1,312 matches
-
acesta se pierdu într-un fel de gâlgâit îngrozitor, când Corl azvârli cadavrele celor doi paznici tocmai în celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise, incapabil să-și adune gândurile, Corl se întoarse în temnița lui, a cărei ușa se închise cu un clinchet metalic. Prin încuietoarea electrică începu din nou să circule curentul. Corl se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Yazd-ului, unde se născuse. Pentru el, nu era în lume un preț pentru străzile aurii de chirpici, care miroseau a rășină când bătea soarele. Nu erau rășini și nici lemn în amestecul de lut crud, închegat în căldură. Dar era străfundul secat al lui Daht-e Kavir și-al lui Daht-e Lut, două erguri de sare și stâncă arsă. — Bucură-te că pleci din deșert, îi spusese Esfandiar, cofetarul, care ajunsese prea gras ca să mai îndure tortura verilor. — Dar Esfandiar nu era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de perle și de recifuri, refugiile pentru îndrăgostiți, de la docuri, parcul de biciclete. În Piața Marjan, merseseră până aproape de bărcile celor care făceau scufundări și, dacă ar fi fost oficial un bărbat cu soția lui, ar fi coborât împreună în străfundurile sărate, să înoate alături de bancurile de pești dungați ai Golfului Persic. Seară de seară, la club, milionari din Qatar și din Bahrein se lăudau cu fotografiile lor subacvatice și îl luau complice doar fiindcă era ziarist și, prin urmare, putea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
surprinsă în jur. Șerbănică nu-și ridica privirea din covor. Lacrimile i se uscaseră lăsând dâre mate, lipicioase." Un laș! Un laș de când îl știu..." În ochii albaștri i se aprinse o văpaie. Gândul țâșni pe neașteptate de undeva din străfunduri. În fața ochilor îi juca fața inginerului: "Aș vrea să nu i se întîmple nimic băiatului acela". Își făcu treabă lângă bufet și atinse superstițioasă crucifixul. * " Ce se întîmplă cu Florence! Vreau să știu ce se în-tîm-plă cu Florence!" Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tăi și tragedia care s-a abătut asupra lor sunt un mesaj. Ne învață să spunem nu acestei înșelătorii americane. Să spunem nu sinuciderii în masă a evreilor. Toate astea veneau atât de repede și de tunător, ieșind parcă din străfundurile plămânilor lui, încât nu exista altă soluție decât să-l aștepte să se oprească. Acest Shapira era un vorbitor cu experiență, asta era sigur, care stăpânea tehnica trecerii fără pauze de la o propoziție la alta, neacceptând nici o întrerupere. Maggie luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-mă să nu-mi mișc picioarele, eram vexat, jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe care mi le punea tribunalul lăuntric al conștiinței, iar mama Îl aproba, Îi mulțumea! Eram umilit pînă În străfundul sufletului. Nu eram lipsit de un anume simț al bricolajului - știam să tai sticlă groasă În mai multe straturi, mă pricepeam să bat cuie, Îmi meșterisem singur un radio cu galenă - dar mai cu seamă eram o ființă ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe cei pe care i-am cunoscut În copilărie În niște pești hidoși, Îndesați, negri ca smoala, fără solzi și Înzestrați cu apendice tentaculare. În loc să consult Simfonia fantastică - o am În mai multe versiuni - mă fac nevăzut În liniștea marilor străfunduri, la mii de metri sub apă. Peștele ăsta rapid, cu fălcile abia lipite, nu e cumva preotul care m-a tras pe un culoar lung și gol cînd aveam zece ani și care m-a Întrebat dacă nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Vând WC-uri, vase de toaletă de lux. Am o fabrică În Silicon Valley și două magazine În centrul Los Angelesului. Așa Îmi petrec eu zilele. Amețesc vedetele și mogulii din lumea filmului, Îi conving să arunce o privire În străfundurile vaselor mele de toaletă, Îi Învăț să le adore, să le aprecieze și să le cumpere! Sunt destul de scumpe, știi, cu instalații de aur și argint și tot tacâmul. Dar un vas de toaletă perfect e mai greu de găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
adevărat și nu prea. Noaptea, când în sfârșit se culca, după ce se spăla de mirosurile trupului și de murdările muncii, simțea că articulațiile scârțâiau, că tot trupul era o durere continuă. Nu mai pot cât puteam, își spunea, dar, în străfundul conștiinței, un glas care era tot al lui replica, Niciodată n-ai putut atât de mult, Cipriano, niciodată n-ai putut atât de mult. Dormea așa cum ne imaginăm că trebuie să doarmă o piatră, fără vise, fără tresăriri, părea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vom muri într-o zi, o parte din mintea noastră refuză să admită ceea ce știe că este destinul tuturor ființelor vii, se preface că n-o privește, așa și cu tatăl tău, spune că vine cu noi, dar, undeva, în străfunduri, e ca și cum n-ar crede, Ca și cum ar aștepta o întorsătură de ultimă clipă care-l va duce pe alt drum, Ar trebui să știe că, pentru Centru, există un singur drum, cel care duce din Centru în Centru, muncesc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ei pentru frumos sînt opera lui Lucifer și numai a lui. Rareori oamenii Îi aduc sacrificii lui, personal, dar sînt gata să moară pentru frumos, sînt gata să-și dea viața pentru minunăția acelor lucruri care Îi mișcă pînă În străfundul trăirilor lor, care sînt, În cea mai mare parte, muzica Diavolului. Neștiuți, există Încă oameni credincioși Creatorului lor Îndepărtat, căruia nici că-i pasă. Aceste suflete uscate și pline de pizmă schingiuiesc inocența cu biciul vinovăției și al păcatului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vorbești, se bâlbâi Elio, surprins să descopere În debandada acelui local chipul secretarului său. Necunoscutul Îl prinse de cravată. Și chiar dacă Elio ar fi Încercat să se sustragă acelei tentative neașteptate de strangulare, celălalt Îl privea În ochi. Adânc. Până În străfunduri. Cu o privire arzătoare ca a unui Îndrăgostit sau a unui judecător. Elio avu senzația Înspăimântătoare că barbarul acela pistruiat, cu părul roșu și privirea Încețoșată, i-ar fi cunoscut gândurile și ar fi știut totul. Elio nu mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
schimbe replici fulgerătoare, glume răsuflate, promisiuni. Strângea din nou mâini transpirate, se cufunda iar În surâsul celor din jur, Îi observa pe cei prezenți și-i trecea În revistă pe cei care lipseau, memora nume și exhuma pe alții din străfundurile memoriei. Unui bătrân, care-i spusese că este președintele echipei locale de fotbal, i se plânse că nu mai avea nici timp să meargă la stadion: de când era În Parlament, fusese forțat să renunțe la plăcerile personale. Aproape la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar o nebuloasă de hotărâri și regrete. Trebuie să ne scufundăm, fără a ne Întoarce Înapoi și să ne abandonăm Întunericului, dedesubtul tuturor lucrurilor. Să cădem În el, Încet, să ne cufundăm În obscuritatea celuilalt. Și poate că acolo, În străfunduri, În tenebrele noastre, ne vom Întâlni, dincolo de diferențe, de vârstă, de istoria noastră și de viețile noastre. Preț de câteva minute merse alături de el, alunecând și oprindu-se la fiecare pas, căci nu reușea să urmeze firul lucios al șinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
încât nici nu-i venea să-i spună despre ea. Se uita la el, la capul lui înfășurat în prosop, la sprâncenele stufoase și la ochii mari și, în ciuda simpatiei pe care o resimțea față de acest om, era alertat în străfundul sufletului ca în fața unei catastrofe. I-a fost mult timp frică de el, chiar și mai târziu, după mai mulți ani, când se obișnuise și îi cunoștea toate fețele, încă era intimidat în prezența lui, se simțea ca în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fără noroc. În 1755 iarăși au venit urmașii lui Ioniță: casa a fost scoasă la mezat și a cumpărat-o Răducanu Ionașcu, un unchi de-al lui Gligore, cel călugărit fără voie, după ce Zogru se avântase cu Omul Negru în străfundul mlăștinos al bălții. Răducanu a spart zidul dinspre Podul Mogoșoaiei și a făcut ferestre mari, ca să vadă lumea care trece. Apoi a vândut o parte din teren și a dus o viață îmbelșugată, iar după ce-a murit, copiii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îi dădea doar smiorcăitei de Bilha să guste un pic. Singurul lucru la care se mai putea gândi Rahela acum era străinul păros ai cărui ochi se întâlniseră cu ai ei și acel fior de recunoaștere reciprocă o zguduise până în străfunduri. Rahela știa ce spune Lea, însă faptul că încă nu începuse să sângereze i se părea ceva foarte neimportant. Obrajii îi ardeau. - Dar ce se întâmplă, a întrebat Lea, brusc amuzată. Fata e chiar lovită. Uitați-vă la ea. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mă uit, n-am vrut să văd ce are la ochi, dar parcă mă-mpingea ceva să mă uit totuși, în loc de ochi mai avea doar două găuri negre, și nici pleoape nu mai avea, arăta ca un craniu, în străfundul celor două găuri, care păreau foarte adânci, era întuneric beznă, Prodan cel Mare s-a uitat și el, și a scăpat bastonul din mână, și n-a mai zis nici pâs, și atunci bătrânul, tatonând, și-a căutat acordeonul, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lăcuite În roșu: Chantal. În tăcerea care se lăsase, se auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit de unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un amănunt Îl intrigă: un minuscul colț de hîrtie ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
salteaua Bultex, Michel Încerca fără succes să deprindă vremelnicia. Fruntea copilului era Însemnată: o gropiță rotundă, cicatrice de vărsat de vânt; această cicatrice traversase anii. Unde era adevărul? Căldura amiezii umplea Încăperea. 4 Născut În 1882 Într-un sat din străfundul Corsicii, Într-o familie de țărani analfabeți, Martin Ceccaldi părea intrat pe făgașul unei vieți agricole și pastorale, cu domeniu de activitate limitat, viața pe care o trăiseră nenumărate generații de strămoși ai săi. Este un gen de viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aflăm înapoi în seră, așezați. Trish a început să mă bombardeze cu o rafală de întrebări care par să provină dintr-un ghid gen „Cum să-ți angajezi menajera”. Iar eu răspund la fiecare întrebare cu maximă seninătate. Undeva în străfundurile creierului, aud o vocișoară strigând „Ce faci ? Samantha, ce dracu FACI ?” Însă nu-i dau atenție. Nu vreau să-i dau atenție. Cumva, am reușit să blochez departe de mine lumea reală, greșeala mea, cariera mea distrusă, întregul coșmar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi puse capul În poală. - Hai, hai, mă Îndemnă ea cu cuvinte. Îmi puse la gură o piatră scobită ca un căuș și-mi dădu să beau. Am simțit că iau foc. Limba, gâtul și măruntaiele toate mă arseră până În străfunduri, dar am simțit cum Începeam să mă Încălzesc. Apoi am căzut Într-un somn adânc. Era seară când am deschis iar ochii. Eram Într-o casă scundă, pe jumătate săpată În pământ. Totul În jur, pereții, pământul și ceea ce tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ne-am apucat să tragem de bulumac. Cu greu l-am clintit din loc și, În clipa În care am reușit În sfârșit să-l târâm spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui pândar. - Hai! răcni Runa și, icnind din străfundul rărunchilor, izbutirăm să rostogolim trunchiul În apă. Bulumacul păru să se ridice drept În sus, iar noi ne și repezirăm asupra lui Enkim și-l Îmbrâncirăm și pe el În apă, cu tot cu culcușul din crengi și cu mormanul de blănuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mâna pe noi. Simțea cum Îl Învăluia Umbra, atâta tot. Se afundă sub spume. Răsări din nou și ne făcu semn, de parcă am fi putut să-l așteptăm. Sau să uităm că dorise să cheme Umbra peste noi. Răcni din străfundul piepților. Dacă ar fi fost pe mal, l-aș fi ucis fără să clipesc, ca să scap de griji. Așa Însă, am Înghițit În sec. Runa Își mușca buzele. Enkim Îl privea și el. Uriașul ridică din nou o mână, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Tek aținti mâna Înspre un loc anume de pe Marea cea mare, Între două stele strălucitoare, și ne spuse, sigur pe el: - De acolo vine. Acolo e tare departe. Iar am aprins focurile și ne-am apucat să chiuim din străfundurile rărunchilor dar, În afara slabelor mirosuri pe care, și-așa, nici nu le simțeau toți, nu căpătarăm alt semn. După ce a răsărit soarele, i-am chemat pe toți Vindecătorii la mine și le-am spus că Îl voi face Vindecător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]