1,359 matches
-
ajuns la Adriatica, s-a îmbarcat pe o corabie venețiană care pleca spre Maroc, unde ducea cleștaruri și de unde se întorcea încărcată cu scorțișoară. Acolo, pe coasta berberilor, și mai jos, până în Gana, de unde venea fildeșul gălbui, bântuia o muscă străvezie ca sticla, cu aripi albastre, și care mușca rău. De la înțepătura acestei muște, marinarilor începeau să le crească oasele, să li se mărească palmele și tălpile, să li se lungească nasul și urechile. De-atunci, tot neamul nostru a rămas
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minunat. Și astăzi mi-aș dori din toată inima să locuiesc într-o astfel de cămăruță, rotundă, cu patru ferestre ogivale. Pe jos era parchet, care mirosea a lemn lustruit cu palux. Un covor persan minuscul, tocit până devenise aproape străveziu, dar plin de minunate arabescuri, abia acoperea un petic de podea. "Buhara alb, veritabil, vechi de trei secole", ne spuse Egor, care-și pusese palma imensă pe capul lui Marcel, ca și când ar fi luat un măr dintr-un paner. Un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tot ca pe un obstacol apărut în drumul meu. Îmi părea rău că mă oprise din alergarea fără țintă, și totuși mă uitam la el cu încîntare. Nu era chiar un pahar, ci mai degrabă o cupă din cea mai străvezie sticlă, cu picior delicat și ovalul alungit într-o curbă pură. O fisură, de la buză și până la baza lățită a piciorului, îi dovedea fragilitatea. Era un pahar condamnat. Curând avea să fie țăndări, în el se mai afla (prin ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
devreme mâine ? Și dacă Sophie este încă tot la mansardă, lui cine are să-i deschidă ușa ? Grăbindu-se, dar în vârful picioarelor, și privind cu atenție în toate părțile, Margot traversează hall-ul. Sub luminatorul instalat pe acoperiș, filtrată prin plăcile străvezii, lumina fierbinte de-afară taie dungi calde, aurii în aerul umbros al încăperii, prin care mișună infuzori de praf. Dar nimeni nu pare să fie în fața intrării. Nu mai are nevoie să deschidă ușa, pentru că se vede foarte clar din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
odată cu toți musafirii ! O urmezi însă, silindu-te a merge în urma ei și călcând dintr-o piatră într-alta, pentru că, nu se știe de ce, pământul este ud. Este chiar noroi pe alee. Mersul acesta te enervează ! Este un pretext prea străveziu că ar vrea să-ți arate vreun soi de trandafiri, știindu ți puținul interes pe care tu îl dedici naturii. — Nu am putea oare, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim aici ? Nu e un drum prea agreabil, la Domnia voastră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deci în spatele acestor reguli, mă îndemn : la maturitate, când începi să întrezărești jocul, poți mai ușor să-ți impui asemenea raționamente, civilizate și egoiste. Lasă deci ușa numai de o palmă deschisă, lasă trase draperia verde și grea și perdeaua străvezie, crem, care acoperă parchetul, lucios ca o oglindă... Lasă-le toate așa cum sunt și tu întoarce-te la corespondență... Veuillez agréer, monsieur, l’assurance de ma haute considération, nu, n-ar trebui, într adevăr, să-mi imaginez cu neliniște și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nela... Cette fille trouve tout le temps des moyens pour se dérober... Et toi aussi, chéri, tu laisses aller les choses... Reproșul Sophiei sună blând, dar privirea i s-a oprit stăruitoare asupra lui. Iarăși aceeași senzație că a devenit străveziu, aceeași strâmtorare pe care i-o dă minciuna. Pentru că, la urma urmei, tot minciună este și să-i ascundă ei clipele rele, în vreme ce ea bănuiește că ceva nu este cum trebuie și totuși nu înțelege ce poate fi. Desigur, exasperându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cuvine să fie, gândindu-ne la frații din Ardeal. Altminteri, răposatul rege Carol ar mai fi ținut secret tratatul cu Germania vreme de treizeci de ani ? Iată ușa îndepărtată de o palmă, astfel încât boarea fierbinte de-afară învolburează perdeaua străvezie, crème, fluturând deasupra parchetului lucios ca o oglindă ! Și, oricât se gândește, tânărul nu găsește nicio explicație liniștitoare. Dacă Profesorul a deschis ușa, este posibil și să fi ieșit pe terasă și să-l fi văzut, târât de Sophie în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
priviți de aproape, chiar și lăstunii au strigăte și ciocuri feroce, iar zborul lor nu e doar plutire fără efort. Privit de aproape, zborul lor devine zbatere disperată. De-aproape privind, vezi încrâncenarea aripilor, zvâcnirea lor încordată ca să despice materia străvezie și faci câțiva pași într-o parte, cu spaima că ar putea să te străpungă, venind. Și dacă faci câțiva pași alături, ai să vezi fața lucrurilor cum se schimbă... Ce neașteptat de repede înțelegi și cum privești în jur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne zăbovească mințile. Să nu ne gîndim la el. De ce să devenim așa de... tragici? Să luăm lucrurile așa cum sînt. Să le luăm și să ne vedem de treabă și o să ne uităm la poze, peste ani... pozele, niște chestii străvezii care ne tremură de frică În mînă... e clar că de-aia tremură toate pozele, de frică, cînd văd cîtă uluială poate să scoată uitarea din noi... peste ani... Dragă (fără dragă)... Ar fi trebuit să vezi ce fețe au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țigani erau făpturi legendare, dintr-o altă eră, și nu existase niciodată o viață de familie. Diane avea picioare foarte mici și mâini micuțe, cu degete pătate de nicotină. Uneori purta rochii de mătase neagră, foarte scurte, și ciorapi negri străvezii, imaginându-și că arată ca o femeie-vampă de prin anii ‘20. Așa era îmbrăcată și azi. Peste rochia neagră, purta un colier barbar din metal, pe care i-l dăruise George. Singurele lui daruri, în afară de bani, erau bijuteriile ieftine, exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dunbury.) Dispunea de foarte mulți bani, de casa frumoasă din Crescent, de un valoros teren de construcții în spatele țesătoriei. William își dădea acum seama în ce măsură averea îi susținuse moralul, îl făcuse să se considere solid și real. Și cât de străveziu și de fantomatic se simțea acum! Puțin mai devreme, Tom McCaffrey își făcuse drum prin ploaia lividă, în direcția Papucului, ținând într-o mână o umbrelă deschisă deasupra capului și în cealaltă un buchet de lalele galbene. Se simțea neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oameni, care nu se apropiară însă de el. Porni prin iarba înaltă, drept spre Inel. Vibrația electrică a albastrului de la zenit, de dincolo de pietre, îi rănea ochii; își întoarse capul spre soarele care cobora încet, vag estompat de o ceață străvezie, pe cerul de un siniliu mai puțin dureros. Numai că soarele, strălucind prin diafana pânză de ceață, își schimba sau își schimbase forma. Nu mai era rotund, ci prinsese contur de stea, cu colțuri lungi, ascuțite, mobile, care se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiecare poem, asemenea alveolelor în care își depun mierea albinele, condensează o imagistică densă, în construcția căreia poetul apelează, pe larg, la vizual, auditiv și, în egală măsură, la olfactiv, încât, prin aportul acestora, sinesteziile sunt frecvente: O pânză subțire, străvezie, un parfum ireal (...)// Lumina putrezind în tuburi de bambus / În sunete se transformă lovită de aripi de înger. // Imensă zidărie de tonuri și de note descătușate...; Buzele noastre sărută răcoarea culorii...; Efigia mamei, aripă de respirație... În poemele care compun
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
puturoase, cuvinte cu râie: le-am excitat aroma, le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet; și, cum de la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare sau străvezii și am ținut să intre în lumina lor eterogenul, ca într-o vitrină de optician ambulant. Și conchide Arghezi, reamintind, dacă mai era nevoie, că arta e un joc (secund, mai pur, cum o definea I. Barbu): N-am făcut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
străină”... Într-un târziu, am adormit. Somn greu. Fără vise... O dimineață mofturoasă, cu un vânticel subțire, care smulgea din când în când câte una din frunzele rămase pe ramuri, purtându-le aiurea. Soarele părea obosit, nereușind să străbată borangicul străveziu al ceții de dimineață. Până să plec spre heleșteul din vale, starea firii s-a schimbat. Soarele a ieșit învingător... Ajuns pe malul iazului, mi-am căutat un locușor unde soarele să-mi rămână prieten toată vremea cât voi zăbovi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
duce spre chilii... Zâna alerga s-o ajute pe Sevastița. Probabil că mă zărise, fiindcă se vedea bine cum fața i s-a luminat într-un zâmbet larg. Sânii îi săltau ca două mere care erau gata-gata să spargă iia străvezie... Am așteptat să ajungă la Sevastița, care între timp se depărtase destul de mult. Când, în sfârșit, a ajuns la maică-sa, s-a oprit și, discret, mi-a făcut din mână. I-am răspuns cu mare bucurie... Aș fi alergat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
n-ai priceput-o, ți-o pot <traduce>”. “Zicala ca atare o înțeleg, da’ nu știu care-i al doilea neaz pentru tine, afară de lipsa Zânei”. “Vorbăria ta, cumetre, care a venit taman când nu am nevoie. E limpede?” “Un răspuns mai străveziu nici că se putea, dar... fiindcă e și un <dar>... Te-ai gândit tu ce-o fi pus la cale bătrânul călugăr pentru mâine seară?” “M-am gândit că vrea să-și ia rămas bun mai altfel doar și nimic
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd. Uneori mi se pare că au trecut foarte mulți ani de când pe peronul prăfuit n-a mai coborât nimeni și că aerul s-a lipit de ziduri ca o rugină străvezie. Alteori, dimpotrivă, am impresia că gara a fost părăsită nu mult înainte de venirea mea și a Eleonorei și că tăcerea ascunde o taină. O să mă întrebați: "Dar unde e personalul?" Ce să vă spun? A murit sau a plecat, iar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nebulos, între somn și trezie. N-am întîmpinat nici cea mai ușoară împotrivire din partea ei. Dimpotrivă. Sânt încredințat că și ea suferi aceeași poruncă odată cu mine. Camera era scăldată într-o lumină ireală, încît uitîndu-ne unul la altul, păream arătări străvezii ca dintr-o poveste fantastică de Ewers. Ea întinse mâinile și mă chemă cu ele. Apoi mă strânse în neștire, mă lipi de ea, mă sărută de zeci de ori într-o singură sărutare. .. .Când răscolesc clipele acestea care au
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de la prima vedere. O sărută părintește pe frunte, apoi mă bătu pe umăr cu un gest ștrengăresc: ― Haiducule, n-ai avut gust prost. Și eu aș fi luat-o de soție dacă eram în locul tău. Mihaela roși copleșită de complimentul străveziu ce-l adresase. Tata prețuind acest gest îmi spuse când ea nu era de față: ― O fată care roșește să știi că-i soi bun. La rîndu-i Mihaela îmi destăinui: ― Îmi place bătrânul... E bine pus la punct, nu numai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
temeiul tuturor acestor cuvinte." 9. Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab și Abihu, și cu șaptezeci de bătrîni ai lui Israel. 10. Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăția lui. 11. El nu și-a întins mîna împotriva aleșilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, și totuși au mîncat și au băut. 12. Domnul a zis lui Moise: "Suie-te la Mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Marcian. De mai multe ori Elena, ca recunoștință pentru cei cărora le datora pe maestru, insistase ca Maxențiu să ia parte. Ghicea că e nevoie de stăruință pentru a-i decide la acea vizită. Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu. Marele eveniment, pentru care se pregătea de atâta timp, cu atâta spaimă, se petrecuse: hemoptizia. Se petrecuse într-o dimineață, cu simplicitate și fără nici un simptom precursor. Era singur
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
când ei sunt secerați înainte de a da fructe. Fără să aștepte răspunsul, a adăugat: "Am o bănuială că așa va arăta și viața mea"... După asta ne-am așezat pe un răzor înflorit. Deasupra noastră, cerul era pătat de nori străvezii. Mi-am dat seama că ezita să se bucure și nu înțelegeam de ce. Adevărul e că iubesc viața atât de mult încît îmi vine să plîng", m-a lămurit ea și mi-am închipuit că era vorba doar de o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de aur Regret vremurile când tot ce era auriu în picturi se reprezenta prin foițe de aur adevărat. Jumătăți și sferturi de monezi erau bătute-ndelung cu cioca nul până deveneau mari hârtii de aur, ușoare ca pana și aproape străvezii, lipite apoi peste nimburi, stele și sori în peisaje cu chiparoși și castele. În aceleași fabuloase vremi sclipirile din tapiserii se realizau tot cu fire de aur, împletite cu mătasea și cu bumbacul aduse din Colonii. Zulufii fecioarelor erau din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]