1,751 matches
-
zăpată femeile venite din toate colțurile Capitalei se grăbesc spre Parlamentul țării unde se va ține primul congres feminin. Un șir de automobile cu persoanele oficiale și delegatele străine, autobuzele C.F.R. cu delegatele sosite din provincie urcă uruind Dealul Mitropoliei, străjuit de o imensă placardă înfățișând o tânără mamă ocrotindu-și copilul drăguț. Amândoi au o atitudine mândră și plină de speranțe cu priviri îndreptate spre orizonturi mai noi, luminoase. Vântul rece flutură drapelele naționale și steagurile Națiunilor Unite, înșirate de-
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
stropitoare. Am apăsat pe butonul soneriei. Omul s-a întors, a scos aparatul din priză lăsându-l în portbagaj și, în loc să vină către mine, ceea ce mi se părea firesc, se îndreptă spre o gheretă din cărămidă de culoare deschisă, care străjuia grilajul și aproape că dispărea sub frunzele unei plante agățătoare. I-am auzit vocea lângă ureche, la interfon, și am observat tot atunci ochiul negru și plat al camerei de luat vederi care supraveghea. Vocea era lentă, tărăgănat-americană. Explicându-i
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cunoscute multiplele jocuri ale schimbului, facilitate de aceeași mare. Europa nu poate fi ruptă de Mediterana, chiar și atunci când vorbim de centrul, de răsăritul ori de nordul ei; marea fiind creatoare de personaje, ne trimite la istoria orașelor care o străjuiesc, la Valencia, Marsilia, Genova, Veneția, Ragusa, la golfurile și strâmtorile ei, adevărate punți de legătură între teritorii, la insulele Sardinia, Corsica, Sicilia, Corfu, Creta, Baleare și multe altele, fiecare separat și toate la un loc însemnând viață, o lume în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dintre cele mai strălucitoare privind drumul parcurs de comunitățile ei în perioada de trecere spre noul timp istoric. Civilizația sa medievalo-modernă poate fi deslușită apropiindu-ne de regiunile Croației, Sloveniei, Ungariei, Banatului, Transilvaniei, nu mai puțin de orașele porturi ce străjuiesc Marea Adriatică, acolo unde Ragusa era un centru privilegiat, făcând legătura între Islam și Creștinătate. Totul concură la originalitatea acestei „zone” de graniță: Catolicismul său este o religie de luptă, confruntată cu lumea ortodoxă care amenință din înălțimea munților și cu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Adolf Armbruster, „Opera culturală a lui Samuel von Brukenthal”, p. 670. Cetatea Alba Iulia, refăcută de Carol al VI-lea, este o construcție arhitecturală în tipologia acelora ridicate de Habsburgi pe întreg cuprinsul Europei Est-Centrale: ziduri înalte, din cărămidă roșie, străjuite de șanțuri de apărare adânci până la 4-5 metri; porți masive de lemn, având uriașe lanțuri de fier cu ajutorul cărora se închideau pe timpul nopții și care evocă acele intrări triumfale specifice cuceritorilor. Poarta principală - și nu este o întâmplare - are deasupra
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
căngi, mânându- le încet din argea. în bubuitura apei, cu sprinteneală, trunchiurile se strecurau prin stăvilar. Galbenă, lumina felinarului împuțina întunericul. - Io, măă !... se auzi un răcnet lung. - Ațin’te ! Cu plescăit, trunchiul se prăbuși în adânc. Ostenit, omul care străjuise primul coborî de pe opust. își trecu mâna prin păr și băgă de seamă că nu mai are căciulă. - S-a dus ? S-a dus ! constată un glas de lângă el. Satisfăcut, răsună răspunsul unei blagoslovenii. De sus șuvoaiele se răreau, căci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un ecou în pereții peșterii. Lumina era așa cum am visat-o, pretutindeni, dar inexplicabilă. Totul era ca în visul meu. Între mine și bătrân era poteca învechită. De o parte și de alta a sa era întunericul amenințător care o străjuia. La capătul ei era un... tron din piatră neagră pe care stătea acel moșneag. Nici bătrân, nici îndeajuns de tânăr ca să-l categorisesc ca fiind la vârsta mijlocie, rămânea o enigmă. Părea în putere, dar, din motive necunoscute, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
el, purtate de vânt. Ajunseră și ceilalți. Se uită în jur, încercând să-și dea seama de poziția lor. Trebuiau să fie în Turnul Vechi, un stâlp antic care se înălța spre cer și care în alte vremuri ar fi străjuit orașul împotriva incendiilor sau a orice altceva. Acum era scaunul lor de cinematograf și în fața lor se întindea scena panoramică a filmului pe care-l urmăreau. Din înaltul cerului un vuiet începu să răsune și în mintea tuturor încolți acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din chioșc, nu o văzură pe doamna În lila Întorcîndu-se acasă, pentru că nu stăteau niciodată pînă la sfîrșitul concertului, ci se Întorceau repede În cartierul France, cu străzile lui pustii și fațadele proaspăt vopsite, la hotelul Bérézina, cu ușa dublă străjuită de doi arbuști În hîrdaie. Dormeau Într-un pat de fier și toată mobila data de la Începutul secolului, ca și cada cu picioare și robinete În formă de gît de lebădă. Hotelul era bine Întreținut, liniștit, mai puțin cînd fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
celălalt, mic de statură și brunet, cu un umăr mai ridicat decît celălalt. Se repeziseră spre ușă. — Ne dați voie să facem o fotografie, una singură? La ce bun să refuze? Rămase un moment nemișcat, Între cei doi arbuști care străjuiau intrarea, În timp ce doamna Maigret se retrăgea În penumbră. — Ridicați puțin capul, din cauza pălăriei. Era prima dată, de mult timp, cînd era fotografiat cu o pălărie de paie, și doar la Meung-sur-Loire purta o pălărie veche de grădinar. — Încă una. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Mașina neagră se depărtă, ducându-i la Clermont-Ferrand pe Lecoeur și Pélardeau. Maigret Își aprinse pipa și Își băgă mâinile În buzunare. Nu era frig, dar, din cauza furtunii, termometrul coborâse cu câteva grade. Apa picura din cei doi arbuști care străjuiau ușa hotelului Bérézina. În sfârșit, ai venit! exclamă doamna Maigret, coborând din pat să-l Întâmpine. Am visat că erai la biroul tău de la Paris, luai un interogatoriu care nu se mai sfârșea și cereai să ți se aducă mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
formă de gu vernământ. Ceea ce lumea dorește este să se bucure în continuare de pace și liniște. Alături de el, Livia profețește cu voce teatrală: — Te încrezi prea mult în soldații tăi! Coboară tonul, lugubru: — Și în garda personală care ne străjuiește. Augustus îi ia mâna într ale lui, o duce afectuos la buze, apoi și-o apasă cu putere pe piept. — Draga mea, îi răspunde cu un zâmbet strâmb, dacă duș manii s-ar găsi pe aici, prin apropiere, atunci mi-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cărui simbolism poate fi cu greu ignorat. La sud se află Marele Obelisc egiptean capturat după victoria de la Actium, care acum servește drept ac pentru cadranul solar ce poartă tot numele lui Octavianus, iar la nord îl flanchează Mausoleul. Este străjuit așa dar într-o parte de amintirea înfrângerii lui Antonius și a reginei Cleopatra, iar într-alta de apoteoza postumă a principelui. — Ho! Ușurel, unde vă grăbiți? se plânge din urmă Plautius. Îi este greu să țină pasul, chiar dacă merg
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici? ― Cine știe, spune el, dând din umeri. Cum a ajuns oricare dintre noi aici? Și cu asta mă conduce spre bărbat, îi pune niște dolari în găletușă și mergem înapoi la mașină. Străbatem străzi late, rezidențiale: sunt șosele imense, străjuite de margini înverzite și case mari. În cele din urmă, ajungem pe Montana, o stradă liniștită care dă pe-afară de bogăție, doar pentru că magazinele și restaurantele de pe ambele părți ale drumului sunt atât de elegante. Brad parchează în fața unei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
regina Elisabeta au urcat la bordul vasului Orient, aflat pe Dunăre. Regele Carol I a bătut ultimul nit, turnat din argint, în structura metalică a podului peste Dunăre, și a pus la temelia acestuia, lângă statuile celor doi dorobanți ce străjuiesc portalul de piatră, un act comemorativ. Deasupra acestuia s-a turnat o placă de bronz pe care erau înscrise numele prim-miniștrilor, miniștrilor lucrărilor publice, proiectantului și constructorilor ansamblului de poduri și viaducte de la Fetești-Cernavodă1871. Punctul culminant al festivităților de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
greu. Într-o mână Își ținea valiza de piele și, aplecându-se-n față ca să mențină greutatea legăturii sus, pe umeri, merse pe șoseaua paralelă cu șinele ferate, lăsând În spate orașul ars În fiebințeala zilei, și ocoli un deal străjuit de altele două, pe șoseaua care-l ducea Înapoi În miezul ținutului. Mergea pe drum, Îndurerat din cauza greutății pe care o căra. Drumul urca În mod constant. Era greu să urci. Îl dureau mușchii și ziua era fierbinte, dar Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nordică a Carpaților Occidentali, între munții Plopișului și depresiunea Șimleului, la sudvest, munții Mezeșului la sudest și dealurile Silvaniei de nord se află un munte singuratic, înconjurat de jur împrejur de dealuri joase, cunoscut sub denumirea de Măgura Silvaniei. El...străjuiește spre nord, precum zidul unei cetăți, orașul și depresiunea Șimleului... La poalele acestui peisaj, foarte plăcut colorat, se înșiruie zidurile vechii cetăți a Șimleului, așezată pe valea Crasnei.” (Ioan Supuran, Masivul Măgura Silvaniei) “În Vrancea, munții, care fac marginea apuseană
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se supuneau toți, căci colții dulăului, care-l însoțea supus, erau pravilă temeinică și temută. Asemeni tuturor voievozilor, a vrut să întreacă hotarele care-i îngrădeau puterea. Astfel a ajuns la portiță. Ulița, străjuind în prag, l-a oprit să-l întreacă. Era prea mare pentru a se mulțumi cu ograda, dar prea mic pentru a se încumeta pe uliță. Gata să plângă, s-a așezat pe prag. Fără să vrea, mâinile lui au
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Shangri-La. Aș fi făcut apoi legătura cu geografia, cu descrierile botanistului Joseph Rock ale cărui expediții pentru National Geographic În anii ’20 și ’30 au dus la descoperirea unei văi Înverzite, luxuriante, ascunsă În inima unui munte din Himalaya și străjuită de un „con“ de zăpadă, conform informației din articolul publicat În 1931. Despre unii dintre locuitorii acestei văi se spunea că ar avea peste 150 de ani. (Am Întâlnit rezidenți ai unor aziluri de bătrâni care sufereau de demență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chirpicii uscați de soare. Noile hoteluri din Lijiang nu aveau nimic pitoresc, dar erau dotate cu un lucru esențial pentru turiști: toalete separate și băi. Vila cu vedere superbă avea și alte accesorii de lux: un hol pardosit cu marmură străjuit de angajați ai hotelului În uniforme care fuseseră Îndelung instruiți despre cum să-i Întâmpine pe clienți cu fețe zâmbitoare și urări vesele: „Bine ați venit!“, „Sunteți bineveniți!“, „Sunteți extrem de bineveniți!“. Camerele erau mici, banale și luminate slab cu becuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
căruia se zăreau vîrfurile unor căpițe de fîn. Am urcat ceva mai sus și fără a ne sfătui, ne-am oprit aproape instantaneu amândoi în același loc. Era o fâneață mai de mult cosită, cu trei căpițe de fân ce străjuiau maiestuoase întinderea dealurilor molcome. Fără să stăm prea mult pe gânduri, parcă de teama de a nu pierde acea lumină în care totul părea că face parte dintr-o lume asupra căreia timpul nu-și pusese amprenta, am început amândoi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]