriu nesigur pentru un alb de cincizeci și trei de ani. Silverlake-Echo, aflată la câțiva kilometri la est de muntele Lee, era o zonă deluroasă, ruptă de lume, cu multe străduțe întortocheate și cu verdeață genul de teren pe care un necrofil l-ar găsi atrăgător. După ce am încercuit cinci adrese de pe foaia de la Emmett, am pornit într-acolo. Primele trei erau niște cocioabe pustii, fără electricitate, cu geamurile sparte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vrei să nu mă duc la grăjdari ca să aflu, spune-mi tu. Cultul sclav - a cărui poveste nimeni nu o știa, după cum nimeni nu știa ce nenorociri se abătuseră asupra lui și-l aduseseră în acea stare - porni pe o străduță lăturalnică și începu să povestească: Într-o zi, divinul Augustus a întâlnit-o pe femeia pe care grăjdarii o numesc Maștera. De fapt, pe ea o chema Livia. Când s-a întâmplat asta? — Acum vreo șaizeci de ani, cred. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acolo. Între timp aruncaseră ancorele în port, iar căpitanul spuse că toate corăbiile trebuiau puse la punct. — Vreau să ajung pe podișul acela, spuse Germanicus, și porni imediat, deși se lăsa amurgul. Cei doi fii mai mari o porniseră pe străduțele din jurul portului. Gajus însă îl urmă pe tatăl său, pășind cu grijă și uitându-se atent în jur; rămășițele acelei tabere, pietre, scânduri, trunchiuri, zăceau încă împrăștiate în iarbă. Germanicus trebuie să fi suferit mult, în taină, din pricina acelui război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o înjurătură, uitând de latina sa aulică. În curând, centrul imperial al Romei începu să fie patrulat de pretorieni și vigiles; în urma mulțimii revoltate rămăseseră doar grămezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]