8,833 matches
-
acasă, și când în promenadă, mai ales către seară, în vreme ce întreaga suflare a suburbiei ieșea din casă, trecătorul ori vizitatorul, întâlnea ceva ca de pe altă lume. Căștile de protecție dădeau o imagine cu totul deosebită localității. În apusul soarelui, ele străluceau ca niște stele terestre, mișcătoare, când în grupuri compacte, când răzlețe, dar, niciodată, de una singură. Prieteniile și liniștea continua, pe urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul a primit o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Leacul Părinții îi puseseră un nume comun, serios și obișnuit prin partea locului: Maria. Frumusețea și fragilitatea ei, încă de la naștere, atractivitatea, care îi sporea pe măsură ce avansa în vârstă, determinaseră să i se ducă vestea de Licurica. și, cu adevărat, strălucea, licurea, ca să mă exprim în ton cu numele pus de lume, în toate ale ei. Deci, fata mare, dintre cele mai atractive din zonă, nu trecea pe lângă bărbat, care să nu tresară la apariția sa, care, se intersecta, cu fiecare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ocrotitorul, păstrătorul și iubitorul de povești adevărate, din viața noastră, cea de toate zilele, atât de amarnic de frumoasă, și de pus la candela aducerilor aminte, ale tuturor. Urșii Păpăuți - sat obișnuit, comparabil cu o mărgea din colierul sfintei Românii - strălucea, pe văioaga dinspre pădure, incitând la gândire profundă și dragoste strămoșească. Moș Costache, bătrân și frumos ca un stăpânitor de mulțimi, pe tron, chema, în stânga și în dreapta: urșii! Au sosit urșii. Veniți repede; anunțați-vă, că se răcește de tot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
victorioși, la suprafața bucuriilor. și, la fel, de fiecare dată, reprezentanți ai acestor eroici români, punctează, apa vieții, cu inegalabile flori de nufăr. Momente care, în curgerea timpului, rămân încrustate, pentru totdeauna și-n inima națiunii. Un asemenea moment a strălucit, ca un fulger, în luna lui Noiembrie 2011, mai către sfârșit. Intrase în tradiție organizarea, între tineretul lumii, a unor concursuri, între care, și cel de cânt. Concursul pornea de jos, din oricare școală. Participanții se concurau cu elan, dârzenie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
văzut cum, dintr-odată, obrajii Ei se colorează insensibil într-un roșu ce amintea culoarea cărnii expuse pe tejgheaua măcelarilor. Se reînsufleți. Ochii, peste măsură de mari și mirați, ochii Săi, în care se concentrase toată splendoare vieții și care străluceau cu o lumină morbidă, ochii bolnavi și mustrători se deschiseră încet și mă fixau. Apoi se închiseră din nou. Era pentru prima dată când sesiza că exist. Asta nu dură mai mult de o clipă, dar fu suficient pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
merge mai departe - a intervenit moș Dumitru. Mergeți cu bine și pentru diseară facem ce trebuie - au răspuns Măriuța și Costache. Ca de obicei, Vasile Hliboceanu a preluat conducerea convoiului... Era o zi de toamnă din cele mai frumoase. Soarele strălucea, dar nu dogorea. Oamenii și-au astâmpărat foamea cu te miri ce... Pentru asta, cărăușilor nu le trebuia un popas anume. Mâncau din mers. Masa adevărată - pe așezate, cum se spune - însoțită de ceva udătură și niscaiva polojănii de-ale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
curios nevoie mare Ion Prispă. Nici pomeneală. Cum s-o mai văd, când eu sunt într-un colț de țară și ea în celălalt...Unde mai pui că pe ofițeri îi cam rânduiește și cine știe pe unde îi mai strălucesc ochii căpitanului sau maiurului, dacă n-o fi oale și ulcele, fiindcă era cam bătrâior... Ea a fi o babă în toată regula acuma. Atunci însă...” Cu aceste vorbe, Pâcu s-a oprit să și tragă sufletul și să guste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcând ochii mari. Știe și este de acord cu dorința noastră. Vezi, Dumitre? Nouă nu ne-o venit așa ceva în minte. Asta-i chiar o treabă bine gândită. Pe fața lui Hliboceanu a trecut o lumină fugară și i-au strălucit ochii de mândrie. Da’ cum îi plătiți lui Costache în fiecare seară? - a întrebat moș Dumitru. Simplu. Costache trece la catastif tot ce ne pune pe masă și eu iscălesc în fiecare seară, iar vinerea plătim și gata. Toate bune
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În cele din urmă, întunericul a cuprins tot ce mă înconjura. La un timp am băgat de seamă că undeva înaintea mea sclipesc niște luminițe... „Îs luminile din sat... Dar...dar dacă sunt lupii? Am auzit eu că ochii lupilor strălucesc noaptea ca niște lumânări aprinse. Doamne ferește! De ce nu am eu un felinar cât de mic, da’ să scoată lumină. Parcă spunea cineva că lupii fug de foc...Și ce, felinarul nu-i tot foc?” - vorbeam eu de unul singur, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
furișă aruncată spre cartea uitată pe așternutul roz mi-a dezvăluit titlul: De ce iubim femeile, roman introspectiv de mare succes la acele vremuri. Apoi, perdeaua de un verde-aprins s-a dat la o parte și ea și-a făcut apariția. Strălucea din milioane de pixeli, placa video performantă Îi accentua grația mișcărilor, iar sistemul de sunet 18.2 Îi sublinia puritatea glasului. Avea părul adunat În două codițe și strângea În brațe un ursuleț de pluș. Era o apariție tulburătoare, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aceea nu era nimic de care ar fi putut să se ciocnească. La un moment dat, am tras pe dreapta să dormim. Când am deschis ochii, am văzut cum materia ne prinsese din urmă: apăruseră deja restaurante fast-food, peste tot străluceau reclame, mașini treceau În viteză, ca visurile dimineții, grăbite și aproape tangibile. Fiecare dintre cei care plecaseră cu noi din buricul lumii era de-acum integrat Într-o asociație atomică, fie În bordurile de granit care străjuiau bulevardul, fie În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
șoptea, clătinând mustrător din cap când mă vedea intrând În casă, scăldat Într-o lumină difuză pe care numai el o putea zări, „treci repede și te spală!“ Într-adevăr, aruncarea fotonilor era joaca noastră favorită, În primul rând pentru că străluceau ca licuricii și, neavând masă, Îi puteam azvârli cât de departe voiam, iar În al doilea rând pentru că, dacă nimeream vreun geam sau vreo oglindă, acestea nu se spărgeau: fotonul trecea mai departe, prin refracție, sau era reflectat. E drept
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o mână juvenilă a caligrafiat ori mâzgălit, în urmă cu patruzeci de ani, o serie de poezii în limba română. Mai mult, după toate aparențele și după toate iscăliturile, mâna cu pricina îi cam - vorba vine - aparținea celui care a strălucit prin Licence to Carry a Gun (în traducere: Permis de port-armă). Atentat - nesancționabil, ce-i drept - la bibliofilie ! Tânărul emigrant își luase libertatea de a corecta și de a deturna, pe rând, poemele italiencei. Asemenea, demult, matematicianului Fermat, Codrescu a
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
30, băieții jerpeliți s-au topit și în locul lor au apărut patru bărbați eleganți, stilați și gangsteri în toată puterea cuvîntului, ocupîndu-se cu trafic de alcool, jefuirea băncilor etc. Afacerile sunt acum mult mai mari și mai periculoase, însă totul strălucește în jur și dintre toate cel mai frumos diamant este chiar Deborah (Elisabeth McGovern), devenită o femeie de o frumusețe răpitoare cu acel ceva enigmatic care nu poate fi prins decît în paradisurile artificiale. Este timpul ca Noodles să facă
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
ora asta? — M-au sunat deoarece sunt șeful depozitului de carburanți, iar soldatul acela păzea depozitul de carburanți. L-au găsit fără cap. În rest, e ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, o asigură Încă o dată Vic. Ochii Christinei străluciră luminați brusc de o nouă perspectivă, de această dată profesională. — Nu ți-au spus și cum Îl chema? Vic Întinse degetul arătător spre ea, ca și cum ar fi vrut să o Împuște. — N-ai voie să te amesteci În afacerea asta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o conduse fără efort și fără greș exact În locul pe care Îl căuta. Mai mult decît atît, știuse care dintre fete era Lenutza Încă Înainte de a intra În salon, aruncînd doar o privire de pe trotuar. La ora aceea, vitrinele magazinelor străluceau luminate pe dinafară de ultimele raze ale asfințitului și pe dinăuntru de lămpile electrice cu neon, Încît vitrina salonului părea ecranul imens al unui televizor care transmitea În direct un reportaj pe teme de actualitate. Nu rămînea decît să pîndească
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
evenimentul În sine a fost de o rară frumusețe. Racheta s-a dus, dacă se poate spune așa, ca din pușcă, drept În burta elicopterului, care s-a dezintegrat În mii de țăndări. Un imens glob ca de aur a strălucit preț de cîteva secunde pe fondul cenușiu al norilor, urmat la scurtă vreme de un tunet asurzitor. În urma lui a rămas un glob de fum, la fel de mare, dar, estetic vorbind, nu la fel de impresionant, care apoi s-a ovalizat, s-a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fusese mîna lui, pumnul lui nu putea să fie atît de greu, posedatule, îl aude pe Gulie strigîndu-i și nu mai așteaptă alte indicații speciale, o zbughește înăuntru și se întoarce strîngînd în palmă o furculiță care sub razele fierbinți strălucește mai puternic decît un metal prețios, asta e bună? întreabă arătîndu-i-o lui Dendé care stînd pe vine lasă din mîini capul Curistului ca s-o poată apuca, e foarte bună, desfă-i maxilarele, îi strigă lui Gulie, care se pune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am ordonat că n-avem timp, faceți ce știți, de azi înainte eu îmi iau mîna de pe voi, foarte urît, jenante vorbe din partea unuia ca tine, Părințele, zice Roja, halal păstor, nimeni n-a sesizat însă dedesubtul acelor vorbe, le străluceau ochii ca la niște lupi în timp ce înhățau materialul. Grenadele, TT-urile, cuțitele, petardele, sulele, trotilul ăla galben și ce o mai fi dat Dumnezeu. După aia s-au risipit ca niște potîrnichi, zbîîîîrrrr, Părințele, n-aveai să le mai vezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mă otrăvească cu cocaina aia. Era plină de rahat. Încearcă să ne omoare. Simțim nevoia să zbierăm la Drummond: VEZI, DACĂ MURIM, E VINA LUI RAY LENNOX, RAY DEPENDENTUL DE DROGURI LENNOX, ACELAȘI RAY LENNOX DESPRE CARE CREZI CĂ-I STRĂLUCEȘTE SOARELE DIN CUR DAR NU ȘTII CUM E EL DE FAPT. NU TIAR FUTE CUMMAI TU CHEF, IAM VĂZUT PULA DE RAHAT, IAR DACĂ MURIM, LENNOX E CRIMINALU Îmi trebuie aer. Ne trebuie aer neapărat. Eu eu eu miros slănina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tunelul ăsta e un anumit loc, locul În care am ajuns acum, unde face o curbă și nu poți vedea lumina În fața ta și n-o poți vedea nici dacă te uiți În urmă. Doi pași În față și lumina strălucește, doi pași În spate, o privire peste umăr și e aceeași poveste. Dar aici, chiar În punctul ăsta: aici e intrarea În iad. Aici simți că, dacă rămîi În locul ăsta prea mult timp, pur și simplu vei Înceta să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lor, nu vor să le fie luate. Au muncit din greu ca să le Înalțe deasupra pă mântului, să inunde cu ele ghetoul, să le miroasă ca pe niște crini imperiali, să meargă prin ele ca printr-o iarbă proaspătă. Ghetoul strălucește acum de curățenie și tu Îmi spui că Îl vei numi de-acum Înainte, ,,A doua Islandă,,, după numele țării Îndepărtate pe care au ,,colonizat-o,,cerșetorii noștri.... Au izbutit! O trudă lungă, nesfârșită, dar a meritat! Și uite, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stropite din belșug cu un vin de Malaga? Kawabata nu răspunde, nu are astăzi nici un chef să râdă. În ochii lui asiatici se citește tristețea. Își fac amândoi ,,toaleta,, de dimineață, adică netezesc grăbit, cu mâinile țepene de frig, hainele strălucind de murdărie, În care au dormit. Par două personaje din ,,Azilul de noapte,, al lui Gorki. Dacă i-ar vedea Comunitatea Europeană, s-ar holba la ei cu ochii cât cepele. -Problema, nu este cea a sărăciei lucii, filozofează Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Coreea, nu mai erau albaștri cum Îi știam când ea era În viață. M-am trezit râzând, dar brusc mi s-a făcut rușine și frică de râsul meu. În curând urma să intru la liceu. Învățam destul de bine, dar străluceam În special la geografie, religie, gramatică și fizică. Deși tata nu se mai arătase În casa bunicilor, pensia alimentară venise cu regularitate prin poștă și bunica Îi punea ,,la ciorap,, cum Îi plăcea să spună, pentru ,,zile negre,,. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]