3,148 matches
-
luat mâna de pe daci, oare? Dă în ghiara pieirii întregul popor!? ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI O, Doamne, mărite! A sosit ceasul să mor!? Scena 4. ( Tehomir intră rănit de moarte. DECEBAL Ooo ... Tehomire ... și tu!? TEHOMIR Da, în luptă am căzut, A străpuns o suliță prin scut! M-am târât până aici rănit S-o văd pe Dochia pe care o iubesc. DECEBAL Dochia a murit! E în corul îngeresc! TEHOMIR Oh ... oh ... oh ... ! Copilul unde este? DECEBAL 40 Îl aduce acum Olacul
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
este rău. ( Bea. Se aude spărgându-se poarta domnească. Tropot și pași, iureș pe scări, se aud năvălind înăuntru.). DECEBAL ( Așezându-se pe scaunul domnesc. ). Troznește stejarul, se clatină pleșuvul munte. Dragă spadă! Ai cunoscut bătăli crunte, Atâția dușmani a străpuns al tău fier. Nevrelnic, prin tine, pe tronu-mi să pier! Își împlântă saba în piept. Cu ultima sforțare o scoate și o așează lângă el. În poziția inițială pare viu pe scaunul domnesc. Liciniu și Ionuț îngenunche. Așa îi găsește
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
vină pacea. Să vină dărnicia. Să vină. Să ne piară gustul amar al zădărniciei. În cuvinte încolonate n-am fost niciodată bogați. Jurnalistul nu poate trăi între oglinzi paralele. Scrierile lui, zicerile lui, fără puterea credinței în cuvânt, nu vor străpunge zidul timpului. Astăzi e mai puternic decât mâine? Pentru cine și cu ce folos? Și a doua zi, după ce a apărut articolul sau s-a difuzat emisiunea, soarele va răsări. Ce bine ar fi dacă nu ne-am mai înstrăina
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
zvârcolelile păcătoșilor. Vecina știa câte ceva din încurcălelile (poate și învârtelile) vecinei mai vârstnice cu „cel mic de stat” și pentru că știrea care i se „agățase” și ei ca un cercel de ață la urechi (cum odinioară, copilă fiind, îi fuseseră străpunse loburile acestora pentru pandantive) din aceeași sursă și risca să le zăpăcească pe amândouă. Puneau multă patimă în tălmăcirea zvonului, ajuns la urechile lor în stare nudă, tocmai bun de interpretat și ornat în laboratorul de pretutindeni al radioșanțului. Trebuiau
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
de traista ouălor... că o lună de zile am umblat târând între picioare un „drob de sare” că ziceam că e uger de capră. - Ah!... (aducându-și aminte că-i sub efectul otrăvii ucigașe de gărgăune) se văită prelung ca străpuns de o lovitură de cuțit ce-i fusese înfiptă în centura pelviană, și lovi pe neașteptate cu pumnul în masă, că Naie tresări speriat și nu a fost mult ca să nu pice din picioare, trezindu-se instantaneu din mrejele băuturii
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
focos, Ți se-ncleștează dinții și tremurându-ți, mâna O duci spre tâmplă palid și fără de folos. Cu șoapte-or să te cheme divinele miraje În pârguirea sacră, creând implozii, iară, Străfulgerări în noapte ca-n tragice melanje Îți vor străpunge trupul, ființa să îți ceară Și, răsucit de zborul ce-o clipă te ridică, Trăiești dumnezeirea în vis ca pe-o durere, Tu vei simți în haos că, dac-ai fi furnică, Nu ai cunoaște visu-n delir, ci în tăcere
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
cuvinte, la fel de ademenitoare, desenându-mi până în diafragmă dâre de frumusețe tăcută. Și dintr-odată, fără preaviz, privirea mi-a lunecat spre celălalt scaun, de pe care se ridicase câteva clipe mai înainte mama, ocupat acum de jacheta ei ușoară. Gândul a străpuns obiectele acelea familiare- scaunul confortabil, în care dungile albe le inghițeau tacticos pe cele verzi, jacheta aceea cunoscută, cu miros de câmp, îmbrățișând în răcoarea serii umerii mamei. Și-a croit drum către vremurile acelea prea repede uitate, în care
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
să fac doar a ta vrere? De ce pe-aproape să îl iubesc Când fără rost rău mi-a făcut? De ce-o să mor? Vreau să trăiesc! De ce la toate rămâi mut? Nevinovații înroșesc altare Și fiul tău de cuie e străpuns, Cum pot eu să-ți mai dau crezare, Când tu mă lași fără răspuns? Când nu știu cum să intelg De ce-adevarul stă ascuns? Eu cine sunt și unde merg? De ce nu ai nimc de spus? Cum lași copii fără părinți
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
ce înconjoară pământul. Prin arta lor sacră, ei fac ca spițele din Marea Roată să învârtă axa ideală a lumii și a Cosmosului care trece și prin centrul pământului. Axa este deci și a cerului, iar punctele în care ea străpunge terra sânt numite cardines mundi - “țîțînele lumii”. Pliniu cel Bătrân ne spune că aceste cardines mundi sânt în țara hyperboreenilor, și că ele prelungesc astfel Stâlpul Central sau Coloana soarelui de vis, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin. Arta-transformării
CĂLCAŢI DE ROŢI ŞI FRĂMÂNTAŢI DE LUMINI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360393_a_361722]
-
Uită pe moment de propria-i existență și se lăsă pradă acelor minunate clipe de iubire. Deodată femeia scoase un țipăt de plăcere și-și înfipse unghiile în mușchii săi puternici, apoi gura îi căută gâtul și doi canini îi străpunseră vena. Cavalerul simți cum sângele cald i se prelinge pe piept spre deliciul vampirei ce-l lingea cu satisfacție. - Acum ești al meu pentru totdeauna! - rosti triumfătoare. Ți-am dăruit nemurirea! Bărbatul îi sărută buzele pline de sânge, apoi îi
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
știați asta. “După sistemul ptolomeic (al savantului alexandrin, Claudios Ptolemaios, sec. al II-lea, e.n.), întreaga sferă cerească se rotea în jurul unei axe ideale care trecea prin centrul pământului. Axa era deci și a cerului, iar punctele în care ea străpungea “terra” erau numite “cardines mundi” - “țâțânele lumii” - ele fiind două, una la nord - axis boreus (“axa boreală”) - și alta la sud - “axis australis”). Unde se aflau aceste “cardinis mundi”? Mai întâi, Pliniu cel Bătrân ne spune că ele sunt în
CATASTROFĂ ŞI MESIANISM ROMÂNESC (NOTE PENTRU AGONIA UNIUNII EUROPENE) VOLUMUL 2 (10) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360390_a_361719]
-
s-a aflat de atâtea ori prin satele răscolite de lupte, ori printre răniți și cadavre, pe câmpul de luptă, în barăci, gări, spitale... A îngrijit soldați năpădiți de păduchi, infectați de tifos exantematic, bolnavi de tuberculoză, cu oasele fărâmate, străpunși de schije... „În țările primitive” notează Regina, „e totdeauna o ființă către care toți se întorc instinctiv, în chip de disperare”. „...întrucâtva ajunsesem eu «Mama tuturor», simbolul supremului ajutor, căutat de orice om, în ceasuri de durere. Am văzut bătrâni
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
pământească, care pentru Brâncuși însemna Începutul Lumii. (Foto: “Coloana soarelui de vis II”, “Geneza II” și “Maria Magdalena” de Constantin Sandu-Milea) La fel ca Brâncuși, la realizarea Coloanelor mele am avut de luptat cu trei mari probleme: 1. Trebuia să străpung materia cu tăietură dreaptă și să o eliberez de balast, rămânând din ea doar acel spirit lucitor și subtil ce înalță Coloana în ascensiune infinită spre Cerul Cristalin. Acest prim proces de creație s-a petrecut mai întâi ascultând în
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
la suprafață și să ia măcar o gură de aer, cu siguranță va supraviețui. Cu mișcări coordonate ale mâinilor și picioarelor începu să înoate. Deodată, arătări ciudate cu coarne, coadă și niște furci înroșite îl înconjurară. Vârfurile furcilor încinse îi străpunseră pieptul, carnea sfârâi ca pe jăratec și sângele țâșni din trup. O usturime dureroasă și o arsură cumplită îi cuprinse corpul și-n acele momente de supliciu își aduse aminte de toate relele de pe pământ și de păcatele de siluire
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
sângele țâșni din trup. O usturime dureroasă și o arsură cumplită îi cuprinse corpul și-n acele momente de supliciu își aduse aminte de toate relele de pe pământ și de păcatele de siluire ale propriului popor. Printr-o zonă întunecată străpunse fundul lacului și ajunase pe un tărâm ciudat unde pe stânci ardeau focuri, iar în jurul lor dansau despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. „Imperatorul” simți miros de catran și când își aruncă privirile dedesubt, văzu un cazan în care clocotea
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
România, în Grădina Maicii Domnului? Pentru că numai aici, în acest spațiu sacru, în țara hiperboreenilor, întreaga sferă cerească se rotește în jurul unei AXE ideale care trece prin centrul pământului. Axa este deci și a cerului iar punctele în care ea străpunge Terra sunt numite " Coloanele Luminoase", adică „cardines mundi”, ele fiind două, una la nord - „axa boreală „și alta la sud - axa australis”. Unde se afla aceasta „axis mundi „prin care trec " Coloanele Luminoase"? Mai întâi, Pliniu cel Bătrân, în Historia
FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X. SCRISOAREA NR.66. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360441_a_361770]
-
sus și a celei de jos. Vai nouă, că înțepăturile muștelor, ale țânțarilor și ale albinelor nu le răbdăm, dar de balaurul care ne mușcă în fiecare zi, care ca într-o sorbire ne înghite pe noi, și care ne străpunge peste tot cu boldurile veninoase ale morții, nu ne îngrijim deloc și nici a fugi de dânsul nu voim. Cum, dar, vom putea suferi atunci înfricoșătoarele și nesfârșitele chinuri? De care să ne izbăvească pe noi Hristos Dumnezeul nostru, Cel
CUM SĂ NE FERIM DE PĂCAT? de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360632_a_361961]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DINCOLO DE TOATE - PĂRERI PERSONALE-VERSURI Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Dincolo de toate, este, poate pace! Până-acolo însă, drumul este lung... Nu știu de-oi străpunge zările-mi opace Și-i atâta cale, că n-am pas s-ajung... Creste, hăuri, râuri...Cum să trec de ele? Drumu-i presărat cu poveri și spini... Cu capcane, piedici și cu vorbe grele, Cu ispite, lacrimi, chinuri și minciuni
PĂRERI PERSONALE-VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360680_a_362009]
-
ÎNTUNERICUL LUMINII, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 539 din 22 iunie 2012. S-a aprins întunericul când s-a prăvălit cerul Și lacrimi au curs mai ruginițe că fierul Icoane de sânge s-au rostogolit în morminte Și străpung adânc prin oseminte. Mumiile beau sânge de înger Suflete cad străpunse de fulger Oceanele ard în scântei de foc Inima-i scoasă, nu mai are loc. Că viața e stoarsa de vlaga și piere Un mut chinuit încearcă să zbiere
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
22 iunie 2012. S-a aprins întunericul când s-a prăvălit cerul Și lacrimi au curs mai ruginițe că fierul Icoane de sânge s-au rostogolit în morminte Și străpung adânc prin oseminte. Mumiile beau sânge de înger Suflete cad străpunse de fulger Oceanele ard în scântei de foc Inima-i scoasă, nu mai are loc. Că viața e stoarsa de vlaga și piere Un mut chinuit încearcă să zbiere Credință se-mbata cu jar de minciună Speranța se pierde printre
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
dizgrația lunii Si-ntuneca toate privirile lumii Spinii-n coroană țin loc de lauri Citește mai mult S-a aprins întunericul când s-a prăvălit cerulSi lacrimi au curs mai ruginițe că fierulIcoane de sânge s-au rostogolit în morminteSi străpung adânc prin oseminte.Mumiile beau sânge de ingerSuflete cad străpunse de fulgerOceanele ard în scântei de focInima-i scoasă, nu mai are loc.Ca viața e stoarsa de vlaga și piereUn mut chinuit încearcă să zbiereCredinta se-mbata cu jar
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
țin loc de lauri Citește mai mult S-a aprins întunericul când s-a prăvălit cerulSi lacrimi au curs mai ruginițe că fierulIcoane de sânge s-au rostogolit în morminteSi străpung adânc prin oseminte.Mumiile beau sânge de ingerSuflete cad străpunse de fulgerOceanele ard în scântei de focInima-i scoasă, nu mai are loc.Ca viața e stoarsa de vlaga și piereUn mut chinuit încearcă să zbiereCredinta se-mbata cu jar de minciunaSperanta se pierde printre pași de arsura.Luminile cad
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
fiara suavă care intră lacomă în țesutul de aparențe al realului, ca să afle calea unei altfel de reușite în cunoaștere, a unei altfel de dezlegări a lumii: „Port în mine adorabila fiară:/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund./ Se bucură namila din labirint/ Cioburi de vise cînd se cuprind./ Colții rupînd carnea minciunii/ Scriu cu noroi pe treptele lumii./ Înfig în ape drumul de solzi,/ Sfîșiindu-se gîndul cu rană de colți,/ Durîndu-mă
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]