8,571 matches
-
șobolan. Și odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem pentru prima oară pe Norman, cu cîteva săptămîni În urmă. Însă nu-l zărisem În Întregime, nu-i văzusem decît cupola strălucitoare a creștetului său, și partea superioară a umerilor și a brațelor. Însă, pentru mine, el Încă nu devenise Norman, Încă era doar Proprietarul biroului. Îmi luase foarte mult timp să-mi adun curajul de a privi În jos din Balon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zi și ceva. Mă simțeam slăbit, iar slăbiciunea mă făcea să-mi fie frică. Aproape se Întunecase cînd le-am văzut apropiindu-se, două femei cu o fetiță Între ele, venind dinspre strada Arlington. Erau frumos Îmbrăcate și aveau pantofi strălucitori. MÎinile femeilor discutau de zor pe deasupra creștetului fetiței. Îmi părea rău că n-am studiat mai bine dicționarul gestual ca să pot Înțelege ce spuneau aceste mîini. Îmi bătea inima să-mi sară din piept. Mi-am făcut griji În legătură cu slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
unul singur, Într-o lume lipsită de femei, mormăind pentru sine În timp ce dădea din capul mare. Dac-aș fi fost om, aș fi coborît În stradă, aș fi acostat prima tipă atrăgătoare pe care aș fi Întîlnit-o, cu ochi negri strălucitori deasupra unui surîs schițat de un chip fără bărbie, și aș fi ademenit-o, i-aș fi cumpărat favorurile sau aș fi obligat-o să mi le ofere singură. Însă Jerry se mulțumea doar să-și tîrșească picioarele prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că nu-i supraviețuim, așa cum supraviețuim bunăoară dragostei trupești. — La urma urmei, ne aflăm În război! rosti Rowe, cu un soi de exaltare În glas. Descoperea, deodată, miezul strălucitor al unui vechi și fals truism, cum un copil descoperă o fărîmă de aur În bulgărul de pirită pe care-l ține În palmă. Avea sentimentul că ia și el parte la efortul de război... — Dumneata nu cunoști mila, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de luptă... — Da. — Atunci fă bine și Întoarce-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da, eram. Atunci totul se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
protecție a mașinii. Când janta cedă, pneul se îndoi în sine formând cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de dispreț aristocratic. Roata din spate a motocicletei se înălță în aer în urma lui, și păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era blocat de o coloană uriașă de vehicule; de aceea, după ce ne-am lăsat mașina în curtea din fața unui garaj, am mers pe jos spre luminile rotitoare ale accidentului aflate la distanță de mai puțin de un kilometru. Un cer strălucitor de seară lumina întregul peisaj, expunând acoperișurile mașinilor prinse în blocaj, de parcă am fi așteptat cu toții să pornim într-o călătorie în noapte. În văzduh, avioanele se mișcau aidoma unor aparate de recunoaștere trimise să supravegheze evoluția acelei vaste migrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
PCR» (art. 38).” La Congresul comunist din 21-23 februarie 1948, a fost ales secretar general persoana agreată de Stalin: Gheorghe Gheorghiu-Dej: „În Raportul prezentat de Gh. Gheorghiu-Dej se aprecia că «învățătura lui Marx, Engels, Lenin și Stalin este acel far strălucitor care va lumina drumul PMR, drumul ce duce spre noi victorii ale democrației populare, spre România socialistă.” Peste două zile (după dizolvarea Adunării Deputaților și crearea Marii Adunări Naționale), „la 27 februarie 1948 s-a constituit Frontul Democrației Populare, menit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Deschisă, morala imediată a acestei stări de fapt este că în România există categorii de oameni deasupra legii.” Articole interesante și pliate pe realitățile palpabile și imediate ale României ne oferă publicistul Toma Roman din care citez pe scurt: „Vitrina strălucitoare pe care o vor prezenta guvernanții este numai o fațadă. «Succesele» externe incontestabile nu au fost realizate doar de PSD și se datorează, în mare parte, unor conjuncturi favorabile. România a fost primită în NATO, pe de o parte, pentru că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc. — Confiscată, domnule. Cartea asta nu poate intra în Ataguitania. E o carte interzisă. — Cum se poate...? O carte despre frunzele de toamnă...? Dar cu ce drept... ? — E pe lista cărților ce trebuie confiscate. Asta este legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
afară pe fereastra bucătăriei și le făcu semn cu mâna. Spălase rufe și acum erau întinse pe sfoară, albe, contrastând cu pământul brun-roșiatic și cerul albastrul. Domnul J.L.B. Matekoni o luă de mână pe Mma Ramotswe, atingând, un moment, inelul strălucitor. Se uită la ea și văzu că are ochii umezi de lacrimi. Îmi cer scuze, spuse ea. N-ar trebui să plâng, dar nu mă pot abține. — De ce ești tristă? o întrebă el. Nu trebuie să fii tristă. Își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rătăcesc și ajung deasupra deșertului Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor pe care îl proiectează becul de aterizare. Zgomotul motorului se auzea tare acum - nu mai era doar un bâzâit îndepărtat - ci un sunet puternic, huruitor. De bună seamă, o să trezească toată casa, reflectă ea, dar, când avionul ateriză pe pistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
holbă la ea. — Un logodnic cum? întrebă ea. Sunt norocoasă că am de logodnic... ce anume? Mma Makutsi își plecă privirea. Simțea cum îi ard obrajii și era buimăcită. Pantofii, cea mai bună pereche a ei, pantofii cu trei năsturei strălucitori cusuți pe fața de sus, îi întoarseră privirea, așa cum fac toți pantofii. Apoi Mma Ramotswe izbucni în râs. — Stai liniștită, o încurajă ea. Înțeleg ce vrei să spui, Mma Makutsi. Poate domnul J.L.B. Matekoni nu-i cel mai popular bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
experiență de viață mult mai mare decât a ei. Ea va ști ce-i de făcut. Mma Makutsi își făcu o cană de ceai de rooibos și se așeză comod pe scaun. Se uită la pantofii ei cu trei năsturei strălucitori. Oare ei or ști răspunsul? Probabil că da. CAPITOLUL PAISPREZECE La cumpărături în oraș În dimineața succesului remarcabil dar și însoțit de complicații al anchetei desfășurate de Mma Makutsi în problemele domnului Letsenyane Badule, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul service-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Era oare trist doar pentru că domnul Mavuso fusese un bărbat micuț și nesemnificativ, iar regina frumuseții o fată atât de înaltă și importantă? Probabil că un eveniment ca acesta era o metaforă frapantă a nedreptăților vieții. Adesea cei puternici, cei strălucitori, cei sărbătoriți îi dau la o parte fără teamă de urmări pe cei neînsemnați și timorați. Parcă dubița albă în parcarea din spatele clădirilor administrative și se uită în jurul ei. Trecea pe lângă universitate în fiecare zi și îi era cunoscută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Bravo, o lăudă el. Acum răsucești asta aici. Vezi? Nu prea mult. Așa e bine. Luă cheia franceză de la fată și o puse în cutia de scule. Apoi se întoarse și se uită la ea. Se aplecase înainte, cu ochii strălucitori de curiozitate. Cunoștea genul acela de privire; era expresia cuiva căruia îi plac motoarele. Nu poate fi simulată; de exemplu, ucenicul cel tânăr nu o avea și acesta-i motivul pentru care n-o să fie niciodată decât un mecanic mediocru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
putem. Se lăsă tăcerea. Femeia asta n-a venit să discute cu mine despre politică sau istoria Africii, reflectă Carla. De ce-o fi venit? Mma Ramotswe se uită la mâinile ei și la inelul de logodnă cu micuța piatră strălucitoare. — Acum zece ani, începu ea, ați locuit aproape de Molepolole, la ferma condusă de Burkhardt Fischer. Vă aflați acolo când un american pe nume Michael Curtin a dispărut în împrejurări misterioase. Se opri. Carla se holbă la ea cu ochi sticloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Aproape ca și munca de detectiv. Cauți lucruri. Îi dădu înapoi bucata de cuarț. Când o luă, copilului îi căzu privirea pe inelul de logodnă și-i reținu mâna o clipă, uitându-se la inelul de aur și la pietricica strălucitoare. — Zirconiu, diagnostică el. Le fac să semene cu diamantele. Sunt aproape ca originalul. Când se întoarseră, Carla și americanca stăteau una lângă cealaltă, iar figura femeii mai în vârstă exprima pace, aproape bucurie, ceea ce-i spunea lui Mma Ramotswe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai cu seamă le atrăgea foarte tare atenția prezența unei fregate care, la mai puțin de zece metri distanță și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens balon, enorma gușă de un roșu splendid și strălucitor, scoțînd țipete furioase și disperate prin care Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa - văzuse asta de mii de ori - că Înainte de amurg femela avea să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fost mai ușor să ți-o imaginezi într-o casă de turtă dulce decât într-o mănăstire. Cununată mai degrabă cu Moș Crăciun decât cu Hristos. Șorțul apretat pe care-l purta peste rasă era de-un alb atât de strălucitor, că atunci când am sosit prima dată, proaspăt adusă de la marele meu accident rutier, toate petele lăsate de sângele meu mi-amintesc că păreau negre. Mi-au dat creion și hârtie ca să pot comunica. Mi-au înfășurat capul în feșe, metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
niște zâmbete mari de crainici celebri, cele care-ți transformă fața într-un uriaș cazan spațial. Purtăm niște rochii cu paiete care, atunci când le pui sub lumina reflectorului, scânteiază ca un milion de reporteri care-ți fac poze. Așa de strălucitor. Stau acolo în rochia aia de zece kilograme, zâmbind cu toată fața și lăsând să cadă reziduuri animale în pâlnia de plexiglas de deasupra Fabricii de Snack Num Num. Năzdrăvănia aia scuipă afară tartine ca nebuna, și Evie trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să fiu atentă se numără greața, vărsăturile, icterul, migrenele, crampele abdominale și amețeala. Încerci să ții minte nivelurile exacte de toxicitate, dar de ce să-ți bați capul. Trece un indicator care zice: Seattle 210 km. — Hai să vedem măruntaiele alea strălucitoare și fremătătoare, Bubba-Joan, comandă Brandy Alexander, Dumnezeu și mamă a noastră, a tuturor. Spune-ne o poveste personală scârboasă. Zice: — Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Coase-te la loc, zice, și-mi înmânează pe bancheta din spate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unde îl surprind pe Seth Thomas încercând să mă omoare. Așa cum mi-e fața acum, fără mandibulă, gâtul mi se sfârșește într-un fel de gaură din care-mi atârnă limba. În jurul găurii, toată pielea e un țesut cicatrizat: gâlme strălucitoare de-un roșu închis de parcă aș fi nimerit plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Dacă-mi las limba să atârne, mi se vede cerul gurii, roz și neted ca un dos de crab, iar în jurul palatului îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]